De la zeul Marte la zilele Babei: istoria și semnificația mărțișorului, explicată de un etnolog ieșean. Se întâlnește doar în șapte țări europene

Tradiția este întâlnită nu doar în România și Republica Moldova, ci și în Bulgaria, Serbia, Macedonia de Nord, Albania și Grecia, unde există variante asemănătoare ale talismanului de primăvară.

Originea mărțișorului este foarte veche, fiind legată de ritualurile de reînnoire a timpului și de începutul anului agrar. Specialiștii consideră că tradiția ar avea rădăcini în cultura tracică, iar în Antichitate începutul lunii martie marca un moment important al anului, dedicat renașterii naturii. La romani, luna martie era consacrată zeului Marte, asociat nu doar cu războiul, ci și cu fertilitatea și agricultura, ceea ce explică legătura simbolică dintre această perioadă și regenerarea vieții.

„Mărțișorul este alcătuit, de regulă, dintr-un fir împletit alb și roșu, culori care simbolizează echilibrul dintre forțele opuse. Roșul reprezintă viața, energia și vitalitatea, în timp ce albul semnifică puritatea, lumina și începutul unui nou ciclu. În unele regiuni au existat și alte combinații cromatice, însă semnificația lor rămâne aceeași, fiind legată de trecerea de la iarnă la primăvară și de renașterea naturii”, a declarat etnologul.

Mărțișorul sau ,,talismanul norocos”

În trecut, mărțișorul avea o puternică funcție magică și protectoare. Era purtat de copii pentru sănătate, de fete tinere, adesea împreună cu o monedă de argint, iar în unele zone și de bărbați. Talismanul era pus chiar și asupra animalelor sau agățat de porți, de pomi ori în gospodărie, pentru a aduce belșug și protecție. Se credea că firul roșu, nodurile și metalul prețios apără împotriva bolilor, a deochiului și a ghinionului, aducând totodată noroc și prosperitate.

„Durata purtării mărțișorului varia în funcție de regiune și de credințele locale. Uneori era purtat până la 9 martie, de sărbătoarea Mucenicilor, alteori până la Florii, până la Sfântul Gheorghe sau chiar până la 1 mai. În multe zone, oamenii îl purtau până la apariția primelor semne ale primăverii, precum înflorirea pomilor sau sosirea berzelor și a rândunelelor. După purtare, mărțișorul era legat de un pom înflorit, existând credința că astfel se transmite energia naturii, iar pomul va rodi bogat”, a adăugat aceasta.

Totodată, așa cum reiese din explicațiile etnologului, tradiția este strâns legată și de legenda Babei Dochia, personaj mitologic care simbolizează lupta dintre iarnă și primăvară. Potrivit credinței populare, primele zile ale lunii martie, numite „Zilele Babei”, sunt imprevizibile și reflectă schimbarea anotimpurilor. Aceste zile erau considerate importante pentru destinul oamenilor, fiind asociate cu ghicirea norocului pentru anul care începe.

„În mentalitatea tradițională, începutul lunii martie era văzut ca un moment favorabil pentru ritualuri și practici simbolice. Se credea că vremea din aceste zile poate indica evoluția anului, iar modul în care rodește pomul pe care este legat mărțișorul poate prevesti prosperitatea celui care l-a purtat”, a evidențiat aceasta.

În anul 2017, practicile culturale asociate zilei de 1 martie au fost incluse în patrimoniul cultural imaterial UNESCO.

Astăzi, mărțișorul și-a păstrat semnificația simbolică, dar are și o importantă funcție socială și estetică. El este oferit ca semn de apreciere, prietenie și respect, fiind cumpărat de la târguri tradiționale sau realizat manual de meșteri populari. Tradiția continuă să fie o expresie a identității culturale și a legăturii dintre om și natură, marcând, an de an, începutul primăverii și speranța unui nou început.

Publicitate și alte recomandări video