Fiecare culoare din curcubeu este, de fapt, o radiație cu anumită frecvență. Lumina albă este suprapunerea tuturor culorilor. Elementul predominant al atmosferei, azotul, absoarbe radiația cu o frecvență mare. Acest fenomen se numește dispersie. În mijlocul zilei, soarele este la un unghi aproape drept față de poziția ta, deci drumul parcurs prin atmosferă este mai scurt. Astfel, lumina nu își pierde culoarea albastră, însă la apus soarele e mai departe, deci lumina are timp să piardă culorile mai închise și să rămână doar cu culorile mai calde, de frecvență mai mică.

„Dacă vorbiți de culoare, într-adevăr avem de-a face cu aceste proprietăți ale luminii, care trecând printr-un strat de aer încărcat și el cu aerosoloi poate să determine astfel de culori, mai ales, evident, când vorbim de apus, de răsărit, atunci când lumina trece printr-o pană mai mare de aer. Pe lângă culoare, și structura formațiunii noroase a fost foarte interesantă. E vorba de un nor cu o extindere pe o orizontală mare, asociat însă acelor formațiuni noroase numite cumulonimbus specifice furtunilor. De obicei, astfel de nori, cu extindere orizontală mare, sunt pe linia furtunilor și anunță furtunile respective, anunță intensificări de vânt, manifestări în general pentru furtunile puternice. Ei pot să apară fără asocierea norii cumulonimbus atunci când avem fenomene la zona între coastă și mare sau ocean, de exemplu, dar în general ei sunt pe linia de atac a furtunilor puternice”, a afirmat climatologul Roxana Bojariu.