Semnalele unei restauraţii de tip Dragnea în instituţiile de control ale statului sunt evidente. Numirea unei avocate a interlopilor la şefia comisiei juridice a Camerei Deputaţilor, nominalizarea unui frate al secretarului general PSD la conducerea ANRE (un tractorist pus arbitru al pieţei energetice), promovarea nesimţită a unor plagiatori (cazul Roman), sancţionarea drastică a unor magistraţi care au criticat public legile justiţiei promovate de Dragnea (cazul Danileţ şi al judecătorilor din Constanţa). Nu e la fel de evident dacă asistăm la o preluare a acestor instituţii în baza unui joc politic dâmboviţean, dar, în esenţă, democratic - câştigătorul îşi face de cap - sau există un nivel superior de decizie, să-i spunem „al epoleţilor”, cu binecuvântare de la Cotroceni. Cu alte cuvinte, restauraţia vine pe filiera Ciolacu, în beneficiul baronilor şi clientelei PSD, a hoţilor şi şmenarilor mărunţi aciuaţi pe lângă partid, sau pe filiera Dîncu (folosit ca substantiv comun), pentru protecţia unei mafii transpartinice, bine înrădăcinate în servicii şi cu mize economice majore, pentru care miliardele din PNDL 3 înseamnă mărunţis de buzunar? În al doilea caz, nici nu am vorbi de o restauraţie, ci de păstrarea cu forţa a unui status quo care risca să fie zgâriat de reformele promise de fostul guvern.

Dacă statul e la un pas de a fi acaparat de interlopi/mafioţi de ce opinia publică îşi plânge de milă, în cel mai bun caz, pe Facebook? Unde sunt protestele din vremea lui Dragnea? În primul rând pentru că urmează sărbătorile de iarnă, şi atmosfera e în general plăcută - luminiţe, cadouri, scurt respiro până la valul 5. Apoi, pentru că figurile de prim plan ale actualei coaliţiei nu reuşesc (încă) să stârnească acea greaţă fizică, în zona stomacului, pe care o producea Dragnea. Ciolacu e pesedistul tipic, jovial, cu care e plăcut să stai la o bere, chiar dacă ştii că te fură la notă. În general, mesajele sale publice de până acum nu au depăşit „linia roşie”. Ciucă e militarul de carieră, serios, omul care aparent ştie ce face. E vecinul cu bormaşina şi pensia specială, rudimentar în comportament şi exprimare, dar pe care atunci când îl vezi la defilare te păleşte fiorul metafizic oricât de hipster te-ai crede. Altfel, de urmărit care va fi poziţia pro-americanului Ciucă în speţa Danileţ după ce ambasada SUA şi-a exprimat „profunda îngrijorare”.

Dar cel mai important motiv pentru care presiunea în societate nu a atins punctul de fierbere e altul. Niciun om cu informaţii decente din măruntaiele statului nu crede, în acest moment, că actualul guvern va prinde „mâneca scurtă”. Tensiunile între PNL şi PSD se adâncesc de la o zi la alta, şi asta după discuţii preliminare, pe „principii” (pomeni sociale, certificat verde, prefecţi). Abia când vor trece la tăierea tortului (PNRR, PNDL 3, funcţii la nivel local în deconcentrate) se va ajunge la „coate în gură”. Peste toate, urmează o iarnă cu preţuri uriaşe la energie şi un probabil val 5, decontate ca imagine de vecinul cu bormaşina şi pesedistul jovial. Dar, da. Dacă pe cei doi îi prinde luna aprilie braţ la braţ, statul va fi al lor, cum nici Dragnea sau Năstase nu visau.