De ce va câștiga Nicușor Dan alegerile prezidențiale

Am fost implicat activ în politică acum câțiva ani și am gustat din plin cartoful înfierbântat al sistemului, am văzut pe viu cum funcționează tot angrenajul românesc de a face politică, cum se gestionează situațiile în administrația locală, cum se negociază posturi, cum se face treabă pe teren, cum se „rezolvă” problemele comunităților ș.a.m.d. Așadar, nu vorbesc din presupuneri sau din teorii.

Sunt deja cinci ani de când m-am lăsat de acest viciu. Am trecut și printr-un fel de sevraj, dar am ajuns dincolo, unde este liniște, pace și cântă păsărelele – adică în viața reală. Detașarea aceasta de tot ce înseamnă politică privită dintr-un singur punct de vedere mi-a dat un atu pe care nu mulți îl au, acela de a vedea de la distanță situațiile și de a judeca echilibrat, fără patimă, fără gânduri reziduale.

Pot spune că recomand această stare tuturor – te face să fii mult mai liniștit, să te consumi mai puțin și te ajută să găsești soluții realiste. Secretul e că vezi dreptatea din fiecare parte, nu doar dintr-una. Și pot să spun că datorită acestei poziții ale mele am ajuns să nu îmi consum niciun neuron în toate aceste luni de calvar național stârnit de alegerile pentru locale, prezidențiale și parlamentare.

Judecând astfel lucrurile, pot spune exact ca rabinul din parabolă: toți aveți dreptate! Doar că aceasta nu contează…

Ideea cea mai importantă pe care am învățat-o eu din anii pomeniți e că politica nu funcționează pe bază de ideologii sau competențe, adevăr sau dreptate, ci strict pe bază de interese. Nici mai mult, nici mai puțin, și fără excepții. În acest sens, nu vorbim despre oameni, candidați, ci despre grupuri de interese. Nimeni nu face un lucru în politică fără să aibă în vedere o recompensare pe măsură sau peste măsură. Nu trebuie văzut doar omul din față, de pe afiș, ci grupul de interese din spatele acestuia, pentru că acela contează cel mai mult.

Motivele nu sunt că unul e mai valoros decât celălalt – pentru că acestea nu sunt relevante –, ci că grupul de interese al unuia e mai puternic și mai influent decât al celuilalt.

Nu este, așadar, vorba doar de George Simion, ci de un grup care a investit în el și așteaptă recompensare după alegeri. La fel cu Nicușor Dan.

Dar, cum numai una dintre „dreptăți” trebuie să învingă, să primească creditare, recurgând la experiența pe care am avut-o în trecut, pot să emit o concluzie cât pot eu de pertinentă și echilibrată, iar asta este următoarea: Nicușor Dan va câștiga alegerile prezidențiale. Nu știu cum o va face – asta nu pot ști – dar chiar dacă va fi diferență infimă de voturi, chiar dacă se va stârni scandal, el va deveni președintele României pentru următorul mandat.

Argumente? Sigur, iată câteva:

Românii nu au fost niciodată un popor răzvrătit sau ambițios precum englezii, italienii, francezii și alții asemenea, și nici unul pasiv precum cele nordice, ci unul imitativ. Mă refer aici la păturile de sus ale societății, pentru că cele de mijloc și de jos au fost mereu pur balcanico-slave.

Imitația a fost arma noastră de supraviețuire – am imitat pe toți pe care i-am admirat, ne-am însușit calitățile și obiceiurile lor și, din acest motiv, am fost chiar de multe ori apreciați pentru cât de bine am reușit să ne identificăm cu idealurile altora și să fim și originali în același timp. Evident că atunci când nu am avut încotro am și luptat cu arma în mână, dar nu singuri, ci cu ajutor, pe care ni l-am asigurat în timp tot prin imitație, sau chiar prin trădare.

Singuri nu suntem în stare să existăm. Independența, pentru noi, este un coșmar, o povară pe care nu o putem gestiona. Exact ca un ins care nu poate fi antreprenor, ci doar angajat la cineva, obișnuit să primească ordine, sarcini și salariul la sfârșitul lunii. Cazul domnitorului Al. I. Cuza este cel mai bun exemplu pentru ilustrarea ororii noastre față de independență: după doar șapte ani, l-am alungat ca pe un paria și am primit cu brațele deschise și încredere un rege cu totul străin.

Aproape toate mișcările politice și alianțele pe care le-am făcut au fost din motive imitative.

Ultima noastră imitație a fost cea a SUA, la care „am lucrat” de la abandonarea comunismului, în timpul căruia i-am imitat pe ruși. Înainte de asta i-am imitat pe francezi și tot așa mai departe.
Nu trebuie privit acest lucru cu dispreț – nu suntem singurii. De fapt, popoarele imitative reprezintă majoritatea covârșitoare în lume. Puțini au sânge de coloniști, ceilalți sunt simpli băștinași care își văd de nevoile lor zilnice. Asta suntem și noi și ar trebui să fim mulțumiți cu ce avem. Dacă stai bine să te gândești, e condiția cea mai comodă și lipsită de stres dintre toate. Ceilalți trebuie să fie mereu în gardă să nu piardă controlul și puterea, noi doar stăm în spatele lor și ne trăim în liniște viața.

Bun. E drept că acum e un moment de cumpănă, pentru că americanii ne-au dezamăgit după alegerea lui Trump. Dar asta nu înseamnă că ne dăm pe mâna păturilor de mijloc și de jos și devenim ceea ce nu am vrut să fim niciodată: balcanici. Nuuu! Asta înseamnă doar că trebuie să ne găsim un alt popor pe care să îl imităm, să ne asumăm un alt stil care să ne prindă bine. Din câte observ, se pare că Franța revine în atenția românilor de câteva luni încoace. E posibil, deși ne aflăm abia într-o fază incipientă, să îmbrățișăm din nou, încetul cu încetul, francofonia interbelică. Vom vedea.

Revenind la alegeri și ținând cont de cele spuse mai sus, e clar ca bună ziua că România – și, implicit, Uniunea Europeană – nu își poate permite să piardă aceste alegeri în favoarea balcanismului sau, mai rău, a rusofilismului. Este imposibil să accepte un candidat imprevizibil precum Simion, mai ales în aceste vremuri sensibile. Sunt nenumărate argumente pentru susținerea acestei idei. Pierderea alegerilor de către Nicușor Dan este, așadar, de neimaginat, nu doar din punct de vedere politic, ci și – sau mai ales – financiar.

Dacă numai în Ucraina, de exemplu – țară non-UE – s-au investit sute de miliarde de euro în doar trei ani de război, pentru a o salva de Rusia, cu mult mai mult decât s-a investit în România de când este membră a UE, ne putem da seama cât de importantă este fiecare țară care acum face parte din această organizație. Și nu e vorba că se scapă de sub control o bogăție, teritorii sau o populație, ci că se ia adio de la importanța în zonă pe care UE a câștigat-o cu greu în ultimele decenii. Pierderea României ar însemna începutul destrămării Uniunii Europene însăși.

Nimeni nu își poate permite să lase o țară din Europa pradă unei instabilități politice de așa natură încât să răstoarne ordinea cu greu stabilită, bună-rea, de câțiva ani încoace. Nimeni nu își poate permite să aibă încă o țară precum Ungaria, cu un lider ca Viktor Orbán, care e o sulă în coaste continuă.

Lucrurile sunt extrem de complicate pentru că profilul actual al României, judecând după majoritatea locuitorilor ei, este fără nicio îndoială reprezentat de George Simion. Când spui „România” și vezi statisticile din aproape toate domeniile relevante în această direcție (cultură, educație, spirit civic, viziune, filosofie a vieții etc.), figura lui George Simion apare, nu a altuia – vreun academician. Majoritatea românilor ar fi perfect reprezentați de candidatul AUR. Nu trebuie să vă revoltați, cei care nu vă identificați cu el – eu vorbesc despre majoritate, despre cifre. Iar cifrele asta spun: că cei mai mulți nu au educația, bunul-simț, logica și modul de abordare al lui Nicușor Dan, ci sunt mai aproape de Simion, mult mai aproape.

Iar dacă adăugăm la asta și faptul că peste 50% din gena noastră este slavă (vezi AICI), situația este cât se poate de clară.

Oriunde ai merge, nu găsești profilul de cetățean de tip Nicușor Dan, ci acela de tip George Simion. Prin urmare, logic ar fi ca alegerile prezidențiale să fie câștigate de cel din urmă. Doar că politica nu funcționează așa – ea urmează anumite interese naționale, zonale, internaționale, care de multe ori nu coincid cu statisticile. Nu majoritatea poporului – care de cele mai multe ori nu este informat, nu știe pe ce lume se află – decide ce se întâmplă cu țara, pentru că nu poate face asta decât cu aprobarea minorității care stabilește direcțiile, care are privirea de ansamblu și stăpânește interesele.

Cu alte cuvinte, votul și procesul electoral sunt un fel de povești de adormit copii, ceva care să dea senzația de corectitudine, democrație și să liniștească spiritele încinse.

Există o sumedenie de pârghii, pe lângă votul atât de mult idealizat, pentru a câștiga niște alegeri – asta s-a văzut de nenumărate ori de-a lungul istoriei. Iar într-o țară mică și nesemnificativă precum România, aceste pârghii sunt și mai multe și mai ușor de utilizat. Și nu mă refer neapărat la cele ilegale. La o țară mare și puternică precum SUA este, într-adevăr, mult mai greu să îndrepți căruța în direcția pe care o vrei tu, chiar dacă boii trag într-o anumită parte.

Anularea alegerilor de anul trecut a fost doar o probă despre cum poate face un stat să nu iasă câștigător cine nu trebuie. Dar aceea a fost o intervenție cu toporul, necizelată, făcută la repezeală. În situația actuală, când lucrurile au avut timp să fie pregătite ca la carte, rezolvarea e mult mai ușoară.

Așadar, românii din străinătate vor stabili din nou președintele, ca de multe ori în ultimii ani. Și nimeni nu poate trage de mânecă pe cineva în privința asta. Eu unul o văd chiar și pe Ursula von der Leyen punând ștampile pe voturi alături de Macron, pentru o cauză nobilă – glumesc aici, evident…

Și pe bună dreptate se întâmplă acest lucru, pentru că la nivel de țări, nimeni nu se joacă cu mofturile cetățenilor de moment. Am mai spus-o: nu poți lăsa poporul să decidă după bunul plac de moment cum va fi viitorul său – el nu poate avea o vedere de ansamblu, care există doar de sus. Dacă doar popoarele ar fi decis destinele lor fără dirijarea unor minorități informate și cu viziune, am fi rămas cu mult în urmă ori s-ar fi autodistrus.

În final, îl felicit de pe acum pe Nicușor Dan pentru victoria sa spectaculoasă și pentru campania bine pusă la punct. Serios, dacă era un candidat jenant, cum a fost Iohannis care nu a participat la nicio dezbatere în 2019, ori campania lui șchiopăta, victoria ar fi fost trasă de păr, dar așa, tot respectul, a muncit omul.

Publicitate și alte recomandări video