De la Sufletele moarte ale lui Gogol la pecetea Anticristului

***

Descrierea capitalei de gubernie N.N., acolo unde se petrece în cea mai mare parte acțiunea romanului Suflete moarte cuprinde o serie de scurte pasaje cum ar fi descrierea unui personaj pasager pe care-l întâlnește brișca lui Cicicov în goana ei prin oraș. Cicicov nu este un simplu personaj, e mai mult decât atât: el reprezintă, după opinia criticilor, Anticristul, ce călătorește prin Rusia în căutarea sufletelor moarte, pe care cumpărându-le le transferă într-o gubernie necunoscută. „Iar aproape de han, brișca se mai întâlni cu un tânăr cu pantaloni albi de dril, din cale afară de strâmți și de scurți, și cu un frac cu pretenții de modă, de sub care se vedeau piepții cămășii prinși cu un ac de bronz de Tula, înfățișând un pistol. Tânărul se întoarse, se uită la trăsură, își ținu cu mâna șapca, pe care era cât pe ce s-o ia vântul, și-și văzu de drum.”

Dacă pasajul cu tânărul pare desprins dintr-o operetă, un alt pasaj, surprins de data asta la scurt timp după ieșirea caleștii pe poarta hanului, amintește de pictura unui Bruegel prăfuit sau mai degrabă de tablourile unui înaintaș al lui Chagall, căzut în patima reveriilor post bahice: „De îndată ce orașul rămase în urmă, de amândouă părțile drumului se ivi, cum se întâmplă pe la noi, o ciudată și sălbatică priveliște: mușuroaie, brădet, tufe scunde și rare de molifți tineri, trunchiuri arse de copaci bătrâni loviți de trăsnet, bălării și buruieni. În priveliște, satele se înșirau cu casele lor aliniate cu sfoară, asemănătoare prin construcția lor cu niște stive de lemn vechi, cu acoperișuri cenușii, din streșinile cărora atârnau podoabe de lemn crestat, în chip de ștergare brodate. Câțiva țărani în cojoace de oaie căscau, ca de obicei, pe băncile din fața porților.” Și acum, urmează o scenă halucinantă: „Femei cu fețe rotunde și cu sânii încinși se uitau pe ferestrele de sus; pe cele de jos privea în uliță câte un vițel, sau își scotea râtul câte un porc; într-un cuvânt imagini bine-cunoscute.” Așa arătă Rusia sufletelor moarte din vremea lui Gogol. O vom întâlni, tot așa, rămasă aproape neschimbată, și în povestirile lui Platonov, și, mai cu seamă, în paginile lui Daniil Harms.

La Platonov, sânii s-ar fi revărsat de pervazul ferestrelor pe trotuar, năpădind, ca niște melci uriași, orașul. Iar la Daniil Harms, aceeași sâni ar fi avut un aer cubist.

În imaginația mea, caleașca neguțătorului de suflete moarte Ciciov seamănă cu caleașca în care din când în când se plimba, pe vremuri, Băsescu, nu știu dacă înainte sau după ce a vândut pe sub masă aproape întreaga flotă a României.

***

M-aș fi așteptat ca profesorul de politologie Cristian Preda, cel care a deținut, printre altele, funcția de secretar de stat pentru Francofonie, în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, și funcția de consilier prezidențial pentru educație și cercetare, mă rog, fost europarlamentar din partea Partidului Național Liberal etc., etc, să-și ardă, în semn de protest, diploma de doctorat ,nu pe micul ecran, ci în piața publică, în semn de protest față de politicile guvernului atât pentru diminuarea drepturilor posesorilor de doctorate, cât și față de degringolada în care se află sistemul educațional din România.

Am fi avut parte de un spectacol ce ne-ar fi trimis cu gândul la rugurile înălțate de inchiziție pentru a arde scrierile eretice. Cu atât mai fascinant ar fi fost spectacolul, cu cât fostul europarlamentar ar fi dat foc diplomei sau diplomelor sale de doctorat fără a fi fost silit de nimeni. Sigur că în piață s-ar fi adunat o mulțime de lume, participând în direct la sacrificial său. E posibil, de asemenea, ca exemplul său să fi fost urmat de alți protagoniști. Ar fi ieșit, în acest caz, un rug de toată frumusețea. Dar domnul Cristian Preda nu a dorit ca gestul său să devină contagios printre confrați. De aceea a rupt în patru bucăți diploma sa de doctorat, adunând bucățele, sper să nu mă înșel, într-un fel de piramidă ce semăna cu cea a lui Maslow. De, acesta e un gest care ar merita să fie aplaudat.

Trăim însă într-o țară unde doctoratele se fabrică pe bandă rulantă. Mai toți politicienii care urcă pe scară ierarhică țin cu tot dinadinsul să aibă o diplomă de doctorat. Dar nu numai ei. Ci exemplu lor e urmat și de alții. Că o parte din aceste doctorate se dovedesc a fi, nu e cazul lui Cristian Preda, un fel de apă de ploaie, în sensul că multe dintre ele s-au dovedit a fi un fel de copy-paste ale unor alte doctorate, cursuri sau scrieri academice, e o altă poveste. După cum e și o altă poveste faptul că domnul Cristian Preda a fost și este unul din ideologii noștri progresiști sau ultraprogresiști, a cărui voce răsună adesea, mai cu seamă în preajma alegerilor, indiferent care ar fi ele, în agora.

Legat însă de protestul său… Dacă rupi sau dai foc la niște bani în fața publicului intri, din câte știu, sub incidența legii. Dar dacă dai foc sau rupi propria ta diplomă de doctorat nu pățești nimic, căci diploma îți aparține întrutotul. E vorba de proprietate. Pentru care în România ar trebui să plătești impozit. Și în afară de aceasta, diploma de doctorat a lui Cristian Preda nu a fost emisă de vreun for sau o instituție a statului român, ea a fost acordată de o prestigioasă universitate din străinătate.

Prin urmare, nu are nimeni dreptul să-l tragă la răspundere, cel puțin în România.

***

În spitalele noastre de psihiatrie întâlnim două mari tipuri de bolnavi: bolnavii incoerenți, care nu se pot exprima logic și bolnavii psihici aparent coerenți, cu o logică de fier. Pe aceștia din urmă nu-i poți clinti din convingerile lor. Ei întotdeauna au dreptate, oricând putându-ți demonstra, cu argumente cât se poate de solide, că alba-i neagră și viceversa. Dacă stai de vorbă cu ei, ai impresia că sunt oameni cât se poate de sănătoși la cap, abia după ce te desparți de ei, realizezi că sunt bolnavi în ultimul grad… Și Cehov, și Gogol, și Poe – în celebra poveste Sistemul doctorului Catran și al profesorului Pană, bolnavii reușesc, printr-un truc viclean, să-i închidă pe medici în locul lor – au marșat pe marginea acestui subiect.

Bolnavii logici se comportă normal până la un anumit punct. Fiecare dintre ei au anumite idei fixe. Când ajung la punctul critic, explodează. Atunci boala lor răbufnește prin toți porii.

Mi-a povestit cineva despre un bolnav psihic care avea un comportament normal până în momentul când ieșea în curte și vedea o vrăbiuță, un porumbel sau o altă pasăre care ciugulea firimituri risipite pe asfalt în fața treptelor, și atunci intra în trepidații. Se tupila la pământ, se târa pâș-pâș ca o pisică în patru labe, până când, cu o dexteritate ieșită din comun, prindea pasărea aruncându-și fesul de pe cap sau pălăria. Și cum o prindea, cum îi răsucea gâtul.

Ba mai mult decât atât, o dată pe lună, săpând o groapă pe sub gardul de sârmă, evada în toiul nopții din spital și da iama la vecini, sugrumându-le toate orătăniile din bătătură. Nu s-a mulțumit doar să le sucească gâtul, ci înarmat cu o lamă, le-a supt sângele, pentru că se credea în esența sa când nevăstuică, când dihor.

Vă dați seama ce-ar însemna dacă un astfel de bolnav ar ajunge, prin nu știu ce împrejurare, să pună mâna pe frâiele puterii?

Din păcate, mulți bolnavi psihici sunt propulsați să ajungă la cârma guvernelor și odată ajunși acolo, caută să-și marcheze boala și impulsurile morbide. Dacă intră în criză se ascund între patru pereți și-și fac de cap. Acolo răsucesc gâtul porumbeilor sau își umplu seringile cu sângele altor viețuitoare. O fac fizic sau doar simbolic. Iar atunci când crizele trec, ies în arena publică și pozează în oameni echilibrați și integri la minte. Însă demonii zac înlăuntrul lor și deciziile pe care le iau sunt impregnate de urmele bolilor pe care pe posedă. Orgiile si atrocitățile petrecute pe insula lui Epstein ne indica faptul că liderii care ne conduc destinele sunt oameni bolnavi. Cineva de aici îmi atrage atenția ca unul dintre liderii noștri ce guvernează țara, doar că se află în atenția unei clinici de psihiatrie vieneze care-i prescrie, din timp în timp, tratamentul adecvat. Pentru noi și pentru clasa politică acesta ar fi un semnal de alarmă. Putem, în fond, să ne întrebăm pe bună dreptate, ce se va întâmpla dacă omul copleșit de treburile obștești va uita, la un moment dat, să-și ia hapurile? Ba mai mult decât atât, în loc să ia hapuri, va lua decizii. Căci țara fierbe, iar el trebuie să-și arate eficiența. Mă rog, ar mai fi multe de punctat, dar mă opresc aici. Nu înainte însă de a spune că spitalele noastre de psihiatrie gem de tot felul de Napoleoni, de Cezari, de Cleopatre, de Einsteini și de Galilei, ba mai apare acolo și câte un Isus sau măcar câte un Pilat în togă, mă rog, personaje vechi, celebre, nimeni însă nu a încercat să joace rolul lui Macron, al lui Ciolacu, al lui Iliescu, sau al lui Trump – toți se înghesuie să intre în pielea unor personaje mai de soi. Dar nu trebuie să ne agităm, pe toți ceilalți, îi găsim sub o formă sau alta în consiliile de administrație, în guvern sau în parlament. Ce țară!

***

Gânduri din cele mai stranii ne trec, cu sau fără voia noastră, prin minte. Și nu au cum să nu treacă. De pildă, ieri am citit că Bill Gates a participat de nenumărate ori la ceremoniile organizate de Epstein pe Insula Ororilor. Explicația pe care a oferit-o miliardarul presei e uimitoare și dezarmantă în același timp, dând naștere la suspiciuni și semne de întrebare, la care nimeni, nici măcar IA, nu poate răspunde. Nu trebuie să uităm că miliardarul a fost unul dintre oamenii care au prezis că omenirea va fi cuprinsă de pandemie, cu doi ani înainte ca aceasta să se manifeste. E posibil ca vizitele făcute pe insula lui Epstein și ritualurile la care a asistat să-i fi produs această revelație. După cum e posibil să fi aflat acolo de la surse credibile ce se va întâmpla în viitor. Nu trebuie să uităm și că insula lui Epstein constituia un loc de întâlnire pentru miliardari, oameni politici, lideri de opinie, artiști și oameni de știință. Acolo se desfășurau orgii, ritualuri de inițiere, dar se făceau și anumite experimente, pe baza datelor culese de la diferiți subiecți din teren. Probabil că se puneau la cale și anumite evenimente ce aveau să se desfășoare într-un viitor mai mult sau mai puțin apropiat. Prin urmare când Bill Gates spune că a onorat invitația lui Epstein pentru că era preocupat de starea sănătății de pe Terra, ar trebui să îl credem. Într-adevăr, aici Bill Gates nu exagerează. A fost preocupat atunci, dar e preocupat și acum. Atunci a prezis pandemia. Acum s-ar putea să prezică mult mai multe.

În acest sens ar trebui citită și recenta sa declarația în care miliardarul afirmă cu subiect și predicat că „dacă omenirea va reuși, nu ne spune prin ce mijloace, să evite o conflagrație devastatoare ce va zgudui tot globul pământesc, atunci ea va trece, în mod inevitabil, printr-o nouă pandemie, mult mai puternică, în următorii 25 de ani”.

Dl Bill Gates a fost preocupat de starea sănătății de pe mapamond, de aceea a vizitat insula. Nu trebuie să uităm că el este unul din cei mai înverșunați adepți ai malthusianismului, care crede că populația crește în progresie geometrică depășind resursele de subzistență, care cresc doar în progresie aritmetică, iar acest dezechilibru duce inevitabil la suprapopulare, sărăcie și necesitatea unor factori de control precum războaie, boli etc., etc. De aici și teoria necesității scăderii populației de la circa 8,3 miliarde la câteva sute de mii sau milioane și înlocuirea treptată a muncii umane cu roboți.

De aici, probabil, și pandemiile, și sărăcirea populației, și inflația, și războaiele ce se întind cuprinzând tot mapamondul.

Dar concomitent cu reducerea populației, e posibil să aibă loc și diabolizarea ei, prin diferite mijloace. Pe Insula lui Epstein au avut loc orori îngrozitoare. Nu numai violuri, ci sacrificii umane și orgii de inițiere unde s-au folosit carnea și sângele copiilor și tinerilor nevinovați uciși în chinuri îngrozitoare, tocmai pentru a produce un nivel cât mai ridicat de adrenalină. Se spune că acesta e medicamentul sau elixirul al cărui consum conferă o stare de euforie, fiind considerat antidot împotriva îmbătrânirii. Se spune că pachețele cu fiole pline de sânge au fost expediate de pe insulă pe adresele miliardarilor și a oamenilor influenți de pe mapamond. Dar, se pare, au ajuns și la producătorii de vaccinuri, cu scopul de a contamina ADN-ul uman și a transmite o vină colectivă, legată tocmai de atrocitățile comise pe Insula ororilor. Toți trebuiau să aibă conștiința pătată și sângele contaminat de pecetea lui Anticrist.

Nichita Danilov este scriitor și publicist

Publicitate și alte recomandări video