marti, 19.03.2024
A trecut de mult vremea întrebării simptomatic reluate pe atunci „De ce nu avem roman?”. În zilele noastre mai că-ţi vine să (te) întrebi, în faţa producţiei de titluri, altceva: dar oare chiar avem atât de mulţi romancieri? Asta, înainte de a-i citi? După lectură, schimbând ceea ce e de schimbat: oare cum s-o fi explicând iluzia atâtor „romancieri” despre ceea ce scriu ai? Pentru că, la drept vorbind, proporţia de autentice romane din „avalanşa” editorială readuce percepţia realităţii la adevărata şi onesta ei măsură.
Nu se întâmplă numai pe la noi, ci mai pretutindeni în lume. Piaţa de carte din Franţa, aidoma celei din Germania şi Marea Britanie, la dimensiunile ei şi cea de peste Ocean, sunt invadate de noianul de apariţii simptomatic dominate ca, beletristică, de roman vs. poezie, proză scurtă, dramaturgie. Deloc întâmplător: cel puţin în mare vorbind, mai puţin orgolios decât poezia/ lirica, mai puţin artist şi rafinat decât short fiction, mult mai disponibil unor tentative de sinteze inedite, de viziune şi artă, „plebeianul” (cândva) şi proteicul (mereu) roman are de partea sa favoarea publicului cititor - cumpărător, ca şi pe aceea a editorilor şi e de înţeles că, la rândul lor, şi autorii, dornici de triunfuri/ consacrări personale, tot „acolo”, pe terenul lui, al astfel răsfăţatului novel, „se bat” să-şi satisfacă ambiţiile, să-şi tranşeze rivalităţile, să se impună, să se detaşeze din „pluton” (ce „pluton”? cogeamite „armată” de combatanţi visând la propria celebritate viitoare!). Şi încă: la cât de mare e „cota” manuscriselor acceptate/ editate, dincolo de filtrul selecţiei, se poate uşor bănui ce „tsunami” de candidaturi ia cu asalt, iniţial, „redutele” editoriale, pentru care alegerea în vederea publicării implică şi riscurile de business editorial.
Nu e aşadar nici o mirare că producţia de romane datorată autorilor şi editorilor pare (şi în parte chiar este) una „torenţială”. Editurile serioase, temeinice, îşi susţin şi „cresc” autorii. Un coeficient aparte în imaginea de ansamblu revine şi unei „pedagogii” editoriale, una de fineţe a exigenţelor stimulative chiar dacă adesea faima unor mari publishing houses le vine acestora nu dintr-o asemenea „modelare” răbdătoare, de durată, a „protejaţilor” proprii (da, se mai întâmplă şi „miracole”), ci fie flair-ului unor editori cu calităţi de head hunters, fie pur şi simplu norocului unor debutanţi „născuţi” gata „consacraţi”. În mare, tabloul este al unei competiţii/ emulaţii în climatul unor paşnice „bătălii” pentru succese, best sales asigură, funcţional (inclusiv financiar) binomul autor/ editor, în vreme ce faima durabilă, consacrarea, perena evaluare înaltă nu ţin de best sellers, ci de „breşele” făcute în materie de gust, profunzime şi artă, datorate capodoperelor, acelor scrieri care nu se vând uşor, au nevoie de o durată a modelării unei alte receptivităţi decât cea deja existentă, inerţială.
Între scriitorii înşişi, ca şi printre editori, sunt şi exigenţe intransigenţe, care nu ezită să noteze, sec şi fără cruţare, un mare procent (majoritatea) din revărsarea de apariţii editorial drept „literatură” mediocră (ba, încă, şi mai sarcastic, uneori chiar „maculatură”): de pildă, atâtea „romane” de un mai mult sau mai puţin disimulat biografism (în fond inferior, atât adevăratului roman, cât şi unei memorialistici cultivate cu francheţe şi luciditate); la fel de iluzorii ca fiction de calitate, foarte numeroasele scrieri-mixtură de social, politic („angajare”) şi, scăldând deopotrivă aceşti doi „versanţi” constitutivi, ideologizare cât încape (şi încape, nu glumă: a gogo). Dacă astfel de „categorii” sunt doar simulacre de roman, atunci care ar fi, la polul opus lor, proba vocaţiei reale pentru roman, sinteză de viziune şi artă, de o audienţă perenă şi universală? Cu certitudine, substanţialitatea existenţială a omenescului captat în raporturile definitorii cu experienţele revelatoare de esenţe şi valori, cu o vigoare a creaţiei de personaje şi fictional worlds care problematizează inexistenţa, alegerile şi reacţiile conştiinţei, energii şi vulnerabilităţi, tot atâtea calităţi care să inducă un climat reflexiv (de interogaţie) al lecturii - ea însăşi fapt de viaţă, o anume experienţă a unor decantări de profunzime, de sens - „întrebare”, nu teză.
Ceea ce lipseşte enorm de multor „romane”, inclusiv „de succes” şi cu recordurile lor de statistici ale best sellers, este exact această substanţialitate şi vigoare a narativităţii lor, miza complexă, morală (nu „moralizantă”) şi ontologică, a situării fiinţei umane în lume, în tensiune cu îngrădirile şi rigidităţile acesteia, cu proliferanta paletă de moduri ale pervertirilor „seducătoare” şi ale trăirilor inautentice (de ontos ratat, şi nu doar vulnerabil, ci automistificator cel mai adesea: cioranienele leurres. Romanul e, poate, „permisiv”/ „concesiv” şi disponibil multor tentative de înnoire, dar vitalitatea lui estetică şi o nobleţe de fond ţin de accesul lui la „ţesătura” (textus) de raporturi complexe în care apare implicată şi astfel testată în tensiunile diegezei, fiinţa omul. Criza romanului e una a acestui ce ontologic, şi nu de stil al lui cum.
Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic şi istoric literar
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Iubitul Arynei Sabalenka, Konstantin Koltsov, a murit la vârsta de 42 de ani
Azi, Simona Halep revine pe teren. De la ce oră ar putea începe partida
Interviu ZdI TV - Bilanț la Tomești: ce s-a construit și ce urmează
Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate
Ce relații comerciale mai are Iașul cu Rusia. S-a redus diferența dintre importuri și exporturi
Pasionații de programare și hardware se pot înscrie la concursul național iTEC
Fiscul vrea să-i scoată la mezat bunurile unei femei care a avut un atelier de confecții
Peisagiștii evită să participe la o licitație a Primăriei pentru finalizarea unor „părculețe”
FOTBAL Leo, trezeşte-te, că nenoroceşti fotbalul ieşean! Cine-i arată lui Grozavu bârna din ochi?
Lista celor 10 finaliști pentru Premiul Național pentru Proză „Ziarul de Iași” 2024
In memoriam Paulică Răileanu, un reputat profesor al Politehnicii ieșene
Lista școlilor unde pot începe lucrări: Primăria a semnat opt contracte
Bosch va monta pe tramvaiele din Iași sisteme „inteligente” pentru evitarea accidentelor
O tânără din Iaşi, designer pentru celebrul brand adidas. A absolvit London College of Fashion
Proiectul A8 a ajuns „bătaia de joc a Guvernului Ciolacu/Ciucă”
O hoaţă a atacat o femeie chiar dacă era însoţită de un bărbat
NATO, confruntarea Vestului cu Rusia, ambițiile lui Klaus Iohannis
„D-ale noastre, ale studenţilor”. Tableta de duminică: astăzi, despre „gen”, „deci” şi „fără deci”!
VIDEO Dronele ucrainene au pătruns 1.000 de km în Rusia și au aruncat în aer două rafinării
VIDEO Un român este cel care a dat ”voce” deșertului Arrakis în superproducția Dune 2. Cine este
Duelul reftorilor sau cum reftorul Tudorel a întins floreta iar reftorul Caşcaval i-a luat maul
VIDEO Explozie puternică la o rafinărie din Rusia lovită de drone ucrainene
Anual, la nivel mondial, 1 milion de persoane mor din cauza poluării atmosferice
VIDEO Meciul Alcaraz – Zverev de la Indian Wells, întrerupt din cauza unui roi de albine
Substanţă cancerigenă, descoperită în unele produse împotriva acneei
Cosmin PAȘCAAlianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin? |
Briscan ZARABunici obraznici |
Cristina DANILOVNoi, femeile |
Nichita DANILOVÎntre artă şi credinţă |