Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

De la Summitul G20 la bătălia pentru poziţii în structurile UE

GALERIE
Alexandru Lazescu
  • Alexandru Lazescu
- +

La Osaka au fost mai importante întâlnirile organizate în marja conferinţei, decât reuniunea G20 propriu-zisă.

Un summit G20, reuniunea la care participă cele mai importante economii din lume şi care anul acesta a avut în Japonia, la Osaka, domină inevitabil agenda mediatică a planetei. Nu neapărat prin discuţiile în plen sau prin declaraţia finală, care de regulă reiterează o sumă de deziderate privind un comerţ global liber, transparent, predictibil, stabil etc. plus ceva ce a devenit practic obligatoriu în ultima vreme, o altă sumă de declaraţii de bune intenţii privind combaterea schimbărilor climatice. Şi deşi toată lumea le semnează (în chestiunea schimbărilor climatice, Donald Trump a avut o poziţie separată), fiecare participant îşi vede ulterior de interesele proprii.

În fapt, mult mai importante sunt reuniunile bilaterale din marja summit-ului. Şi, în acest an, ceea ce s-a întâmplat după terminarea reuniunii G20: e vorba de întâlnirea Trump - Kim Jong Un, a treia în total, care a avut loc în zona demilitarizată care desparte Coreea de Sud de Coreea de Nord. În acest ultim caz s-a vorbit despre semnificaţia istorică a faptului că am văzut primul preşedinte american care a păşit pe teritoriul nord-coreean, în zona demilitarizată, însă dincolo de aerul de reality show, marca Trump, e greu de identificat un progres cât de cât semnificativ în negocieri. În fapt, în cursul acestei ultime întâlniri, Donald Trump nici măcar nu a mai pomenit despre obiectivul fundamental statuat iniţial, acela ca Pyongyang-ul să renunţe la armele nucleare. Iar strategia Casei Albe de cultivare la nivel personal a unor bune relaţii cu Kim Jong Un, deşi a dus la un moratoriu în ceea ce priveşte şi detonările experimentale de arme nucleare şi de lansări de rachete balistice, riscă să aibă efecte negative contrare celor aşteptate, de descurajare a înarmării nucleare. Pentru că exemplul Coreei de Nord, o ţară extrem de săracă, al cărei lider suprem a obţinut datorită programului de dezvoltare a armelor nucleare, în mai puţin de doi ani, o serie întreagă de summit-uri cu lideri de vârf din lume de la Donald Trump la Xi Jinping şi Vladimir Putin, care au captat atenţia întregului mapamond, le-ar putea sugera şi altora o cale de urmat asemănătoare.

Între întâlnirile bilaterale, desigur, cea mai importantă a fost cea dintre Donald Trump şi Xi Jinping. Întâlnire care a calmat oarecum, cel puţin pe moment, temerile privind escaladarea războiului comercial dintre Statele Unite şi China, deşi este limpede că ne aflăm în logica unei competiţii geopolitice, pe toate planurile, în care chestiunea tarifelor este doar una dintre mişcările tactice de parcurs. Iar din acest punct de vedere, al reconfigurărilor geopolitice, a fost interesantă atmosfera generală de la lunga conferinţă de presă organizată de Casa Albă la Osaka, la încheierea Summit-ului G20. În cursul acesteia, Donald Trump a fost presat cu întrebări incomode în legătură cu întâlnirea sa cu liderul de facto al guvernului saudit, prinţul Mohamed bin Salman, acuzat că a ordonat asasinarea jurnalistului Jamal Khashoggi. În fapt, Trump este criticat adesea pentru că evită să-i critice pe liderii unor regimuri totalitare care se fac vinovaţi de încălcări ale drepturilor omului. Ba chiar vorbeşte uneori cu o oarecare admiraţie despre ei.

În principiu acuzele sunt justificate, însă trebuie să recunoaştem că, chiar şi cu un preşedinte mult mai sensibil la astfel de lucruri decât Trump, Occidentul nu mai are influenţa economică, politică şi diplomatică din trecut care să-i permită să facă presiuni, cu succes, pe această direcţie. China, în primul rând, dar şi Rusia, sunt alternative tot mai atractive pentru ţările respective. Succesul remarcabil al Rusiei în Siria, incapacitatea Occidentului de a determina schimbarea regimului Maduro, în ciuda enormei nemulţumiri populare, sunt semnale exact în această direcţie. Un exemplu îl oferă şi Uniunea Europeană care de nevoie a trebuit să ajungă la o înţelegere cu Turcia, din cauza fluxului de refugiaţi, în ciuda caracterului brutal al guvernării Erdogan care a desfiinţat practic mass media independente şi a arestat zeci de mii de persoane, din spaţiul universitar, jurnalişti, magistraţi etc. Cu alte cuvinte acest tip de retorică moştenită din perioada Pax Americana, de dominaţie a Statelor Unite, intră astăzi în coliziune cu o realitate geopolitică destul de diferită de cea din trecut.

În ceea ce îi priveşte pe liderii puterilor europene prezenţi la Osaka au folosit prilejul pentru a încerca să depăşească blocajul numirilor în principalele poziţii din structurile europene. Aerul japonez pare să-i fi priit în special lui Frans Timmermans care, se relatează, a reintrat serios în cărţi pentru preşedinţia Comisiei Europene după ce a obţinut sprijinul Angelei Merkel care a realizat că nu are şanse să-şi impună propriul candidat, pe Manfred Weber, aşa că a decis să le cedeze socialiştilor actuala poziţie a lui Jean-Claude Junker, la schimb cu cele din fruntea Parlamentului European (Manfred Weber) şi Consiliului European.

Principala problemă a lui Timmermans este opoziţia faţă de el din Consiliul European unde deja 4 state est-europene şi-au exprimat explicit, prin scrisori trimise lui Donald Tusk, opoziţia faţă de numirea sa. Pentru desemnarea preşedintelui CE este nevoie de o majoritate calificată (22 din cele 28 de state, având în total cel puţin 60 procente din totalul populaţiei Uniunii Europene). Totuşi, în afară de cazul în care am avea câteva replieri majore, una ar putea fi cea a Italiei, Timmermans va avea probabil câştig de cauză. Însă alegerea sa nu va face decât să mărească falia şi tensiunile Est-Vest într-o perioadă în care UE se confruntă cu destule alte provocări: un clivaj transatlantic serios, costuri sociale tot mai puţin sustenabile într-o perioadă în care pierde constant teren în materie de competitivitate în raport cu Statele Unite şi Asia.

La asta se adaugă alte tensiuni recente provocate de revenirea Rusiei, cu drepturi depline de vot (Moscova avea drepturile de vot suspendate după anexarea Crimeei), în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, cu sprijinul Germaniei şi Franţei, dar cu opoziţia vehementă a Ucrainei, Poloniei, Suediei, ţărilor baltice şi într-o măsură mai mică a României. Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei nu are cine ştie ce influenţă. Se ocupă în principal de chestiuni precum supravegherea alegerilor sau de situaţia drepturilor omului. Însă sprijinul Berlinului si Parisului acordat Moscovei dă un semnal simbolic privind dorinţa de reapropiere de Rusia a principalelor puteri din Europa de Vest. Mai ales dacă îl coroborăm cu alte gesturi recente cum ar fi semnarea la Sankt Petersburg, la începutul lunii iunie, a unui ambiţios program de colaborare economică ruso-germană, semnat de miniştrii economiei ai celor două ţări, Peter Altmaier şi Maxim Oreshkin, sau cu aranjamentul recent de la Chişinău care îi oferă Moscovei oportunitatea de a-şi extinde considerabil influenţa în Republica Moldova.

Dar, din acest punct de vedere, indiferent cine vor fi cei care vor ajunge în final să ocupe poziţiile cheie din structurile europene ne aşteaptă în viitor o perioadă agitată în interiorul UE. Relaţiile cu Rusia, dar şi cu America, influenţa în creştere a Chinei, interesele de securitate diferite, ciocnirea dintre agenda progresistă destul de agresivă cultivată de la Bruxelles şi atitudinile mult mai rezervate existente în multe dintre ţările din Est, iată doar o parte dintre provocările cu care ne vom confrunta în anii următori indiferent cine va câştiga în bătălia de influenţă de la Bruxelles. 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri