Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

De ce romanul? (I)

GALERIE
nicolae cretu
  • nicolae cretu
- +

A trecut de mult vremea întrebării simptomatic reluate pe atunci „De ce nu avem roman?”. În zilele noastre mai că-ţi vine să (te) întrebi, în faţa producţiei de titluri, altceva: dar oare chiar avem atât de mulţi romancieri? Asta, înainte de a-i citi? După lectură, schimbând ceea ce e de schimbat: oare cum s-o fi explicând iluzia atâtor „romancieri” despre ceea ce scriu ai? Pentru că, la drept vorbind, proporţia de autentice romane din „avalanşa” editorială readuce percepţia realităţii la adevărata şi onesta ei măsură.

Nu se întâmplă numai pe la noi, ci mai pretutindeni în lume. Piaţa de carte din Franţa, aidoma celei din Germania şi Marea Britanie, la dimensiunile ei şi cea de peste Ocean, sunt invadate de noianul de apariţii simptomatic dominate ca, beletristică, de roman vs. poezie, proză scurtă, dramaturgie. Deloc întâmplător: cel puţin în mare vorbind, mai puţin orgolios decât poezia/ lirica, mai puţin artist şi rafinat decât short fiction, mult mai disponibil unor tentative de sinteze inedite, de viziune şi artă, „plebeianul” (cândva) şi proteicul (mereu) roman are de partea sa favoarea publicului cititor - cumpărător, ca şi pe aceea a editorilor şi e de înţeles că, la rândul lor, şi autorii, dornici de triunfuri/ consacrări personale, tot „acolo”, pe terenul lui, al astfel răsfăţatului novel, „se bat” să-şi satisfacă ambiţiile, să-şi tranşeze rivalităţile, să se impună, să se detaşeze din „pluton” (ce „pluton”? cogeamite „armată” de combatanţi visând la propria celebritate viitoare!). Şi încă: la cât de mare e „cota” manuscriselor acceptate/ editate, dincolo de filtrul selecţiei, se poate uşor bănui ce „tsunami” de candidaturi ia cu asalt, iniţial, „redutele” editoriale, pentru care alegerea în vederea publicării implică şi riscurile de business editorial.

Nu e aşadar nici o mirare că producţia de romane datorată autorilor şi editorilor pare (şi în parte chiar este) una „torenţială”. Editurile serioase, temeinice, îşi susţin şi „cresc” autorii. Un coeficient aparte în imaginea de ansamblu revine şi unei „pedagogii” editoriale, una de fineţe a exigenţelor stimulative chiar dacă adesea faima unor mari publishing houses le vine acestora nu dintr-o asemenea „modelare” răbdătoare, de durată, a „protejaţilor” proprii (da, se mai întâmplă şi „miracole”), ci fie flair-ului unor editori cu calităţi de head hunters, fie pur şi simplu norocului unor debutanţi „născuţi” gata „consacraţi”. În mare, tabloul este al unei competiţii/ emulaţii în climatul unor paşnice „bătălii” pentru succese, best sales asigură, funcţional (inclusiv financiar) binomul autor/ editor, în vreme ce faima durabilă, consacrarea, perena evaluare înaltă nu ţin de best sellers, ci de „breşele” făcute în materie de gust, profunzime şi artă, datorate capodoperelor, acelor scrieri care nu se vând uşor, au nevoie de o durată a modelării unei alte receptivităţi decât cea deja existentă, inerţială.

Între scriitorii înşişi, ca şi printre editori, sunt şi exigenţe intransigenţe, care nu ezită să noteze, sec şi fără cruţare, un mare procent (majoritatea) din revărsarea de apariţii editorial drept „literatură” mediocră (ba, încă, şi mai sarcastic, uneori chiar „maculatură”): de pildă, atâtea „romane” de un mai mult sau mai puţin disimulat biografism (în fond inferior, atât adevăratului roman, cât şi unei memorialistici cultivate cu francheţe şi luciditate); la fel de iluzorii ca fiction de calitate, foarte numeroasele scrieri-mixtură de social, politic („angajare”) şi, scăldând deopotrivă aceşti doi „versanţi” constitutivi, ideologizare cât încape (şi încape, nu glumă: a gogo). Dacă astfel de „categorii” sunt doar simulacre de roman, atunci care ar fi, la polul opus lor, proba vocaţiei reale pentru roman, sinteză de viziune şi artă, de o audienţă perenă şi universală? Cu certitudine, substanţialitatea existenţială a omenescului captat în raporturile definitorii cu experienţele revelatoare de esenţe şi valori, cu o vigoare a creaţiei de personaje şi fictional worlds care problematizează inexistenţa, alegerile şi reacţiile conştiinţei, energii şi vulnerabilităţi, tot atâtea calităţi care să inducă un climat reflexiv (de interogaţie) al lecturii - ea însăşi fapt de viaţă, o anume experienţă a unor decantări de profunzime, de sens - „întrebare”, nu teză.

Ceea ce lipseşte enorm de multor „romane”, inclusiv „de succes” şi cu recordurile lor de statistici ale best sellers, este exact această substanţialitate şi vigoare a narativităţii lor, miza complexă, morală (nu „moralizantă”) şi ontologică, a situării fiinţei umane în lume, în tensiune cu îngrădirile şi rigidităţile acesteia, cu proliferanta paletă de moduri ale pervertirilor „seducătoare” şi ale trăirilor inautentice (de ontos ratat, şi nu doar vulnerabil, ci automistificator cel mai adesea: cioranienele leurres. Romanul e, poate, „permisiv”/ „concesiv” şi disponibil multor tentative de înnoire, dar vitalitatea lui estetică şi o nobleţe de fond ţin de accesul lui la „ţesătura” (textus) de raporturi complexe în care apare implicată şi astfel testată în tensiunile diegezei, fiinţa omul. Criza romanului e una a acestui ce ontologic, şi nu de stil al lui cum.

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic şi istoric literar

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri