vineri, 27.01.2023
Cu schimbarea instituţiilor, a statului, a justiţiei, a sănătăţii, a educaţiei am dat greş. Totuşi, suntem „de partea bună a istoriei”. Cum se poate aşa ceva?
Să zicem că participăm cu o echipă la campionatul mondial de fotbal. N-am înscris nici un gol, jucăm dezastruos, avem jucători eliminaţi pentru faulturi şi alţii suspendaţi pentru dopaj, sponsorii ne cer banii înapoi, organizatorii ne dau afară din hotel pentru că facem mizerie şi gălăgie. Strigăm însă din toată inima alături de galeria echipei mai bune, cea animată de sportivitate şi fair-play, despre care credem că va câştiga trofeul. Carevasăzică, suntem şi noi de partea bună a istoriei. Ne ajustăm imaginea de sine prin asocierea cu valorile echipei bune.
De la începutul războiului din Ucraina, pe twittosferă şi facebookosferă se revarsă valuri de reevaluări din partea unor persoane pe care nu le poţi bănui de un pact ascuns cu puterea. „Le avem noi pe ale noastre, dar în comparaţie cu alţii o nimerim mai bine”; „Puteam fi mult mai praf, lucrurile puteau sta mult mai rău. Într-un ocean de minusuri, acesta e un plus al clasei noastre politice”. „Imaginea României în exterior e mai bună, a unui partener serios, o ţară sigură, stabilă, nu ca Ungaria”. Şi perspectivele economice parcă s-au răsturnat:„Percepţia asta va conta sigur pe investiţii. România va câştiga prin deglobalizare şi re-globalizare. Vom obţine multe din competiţia dintre Statele Unite şi China”. Este vag ce va fi în locul globalizării de până acum, dar nu contează, România va fi undeva pe acolo, fiindcă e „de partea bună” şi aşteaptă recunoştinţă.
Aceste opinii ar putea fi lesne confundate cu punctajele partidelor de la putere pentru comunicarea publică în vreme de război. În fond, de unde atât optimism în ţara din care jumătate din tineri şi-au propus să plece?
Războiul din Ucraina a indus un stres fantastic în societate, un şoc generaţional şi greu de suportat. E o vreme a fantasmărilor acomodante. Foarte probabil avem de-a face cu manifestarea unui mit compensatoriu îmbrăţişat de clasa de mijloc, în căutarea unei acomodări psihologice cu marile teme complet blocate şi fără perspective de ameliorare în actualul context: stat, justiţie, sănătate, educaţie. Nu poţi trăi doar cu orizonturi negre, ai nevoie şi de compensarea deziluziilor. Acest mit compenstoriu este binevenit pentru a linişti angoasele celei mai dinamice părţi a societăţii, dar are şi funcţia unui pact simbolic cu liderii politici, care evident nu au ce livra în plan intern, în afară de a promite că nu calcă strâmb, prin strânsa colaborare cu Occidentul. Aşa că, deocamdată, sub umbrela acestui armistiţiu, nivelul mizeriei acceptabile a crescut exponenţial şi sunt înghiţite chestiuni care altădată ar fi scos uşor oamenii în stradă.
Desigur, avem şi o oboseală generaţională care caută acomodarea. Crescuţi cu complexul ultimilor sau penultimilor din Europa vreme de decenii, am fost ţinuţi la poarta Schengen, monitorizaţi de MCV pentru incapacitatea de reformă, neincluşi în programul Visa Viewer, rămaşi pe dinafara OECD. Cu un record al emigranţiei căutând în altă parte să trăiască un firesc pe care România nu îl oferă, totdeauna puşi în gardă că politicienii o vor comite din nou şi mai grav, ne resemnăm că ne menţinem de „partea bună” nefăcând unele mai rele. E o împăcare cu ideea că România rămâne o ţară fără suficientă voinţă să se autopropulseze prin ea însăşi, prin schimbările interne, şi, ca să nu se scufunde, trebuie să se agaţe de prilejurile oferite de schimbările tectonice internaţionale, câştigând din nenorocirile altora.
Oricât ne-am plimba în frac prin loja selectă a lumii libere, acasă e o lâncezire deprimantă şi toxică.
„Preţul stabilităţii” în vreme de război a fost sacrificarea reformelor de cea mai largă majoritate posibilă PSD-PNL-UDMR, aşa-numita Coaliţie pentru Rezilienţă, Dezvoltare şi Prosperitate. În spatele „părţii bune a istoriei” prosperă un regim cleptocratic transpartinic, construit pe clientelism, impostură, pe impunitate în faţa justiţiei, pe intangibilitatea unor privilegii şi pensii speciale; coloane de oportunişti şi carierişti din sistemul militarist românesc, din serviciile secrete, s-au aliniat de „partea bună a istoriei”, reinventându-şi rolurile în stat; indicii de transparenţă instituţională, integrităţii publice ori ai independenţei presei sunt cu mult sub nivelele care ar mai putea susţine o democraţie funcţională. Modul în care întâiul eşuat al ţării, Klaus Iohannis, sfidează Comisia de la Veneţia, promulgând pe repede înainte pachetul de legi ale justiţiei, spune totul despre eliberarea de constrângeri şi complexe pe care o resimte această categorie de parveniţi. Şi de aici tendinţa de a transforma „partea bună” într-un context de amnistie colectivă, o ştergere a cazierului şi o reabilitare socială completă a elitei penale. La cât sunt de cinici, nu este exclus să aibă pretenţia la onoruri de eroi.
Cu schimbarea instituţiilor, a statului, a justiţiei, a sănătăţii, a educaţiei am dat greş. Totuşi, cât mai putem pretinde că suntem „de partea bună a istoriei”? Ca orice societate care trăieşte în iluzie, restanţele interne ne vor trezi brutal la realitate. Adică fix situaţia bucureşteanului fără apă caldă şi căldură ce află cu stupoare că-n oraş are loc un ditai summit NATO în sprijinul Kievului rămas fără... apă caldă şi căldură.
Cuvinte cheie: + spatiu Schengen, razboi Ucraina, situatie Romania
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Iată-l pe marele politician ieşean care se milogea să urce pe scenă, lângă boşi!
Politehnica a adus un internaţional de 20 de ani crescut în Italia. Iaşul a trecut Prutul
I-a tăiat faţa în trafic şi a sărit la bătaie. Scandalul s-a terminat cu o condamnare
Tânără de 21 de ani, condamnată pentru un accident mortal. Lipsa de experienţă!
Pot mare la Primărie: se împart 200 milioane de lei. Un contract mare la stârpitul căpuşelor
Un Caritas cu mobilă. 114 plângeri de înșelăciune la adresa Bismobil Kitchen
Gripa încă face victime la Iaşi. 40% dintre cei depistaţi cu gripă au nevoie de internare
Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului, la Casa Muzeelor din Iaşi
Gradul de lăcomie al medicului șpăgar de la Oncologie Suceava: bani și cadouri la fiecare 15 minute
Guvernul ia în calcul să subvenţioneze din nou carburanţii, după scumpirile din ultima perioadă
Elena Rybakina a învins-o pe Victoria Azarenka şi este prima finalistă de la Australian Open
Bărbat cercetat după ce a înfometat şi schingiuit peste 30 de câini
Tatăl lui Novak Djokovici s-a fotografiat cu susţinători ai lui Putin, la Melbourne
Motivele pentru care tancul Leopard este considerat cel mai bun din lume
Ford va decide până la jumătatea lunii februarie câte locuri de muncă va elimina în Europa
China anunţă o scădere cu 80% a bilanţului zilnic al morţilor din cauza COVID-19
Ciorapii lungi – confortul, mai presus de estetică în sezonul rece (P)
Instrument digital gratuit pentru verificarea sănătății creierului
Google face concesii importante în India legate de Android. Compania a fost amendată pentru monopol
3 mituri despre videochatul în Iași. Ce este și ce nu este jobul ăsta (P)
Fraţii Tate, din nou la sediul DIICOT pentru a asista la percheziţiile informatice
Ilustraţii rare ale fabulelor lui La Fontaine, vândute la New York pentru 2,3 milioane de dolari
Elon Musk caută trei miliarde de dolari pentru a plăti datorii făcute pentru preluarea Twitter
A crescut valoarea contribuției de sănătate pentru cei care se asigură pe durată determinată
Trump a fost reprimit pe Facebook şi Instagram. Meta anunţă că îi va restabili conturile suspendate
Ioan Alexandru TOFANOPENAI: despre viitorul luminos al şcolii |
Alexandru CĂLINESCUConservator? De ce nu… |
Neculai SEGHEDINIoT |
pr. Constantin STURZU„Dezumanizarea” femeii Canaanence |
Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.