Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

De ce romanul? (I)

GALERIE
nicolae cretu
  • nicolae cretu
- +

A trecut de mult vremea întrebării simptomatic reluate pe atunci „De ce nu avem roman?”. În zilele noastre mai că-ţi vine să (te) întrebi, în faţa producţiei de titluri, altceva: dar oare chiar avem atât de mulţi romancieri? Asta, înainte de a-i citi? După lectură, schimbând ceea ce e de schimbat: oare cum s-o fi explicând iluzia atâtor „romancieri” despre ceea ce scriu ai? Pentru că, la drept vorbind, proporţia de autentice romane din „avalanşa” editorială readuce percepţia realităţii la adevărata şi onesta ei măsură.

Nu se întâmplă numai pe la noi, ci mai pretutindeni în lume. Piaţa de carte din Franţa, aidoma celei din Germania şi Marea Britanie, la dimensiunile ei şi cea de peste Ocean, sunt invadate de noianul de apariţii simptomatic dominate ca, beletristică, de roman vs. poezie, proză scurtă, dramaturgie. Deloc întâmplător: cel puţin în mare vorbind, mai puţin orgolios decât poezia/ lirica, mai puţin artist şi rafinat decât short fiction, mult mai disponibil unor tentative de sinteze inedite, de viziune şi artă, „plebeianul” (cândva) şi proteicul (mereu) roman are de partea sa favoarea publicului cititor - cumpărător, ca şi pe aceea a editorilor şi e de înţeles că, la rândul lor, şi autorii, dornici de triunfuri/ consacrări personale, tot „acolo”, pe terenul lui, al astfel răsfăţatului novel, „se bat” să-şi satisfacă ambiţiile, să-şi tranşeze rivalităţile, să se impună, să se detaşeze din „pluton” (ce „pluton”? cogeamite „armată” de combatanţi visând la propria celebritate viitoare!). Şi încă: la cât de mare e „cota” manuscriselor acceptate/ editate, dincolo de filtrul selecţiei, se poate uşor bănui ce „tsunami” de candidaturi ia cu asalt, iniţial, „redutele” editoriale, pentru care alegerea în vederea publicării implică şi riscurile de business editorial.

Nu e aşadar nici o mirare că producţia de romane datorată autorilor şi editorilor pare (şi în parte chiar este) una „torenţială”. Editurile serioase, temeinice, îşi susţin şi „cresc” autorii. Un coeficient aparte în imaginea de ansamblu revine şi unei „pedagogii” editoriale, una de fineţe a exigenţelor stimulative chiar dacă adesea faima unor mari publishing houses le vine acestora nu dintr-o asemenea „modelare” răbdătoare, de durată, a „protejaţilor” proprii (da, se mai întâmplă şi „miracole”), ci fie flair-ului unor editori cu calităţi de head hunters, fie pur şi simplu norocului unor debutanţi „născuţi” gata „consacraţi”. În mare, tabloul este al unei competiţii/ emulaţii în climatul unor paşnice „bătălii” pentru succese, best sales asigură, funcţional (inclusiv financiar) binomul autor/ editor, în vreme ce faima durabilă, consacrarea, perena evaluare înaltă nu ţin de best sellers, ci de „breşele” făcute în materie de gust, profunzime şi artă, datorate capodoperelor, acelor scrieri care nu se vând uşor, au nevoie de o durată a modelării unei alte receptivităţi decât cea deja existentă, inerţială.

Între scriitorii înşişi, ca şi printre editori, sunt şi exigenţe intransigenţe, care nu ezită să noteze, sec şi fără cruţare, un mare procent (majoritatea) din revărsarea de apariţii editorial drept „literatură” mediocră (ba, încă, şi mai sarcastic, uneori chiar „maculatură”): de pildă, atâtea „romane” de un mai mult sau mai puţin disimulat biografism (în fond inferior, atât adevăratului roman, cât şi unei memorialistici cultivate cu francheţe şi luciditate); la fel de iluzorii ca fiction de calitate, foarte numeroasele scrieri-mixtură de social, politic („angajare”) şi, scăldând deopotrivă aceşti doi „versanţi” constitutivi, ideologizare cât încape (şi încape, nu glumă: a gogo). Dacă astfel de „categorii” sunt doar simulacre de roman, atunci care ar fi, la polul opus lor, proba vocaţiei reale pentru roman, sinteză de viziune şi artă, de o audienţă perenă şi universală? Cu certitudine, substanţialitatea existenţială a omenescului captat în raporturile definitorii cu experienţele revelatoare de esenţe şi valori, cu o vigoare a creaţiei de personaje şi fictional worlds care problematizează inexistenţa, alegerile şi reacţiile conştiinţei, energii şi vulnerabilităţi, tot atâtea calităţi care să inducă un climat reflexiv (de interogaţie) al lecturii - ea însăşi fapt de viaţă, o anume experienţă a unor decantări de profunzime, de sens - „întrebare”, nu teză.

Ceea ce lipseşte enorm de multor „romane”, inclusiv „de succes” şi cu recordurile lor de statistici ale best sellers, este exact această substanţialitate şi vigoare a narativităţii lor, miza complexă, morală (nu „moralizantă”) şi ontologică, a situării fiinţei umane în lume, în tensiune cu îngrădirile şi rigidităţile acesteia, cu proliferanta paletă de moduri ale pervertirilor „seducătoare” şi ale trăirilor inautentice (de ontos ratat, şi nu doar vulnerabil, ci automistificator cel mai adesea: cioranienele leurres. Romanul e, poate, „permisiv”/ „concesiv” şi disponibil multor tentative de înnoire, dar vitalitatea lui estetică şi o nobleţe de fond ţin de accesul lui la „ţesătura” (textus) de raporturi complexe în care apare implicată şi astfel testată în tensiunile diegezei, fiinţa omul. Criza romanului e una a acestui ce ontologic, şi nu de stil al lui cum.

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic şi istoric literar

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri