Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

De ce scriu?

GALERIE
Florin Cintic
  • Florin Cintic
- +

Cum, dintr-un scrupul arhivistic, mi-am numerotat textele trimise săptămânal Ziarului de Iaşi, am descoperit că acesta este cu numărul 500. Astfel încât aş face o scurtă pauză de respiraţie faţă de tematica obişnuită a rubricii mele.

Întâmplarea a făcut ca părinţii mei să fi făcut studii de jurnalistică şi, după cum am mai scris aici, copilăria mea să fi fost marcată de mirosul cernelii tipografice şi de muzica mecanică a tipografiei de la Botoşani. A fost astfel aproape o chemare a destinului ca în urmă cu patru decenii, în toamna anului 1983, să intru în echipa revistei Dialog a Universităţii „Al.I. Cuza” şi să mă apuc de scris şi de coordonat tipărirea revistei, regăsind aromele şi sunetele copilăriei în instituţia poligrafică din strada 7 Noiembrie (atunci!), azi vândută la bucată şi rasă de pe faţa pământului.

Deşi îmi stăruie încă în minte imaginea tatălui meu stând la biroul de acasă migălindu-şi manuscrisele cu stiloul lui Pelikan (foi pe care apoi le duceam mândru dactilografei de la ziar!), eu nu am scris niciodată textele mele cu stiloul astfel încât, în arhiva personală, nu am decât copii ale dactilogramelor, eventual corectate cu stiloul. M-am gândit adesea că maşina de scris, procesorul de text parizian şi apoi, de decenii, computerul folosite la redactarea scrierilor mele au şlefuit cumva impersonal rezultatele efortului creativ, stiloul marcând o legătură mult mai directă, mai umană poate, cu foaia de hârtie. Dar astea sunt, în fond, micile secrete, nu de puţine ori încărcate de superstiţii, ale oricui se apucă de scris în mod organizat, mai mult sau mai puţin profesionist. Nu trebuie să fii cine ştie ce critic exersat ca să înţelegi că talentul e rar şi, de regulă, insuficient pentru a te dedica scrisului şi că această meserie presupune un efort important de documentare şi de rafinare a stilului propriu care nu poate surveni decât după ani de exerciţiu. Am şi eu un Mont Blanc de colecţie, cu cerneală verde (un cadou al unui prieten vechi), pe care însă nu l-am folosit decât în primii ani când semnam documentele în calitate de şef al Direcţiei pentru Cultură, doar aşa, de moft, pentru efectul artistic, astfel încât există extrem de puţine texte pe care să le fi păstrat ca manuscrise, dar ăsta ar putea fi, probabil, obolul plătit societăţii postmoderne în care trăim.

De ce scriu? Nu ştiu, probabil am resimţit ca o datorie să continui aventura tatălui meu, sfârşită mult prea devreme şi pentru că, începând din anii 80, am crezut că rostul intelectualului implicat (în cazul meu ca „spectator angajat”, vorba lui Raymond Aron!) este să aducă un spor de informaţie, de claritate şi de diseminare a adevăratelor valori umane, culturale şi politice către un public mai larg decât ceea ce am numi astăzi „bula” lui profesională. Pentru că am făcut studii de filosofie şi sunt specializat academic pe ceea ce anglo-saxonii numesc „istorie intelectuală” simt nevoia, de regulă, să identific rădăcinile şi conexiunile problemei aflate în discuţie. De aceea, textele mele au o stilistică arborescentă, cu trimiteri interstiţiale, deşi mă străduiesc să le fac inteligibile pentru publicul larg. Chiar dacă nu ajung să discut concepte în „limbajul căruţaşilor” (cum ne devoala picant Platon că făcea Socrate), îmi displace orice fel de jargon specializat în care se regăsesc doar o mână de cunoscători fiind complet opac chiar pentru publicul educat. Chiar şi limbajul profesionist al ştiinţei sau al umanioarelor este mult mai percutant când e formulat în texte cu savoare literară şi în maniere persuasive pentru publicul nespecialist, iar cei doi mentori ai scrisului meu: Alexandru Zub şi Sorin Alexandrescu sunt exemple edificatoare în acest sens. Contrar părerii multor colegi din zona academică, un studiu scris cu talent literar este mult mai convingător şi mai influent decât hărnicia pozitivistă, fadă şi confuză fie ea împănată cu o mulţime de referinţe, izvoare şi note. E o discuţie lungă aici despre aroganţa şi zeflemeaua „specialiştilor” faţă de minoratul ştiinţific al „eseului” în confruntarea nimicitoare cu „studiul ştiinţific”! În ce mă priveşte, am scris şi studii ştiinţifice, am redactat şi teze la cele mai înalte standarde academice, în ţară şi în străinătate, am tot respectul pentru eforturile monografice ample, documentate şi lămuritoare, dar cred că o formă de istoriografie populară, cu texte scurte şi percutante care au în spate o documentare impecabilă şi care sunt destinate publicului educat în sensul cel mai larg al cuvântului, au un grad de urgenţă şi de efect pozitiv mai mare decât literatura academică indigestă, consumată în cluburi şi grupuri de interese simbolice. Astfel încât la întrebarea „pentru cine scrii” răspund, de regulă, că pentru mine şi pentru cei ca mine care, lipsiţi de un fundament serios în ştiinţe, citesc cu deliciu şi cu spor intelectual o carte precum Despre toate pe scurt. De la Big Bang la ADN a lui Bill Bryson. Adică pentru cei care încă mai citesc într-o lume dominată de imagine şi de dictare. O lume unde democratizarea comunicării a făcut ca analiza critică, studiul riguros, opinia avizată şi expresivă să fie, toate, înecate în mâzga sufocantă a opiniei amatoristice, de  cele mai multe ori cretină, iresponsabilă şi agresivă, prin care diverşi hominizi îşi rezolvă traumele psihiatrice şi complexele congenitale prin trolling şi hărţuială contondentă verbal. Ştiu, desigur, că iritarea mea e inutilă şi că scrisul articulat şi literar nu mai are căutare în lumea fragmentată şi multipolară în care trăim, în care minorităţile îşi iau violent revanşa dinamitând discursul sintetizator al modernităţii, precum şi valorile asociate acestuia, în care comunicarea superficială şi umorală de pe social media generează o dependenţă1 maladivă, iar impostura gureşă şi semialfabetizată se extinde tumoral pe toate mijloacele de comunicare. Un timp în care minciuna şi manipularea inundă spaţiul public sub travestiul toxic al p(r)ostadevărului.

Cu toate astea, voi continua să scriu în acest colţ de pagină pentru a promova idei, valori şi atitudini în care cred, chiar dacă ele vor fi sau nu pe placul cititorilor mei (surprinzător de mulţi!) dintre care unii simt nevoia să-mi transmită reacţiile lor în privat sau, rareori, în public. Nu sunt alergic la critici întemeiate şi făcute cu bună credinţă, însă întotdeauna am ignorat scârbit bolboroseala fetidă din subsolurile ziarelor sau agresivitatea stupidă a prost-crescuţilor de pe social media pe care îi consider complici la degradarea spaţiului public local, naţional şi internaţional, o mozolire care a favorizat ascensiunea extremismului politic naţional şi acceptarea şocantă a terorismul rusesc. Pentru cei care merită, indiferent de generaţie sau de meserie, voi continua să stau să mă gândesc în prealabil cel puţin o jumătate de zi şi apoi, în două ore, să scriu şi să corectez direct pe laptop cele o mie de cuvinte săptămânale (mai tari câteodată decât o simplă imagine!) pe care prietenii de la Ziarul de Iaşi mi le îngăduie de zece ani, nesmintit. Le mulţumesc lor şi Dvs., cititorii mei, care vă obosiţi ochii (şi mintea!) să mă urmăriţi de 500 de miercuri la rând. La bună vedere!

 

1Nu, nu, de o mie de ori nu ADICŢIE!

 

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri