Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

De partea bună a istoriei

GALERIE
Mihai-Chiper
  • Mihai-Chiper
- +

Cu schimbarea instituţiilor, a statului, a justiţiei, a sănătăţii, a educaţiei am dat greş. Totuşi, suntem „de partea bună a istoriei”. Cum se poate aşa ceva?

Să zicem că participăm cu o echipă la campionatul mondial de fotbal. N-am înscris nici un gol, jucăm dezastruos, avem jucători eliminaţi pentru faulturi şi alţii suspendaţi pentru dopaj, sponsorii ne cer banii înapoi, organizatorii ne dau afară din hotel pentru că facem mizerie şi gălăgie. Strigăm însă din toată inima alături de galeria echipei mai bune, cea animată de sportivitate şi fair-play, despre care credem că va câştiga trofeul. Carevasăzică, suntem şi noi de partea bună a istoriei. Ne ajustăm imaginea de sine prin asocierea cu valorile echipei bune.

De la începutul războiului din Ucraina, pe twittosferă şi facebookosferă se revarsă valuri de reevaluări din partea unor persoane pe care nu le poţi bănui de un pact ascuns cu puterea. „Le avem noi pe ale noastre, dar în comparaţie cu alţii o nimerim mai bine”; „Puteam fi mult mai praf, lucrurile puteau sta mult mai rău. Într-un ocean de minusuri, acesta e un plus al clasei noastre politice”. „Imaginea României în exterior e mai bună, a unui partener serios, o ţară sigură, stabilă, nu ca Ungaria”. Şi perspectivele economice parcă s-au răsturnat:„Percepţia asta va conta sigur pe investiţii. România va câştiga prin deglobalizare şi re-globalizare. Vom obţine multe din competiţia dintre Statele Unite şi China”. Este vag ce va fi în locul globalizării de până acum, dar nu contează, România va fi undeva pe acolo, fiindcă e „de partea bună” şi aşteaptă recunoştinţă.

Aceste opinii ar putea fi lesne confundate cu punctajele partidelor de la putere pentru comunicarea publică în vreme de război. În fond, de unde atât optimism în ţara din care jumătate din tineri şi-au propus să plece?

Războiul din Ucraina a indus un stres fantastic în societate, un şoc generaţional şi greu de suportat. E o vreme a fantasmărilor acomodante. Foarte probabil avem de-a face cu manifestarea unui mit compensatoriu îmbrăţişat de clasa de mijloc, în căutarea unei acomodări psihologice cu marile teme complet blocate şi fără perspective de ameliorare în actualul context: stat, justiţie, sănătate, educaţie. Nu poţi trăi doar cu orizonturi negre, ai nevoie şi de compensarea deziluziilor. Acest mit compenstoriu este binevenit pentru a linişti angoasele celei mai dinamice părţi a societăţii, dar are şi funcţia unui pact simbolic cu liderii politici, care evident nu au ce livra în plan intern, în afară de a promite că nu calcă strâmb, prin strânsa colaborare cu Occidentul. Aşa că, deocamdată, sub umbrela acestui armistiţiu, nivelul mizeriei acceptabile a crescut exponenţial şi sunt înghiţite chestiuni care altădată ar fi scos uşor oamenii în stradă.

Desigur, avem şi o oboseală generaţională care caută acomodarea. Crescuţi cu complexul ultimilor sau penultimilor din Europa vreme de decenii, am fost ţinuţi la poarta Schengen, monitorizaţi de MCV pentru incapacitatea de reformă, neincluşi în programul Visa Viewer, rămaşi pe dinafara OECD. Cu un record al emigranţiei căutând în altă parte să trăiască un firesc pe care România nu îl oferă, totdeauna puşi în gardă că politicienii o vor comite din nou şi mai grav, ne resemnăm că ne menţinem de „partea bună” nefăcând unele mai rele. E o împăcare cu ideea că România rămâne o ţară fără suficientă voinţă să se autopropulseze prin ea însăşi, prin schimbările interne, şi, ca să nu se scufunde, trebuie să se agaţe de prilejurile oferite de schimbările tectonice internaţionale, câştigând din nenorocirile altora.

Oricât ne-am plimba în frac prin loja selectă a lumii libere, acasă e o lâncezire deprimantă şi toxică.

„Preţul stabilităţii” în vreme de război a fost sacrificarea reformelor de cea mai largă majoritate posibilă PSD-PNL-UDMR, aşa-numita Coaliţie pentru Rezilienţă, Dezvoltare şi Prosperitate. În spatele „părţii bune a istoriei” prosperă un regim cleptocratic transpartinic, construit pe clientelism, impostură, pe impunitate în faţa justiţiei, pe intangibilitatea unor privilegii şi pensii speciale; coloane de oportunişti şi carierişti din sistemul militarist românesc, din serviciile secrete, s-au aliniat de „partea bună a istoriei”, reinventându-şi rolurile în stat; indicii de transparenţă instituţională, integrităţii publice ori ai independenţei presei sunt cu mult sub nivelele care ar mai putea susţine o democraţie funcţională. Modul în care întâiul eşuat al ţării, Klaus Iohannis, sfidează Comisia de la Veneţia, promulgând pe repede înainte pachetul de legi ale justiţiei, spune totul despre eliberarea de constrângeri şi complexe pe care o resimte această categorie de parveniţi. Şi de aici tendinţa de a transforma „partea bună” într-un context de amnistie colectivă, o ştergere a cazierului şi o reabilitare socială completă a elitei penale. La cât sunt de cinici, nu este exclus să aibă pretenţia la onoruri de eroi.

Cu schimbarea instituţiilor, a statului, a justiţiei, a sănătăţii, a educaţiei am dat greş. Totuşi, cât mai putem pretinde că suntem „de partea bună a istoriei”? Ca orice societate care trăieşte în iluzie, restanţele interne ne vor trezi brutal la realitate. Adică fix situaţia bucureşteanului fără apă caldă şi căldură ce află cu stupoare că-n oraş are loc un ditai summit NATO în sprijinul Kievului rămas fără... apă caldă şi căldură.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Indiscreţia jurnalistică

Ioan Alexandru TOFAN

Indiscreţia jurnalistică

Cele mai intime şi ferite aspecte ale unei vieţi individuale ajung mărfuri publice. Asta ca să fie clar că suntem toţi la fel, indiferent de ceea ce facem: anatomia ne leagă, ne face să fim asemenea geniilor. Lectura presei ne linişteşte, pentru că ne arată că nimeni nu-i perfect. Aşadar, să ne culcăm voioşi pe-o ureche, că avem de ce.

opinii

„Rabla” pentru politicieni

Briscan ZARA

„Rabla” pentru politicieni

Eu aş vota un politician sincer care ar spune în plină campanie electorală: „Stimaţi alegători, eu nu mă pricep cu adevărat la administraţie, mă orientez mai întotdeauna după cum bate vântul şi după cum îmi iese şi mie ceva. Eu candidez la această funcţie pentru că voi avea un salariu bun şi mai multe beneficii la pachet. Ăsta-i adevărul. Dacă mă credeţi şi încă doriţi să mă votaţi, bine, dacă nu, asta-i viaţa!...”

În faţa ispitei

Cristina DANILOV

În faţa ispitei

Suntem adesea în fața unei alegeri – să cedăm sau nu în fața ispitei? Adesea, oamenii nu realizează situația pe care o au și consecințele care pot veni din cedarea în fața ispitei. Acţionează emoțional, în funcţie de situaţie, motiv pentru care se întâmplă atât de multe greşeli în viaţa lor. De dragul unei plăceri mai mici, o persoană poate sacrifica o plăcere mai mare, de dragul unei aventuri, o relație stabilă, cedând în fața ispitei. Anticipând ceva bun, care poate fi primit aici și acum, o persoană începe să experimenteze emoții puternice care îl privează de capacitatea de a gândi în perspectivă. 

Din nou despre Marcel Chirnoagă

Nichita DANILOV

Din nou despre Marcel Chirnoagă

Spirit neliniştit, înrudit cu Hieronymus Bosch, Albrecht Dürer, Rembrandt, Francisco de Goya, William Blake, Gustave Doré, Khalil Gibran, Marcel Chirnoagă face parte din marea familie a artiştilor vizionari, care au schimbat percepţia noastră asupra lumii. El este un maestru al liniei, al luminii şi al umbrelor încrustate pe placa de metal, topite în bronz sau cioplite în piatră.

pulspulspuls

Pentru cine e întâlnirea de la filiala partidoiului?

Pentru cine e întâlnirea de la filiala partidoiului?

Iacătă, stimaţi telespectatori, ce instantaneu fain ne-a trimis un binevoitor, după ce l-a pescuit de pe tarlaua feisbucistă, de pe pagina unui băiat de bine, amic din zona sforarilor politici de Bahlui. 

Caricatura zilei

Ședințe despre Comasare

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri