anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM

vineri, 20.05.2022

De ce sportul pe echipe este incapabil de performanţă la Iaşi?

GALERIE
cosmin pasca
  • cosmin pasca
- +

Analfabetismul economic şi lipsa de credibilitate a şefilor care s-au perindat pe la Palatul Roznovanu sunt principalele motive pentru care oamenii de afaceri s-au ferit de „adopţii”, au refuzat preluarea în plasament a unor echipe fanion.

Odată cu retrogradarea matematică a Politehnicii în Liga a doua, a treia sau a patra, că nimeni nu ştie, Iaşul rămâne fără nicio echipă sportivă de tradiţie în primul eşalon al ţării. Este un eşec greu de explicat nu doar pentru sportul din România, ci, îndrăznesc să spun, un caz rarisim în lume. Un pol urban mare al Europei, parte dintr-un judeţ de aproape un milion de locuitori, un centru economic şi universitar al unei regiuni cu peste 4 milioane de suflete, incapabil să mimeze o brumă de performanţă în sporturile pe echipe. Fotbal nu, baschet nu, handbal nu, hockei (pe toate suprafeţele) nu, volei nu, polo nu, rugby nu şi aşa mai departe. Nici feminin, nici masculin. Mai există vreo aglomerare urbană pe mapamond, de dimensiuni comparabile, atât de impotentă sportiv ca Iaşul?

În mod cert, principala vină pentru situaţia dramatică în care a ajuns sportul ieşean o poartă actuala administraţie locală, sub mandatul căreia, rând pe rând, echipele fanion ale oraşului, dependente de bani publici, au fost îngropate. Dar să nu ne amăgim că explicaţia eşecului ar fi atât de simplă. Cu excepţia unor performanţe meteorice la nivel naţional în handbal şi volei feminin, respectiv, baschet şi rugby masculin, altfel sub-mediocre în plan european, Iaşul nu a însemnat nimic în sportul pe echipe după ’90. În toate cazurile, a fost mereu mult sub potenţial, iar rarele „sclipiri” s-au dovedit conjuncturale, defel rezultatul unui „sistem”. Cu alte cuvinte, administraţia Chirica doar duce mai departe o tradiţie a improvizaţiei în „managementul” sportiv pe bani publici. Ce au în comun administraţiile Simirad, Nichita şi Chirica? În primul rând, lipsa unei alfabetizări în dialogul cu mediul de afaceri, cu acei investitori care ar fi trebuit să preia cluburile din sarcina municipalităţii şi să le transforme în afaceri competitive. Niciunul dintre aceşti primari nu a reuşit să transmită mediului de business (local sau străin) că susţinerea financiară a unei echipe sportive poate deveni, în timp, profitabilă. Probabil că nici nu au încercat. Pe de o parte pentru că unii aveau nevoie de o jucărie electorală în prag de alegeri, pe de altă parte pentru că niciunul dintre ei nu a înţeles că sportul a devenit în ultimele decenii o industrie ca oricare alta, al cărei scop este să producă bani. Iar dacă au încercat să atragă sprijin privat, au eşuat pentru că erau şi sunt incompatibili cu valorile mediului de afaceri. Ce investitor serios şi-ar asocia imaginea cu un primar care declară senin că „o să vină peste noi congolezii, somalezii, sirienii şi alte naţiuni care sunt coborâte din copac şi o să ne cucerească şi o să ne devină şi şefi”? Cu unul care spunea că „suntem prea săraci să avem nevoie de aeroport” sau cu unul cunoscut în tot târgul pentru că îşi hărţuia sexual angajatele?

Analfabetismul economic şi lipsa de credibilitate a şefilor care s-au perindat pe la Palatul Roznovanu sunt principalele motive pentru care oamenii de afaceri s-au ferit de „adopţii”, au refuzat preluarea în plasament a unor echipe fanion.

Ar mai exista o explicaţie, improbabilă şi fatalistă, dar care merită discutată. Poate că structural, pe aceste meleaguri, suntem incapabili să facem echipă. Până la urmă, indiferent de domeniu, fiecare trage pentru el, de aici şi o disoluţie evidentă, palpabilă, a unui spirit comunitar. Ca argument în plus, să observăm că la sporturile individuale Iaşul nu stă nici pe departe atât de rău (vezi performanţele din şah, atletism sau sporturile de contact). Poate că există un „excepţionalism” ieşean care trebuie studiat. În ultimă instanţă, mai există centre urbane în lume de talia şi magnetismul Iaşului, atât de sterile cronic în sportul pe echipe? 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Nimic de salvat

Pavel LUCESCU

Nimic de salvat

Încăput pe mâna lui Barna, Ghinea, Drulă, Năsui şi prietenii, USR a devenit un soi de anexă libertariană a PNL, unde ar fi logic să şi sfârşească, alături de gaşca Câţu-Gorghiu.

opinii

Simple notaţii

Alexandru CĂLINESCU

Simple notaţii

Sorin Oprescu mi-a fost dintotdeauna profund antipatic, şi asta înainte să aflu despre matrapazlâcurile lui. Îmi părea un şmecher de „capitală”, un ins cu apucături golăneşti, vulgar şi agresiv. Îl situam cam pe aceeaşi treaptă cu Becali, deşi la acesta din urmă mai puteam detecta nişte urme de umanitate. Am aflat, în urma condamnării lui Oprescu, ceea ce, probabil, ştia destulă lume: doctorul lucra în stil mare, cerea şpăgi colosale, avea - precum mafioţii - oameni de încredere care îl protejau şi îşi asumau treburile riscante. 

Tencuiala antiseismică

Neculai SEGHEDIN

Tencuiala antiseismică

Desigur, o legendă urbană, unul din miturile care însoţesc toate amintirile, povestirile, convingerile legate de cutremur, care au dus la dezvoltarea unei adevărate culturi a seismului în România.

Love story la “om la lună”

George PLEȘU

Love story la “om la lună”

Se face curând un an de zile de când nu am mai scos din player-ul maşinii cd-ul cu albumul În caz de om la lună, strigaţi „om la lună, stânga/ dreapta” după caz.

pulspulspuls

Unde a dispărut de-o vreme şi de ce madam Şoşo, cea mai cu greutate sinatoare de Iaşi

PULS

Unde a dispărut de-o vreme şi de ce madam Şoşo, cea mai cu greutate sinatoare de Iaşi

Multă lumea ne-a tot întrebat în ultima vreme unde o fi dispărut din peisaj sinatoarea de Iaşi cu cea mai mare greutate (la quintale ne referim, nu la influenţă, evident), dar şi cu gura cea mai mare. Ei bine, stimaţi telespectatori, am apelat pentru un răspuns la această spinoasă problemă a politichiei locale, naţionale şi, de ce nu, chiar evropeneşti am putea spune, la aceeaşi sursă a noastră care ne-a spus câte una sau alta la momentul candidaturii ei la Iaşi pe listele auriste, când mai nimeni nu ştia de un’ s-o ia pe madam: adicătelea amicul Archibald Tănase, stimaţi telespectatori, că sigur vă era olecuţă dor de el, nu-i aşa?

Caricatura zilei

Cireșe, nu ruble

Editia PDF

Bancul zilei

Doi rechini : - Ce faci, ma? - Am fost bolnav... - Pai, ce-ai avut?  - Am mâncat un general rus si o saptamân (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.