„Gustul” pentru manea e la fel ca gustul pentru un anumit fel de mâncare. Cel mai probabil, îți place o anumită mâncare pentru că ceva din gustul ei îi „amintește” creierului tău de copilărie, de acea perioadă din viață când ți se formatează gusturile în general, față de aproape orice, și de care nici măcar nu ești conștient. Iar dacă maneaua sau ceva asemănător ca gen nu a făcut parte din „educația” ta muzicală timpurie, e probabil să nu-ți placă nici mai târziu.
S-ar putea să nu-ți placă manelele pentru că tu crezi că te pricepi la muzică și le consideri mediocre, că nu ating niște standarde „tehnice” minimale pentru a se califica, în ochii tăi (și urechile tale) drept muzică de calitate. Dar asta e o chestiune discutabilă, pentru că la unul „care se pricepe” și care zice că maneua e muzică de proastă calitate, se va găsi cel puțin un altul care va zice că, nici vorbă, există și manea de calitate, muzical vorbind, și manea de proastă calitate. Cum există și muzică clasică de proastă calitate, de care, din fericire, nu am auzit pentru că nu a rezistat și s-a pierdut în negura timpurilor, și rock de tot rahatul, de care, fiind un gen mai recent, mai poți auzi și azi. Sau cum e cazul cu orice fel de muzică.
Dar e puțin probabil ca tu, care citești acest text, să te pricepi la muzică, ca și mine de altfel, deci atunci când „judeci” maneaua, n-o faci bazat pe criterii din astea tehnice de care nici n-ai habar, ci pe cu totul altceva, pe care l-am putea numi criteriu „cultural”. Adică pe ceva legat de cultura în care te scalzi și care, cumva, ți-a devenit a doua natură (pe lângă cea biologică).
Așadar, excluzându-i pe cei, la fel de puțini ca primii care sunt total indiferenți sau neutri, cei care spun că nu le plac manelele, spun, de fapt, că au fost „formați” în așa fel încât să nu le placă. Să le respingă ca pe ceva dizgrațios, aproape amenințător. Iar de „formare” e responsabil mediul în care ai crescut, te-ai educat, te-ai maturizat. Deși la un nivel mai puțin profund, în sensul în care mai poate suporta modificări substanțiale de-a lungul timpului, „gustul” pentru manea e la fel ca gustul pentru un anumit fel de mâncare. Cel mai probabil, îți place o anumită mâncare pentru că ceva din gustul ei îi „amintește” creierului tău de copilărie, de acea perioadă din viață când ți se formatează gusturile în general, față de aproape orice, și de care nici măcar nu ești conștient. Iar dacă maneaua sau ceva asemănător ca gen nu a făcut parte din „educația” ta muzicală timpurie, e probabil să nu-ți placă nici mai târziu.
Evident, chiar dacă, să zicem, nu ești „educat” de mic cu maneaua sau ceva similar, nu e exclus ca gustul pentru asta să apară mai târziu. Dar tot de influența mediului e vorba. Dacă continuă să nu-ți placă maneaua și la maturitate e pentru că mediul în care ești asimilat asociază maneaua cu ceva profund negativ. Iar aici intervine componenta conștientă a gustului, gustul ca un „construct social”. Nu-ți place maneaua pentru că nu e ok social să-ți placă. Pentru că în mediu tău sau în cel la care aspiri, maneaua e considerată un „rău”. Iar acest „rău”, în general, e dat de asocierea manelei cu o anumită etnie pe care cei mai mulți români o asociază cu ceva dezagreabil, dacă nu mai rău. Zic români, pentru că noi asociem maneaua cu „ziganii”. În alte sfere culturale, cum e cea din care vine și trupa Coldplay, nici vorbă de așa ceva. De aia le și plac multora din afară manelele, pentru că nu le asociază cu nimic considerat în mediul lor ca ceva „rău”.
Publicitate și alte recomandări video