Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

LABORATORUL DE ANALIZE

De ziua Franţei

GALERIE
lucian dirdala200
  • lucian dirdala200
- +

Modul în care Franţa s-a deschis generaţiei mele şi celor mai vârstnice a fost fascinant, dar nu mai poate fi reprodus astăzi.

A trecut şi 14 iulie, sărbătoarea naţională a Franţei. Nu voi spune, aici, de ce iubesc această ţară, dar aş putea încerca să explic de ce continuă, după atâta vreme, să mă fascineze.

Franţa zugrăvită de lecturile copilăriei a fost urmată de cea a regilor şi generalilor. Ea a făcut loc, la momentul potrivit, Franţei literaţilor. Mult prea devreme, din păcate, aceasta din urmă a lăsat loc Franţei filosofilor. În fine – din nou, mult prea devreme – şi aceasta s-a înclinat în faţa Franţei teoreticienilor politici şi oamenilor de stat. E puţin probabil ca ea să se lase îndepărtată, deşi există atâtea alte ipostaze pe care n-am avut ocazia, energia sau competenţa de a le cunoaşte mai îndeaproape. Dar ele există şi continuă să mă provoace şi să-mi creeze un acut sentiment de vină.

Franţa mi s-a dezvăluit cu o generozitate mai mare decât eram eu capabil să cuprind, în diverse momente ale existenţei mele, iar unul dintre motivele fascinaţiei de care vorbeam mai sus ţine de senzaţia că e tot acolo, primitoare – inclusiv pentru cei care, nerecunoscători, i-au dat mai puţină atenţie decât merita. Momentele şi ipostazele pe care le-am ratat sunt tot acolo, doar că li s-au adăugat multe altele. Franţa e primitoare, tolerantă şi îmi dă senzaţia că voi fi iertat, că sunt aşteptat cu bucurie să revin. E, în acelaşi timp, suficient de orgolioasă încât să ştie că voi reveni.

Tentaţiile de astăzi sunt mult mai numeroase, pentru că trăim într-o epocă ale cărei defecte sunt multe şi mari, dar care nu ne poate răpi libertatea de alegere. Vor fi ele, însă, la fel de puternice precum cele de ieri, când raţiunea şi sentimentele îi făceau pe atâţia dintre noi nu doar să-şi constituie propriile imagini despre Franţa, ci să le şi însufleţească, adesea naiv şi adesea exagerând? Nu-mi amintesc prea bine ce şi cum s-a întâmplat, dar am ajuns, destul de repede, să înţeleg ce este aceea legătură specială. Iar, mai târziu, pe măsură ce aflam mai multe, să simt că ea nu este doar o ficţiune utilă.

Poate că e mai greu, astăzi, să se parcurgă asemenea procese. Modul în care Franţa s-a deschis generaţiei mele şi celor mai vârstnice a fost fascinant, dar nu mai poate fi reprodus astăzi. Emoţia şi încărcătura politică şi spirituală a semiclandestinităţii au fost înlocuite de rigoarea instituţiilor şi eficienţa politicilor care ne încurajează, astăzi, să ne (re)întâlnim cu Franţa ideilor, indiferent sub ce formă sau cu ce motivaţii. În definitiv, vorbim adesea şi de Franţa ideologiilor.

Iar astăzi avem parte, mult mai mult decât în trecut, şi de Franţa lucrurilor. Nu trebuie să tratăm cu superioritate „lucrurile”, pentru că ele ne trimit tot la oameni – la ingeniozitatea, dexteritatea şi rafinamentul lor. De aici nu avem mult până la tehnologie, miza marilor campionate în care Franţa e mereu printre favorite. Şi încheiem ocolul, ajungând la inovaţie. Poate că Franţa îşi menţine o bizară reticenţă în a aplauda piaţa liberă, dar asta nu ne împiedică să observăm cât de mulţi dintre marii inovatori şi creatori de lucruri au fost sau sunt francezi.

Mai e nevoie de asemenea argumente pentru a respecta Franţa? Desigur că nu, dar e bine să ţinem cont şi de ele. Ele se adaugă unor teme pe care le întâlnim mereu, mai mult sau mai puţin bine reliefate, în discursurile cotidiene despre Latinitate, Revoluţie, Libertate, Cultură, Progres, ştiinţă, Alianţă, Europa Unită – pentru a oferi doar câteva exemple. Şi, desigur, astăzi e mai uşor decât în trecut să vedem oamenii, locurile, stilurile de viaţă ce constituie ipostaza mai puţin spiritualizată a Franţei.

Mulţi dintre românii care ajung să experimenteze viaţa de zi cu zi în Hexagon, studiind sau muncind acolo, se întorc cu experienţe greu de înţeles – şi, uneori, greu de acceptat – pentru simplul vizitator sau pentru cel care n-a păşit niciodată pe sol francez. Foarte probabil, şi mulţi dintre francezii care au vizitat sau au locuit în ţara noastră ar putea avea propriile dezamăgiri. Ceea ce contează, însă, e felul în care tratăm fiecare dintre noi – şi împreună, ca grupuri – insatisfacţiile şi dezamăgirile. Iar onestitatea este, şi aici, absolut esenţială.

Relaţiile interumane şi, de ce nu, schimburile economice, investiţiile şi relaţiile politice vor juca, probabil, un rol din ce în ce mai mare în crearea imaginii noastre despre Franţa. Şcolile, universităţile şi instituţiile culturale au, şi ele, o menire pe care îmi place să cred că şi-o vor onora. Vom ajunge să înţelegem mai bine şi să respectăm mai mult această ţară. Pentru a o iubi, însă, e nevoie şi de puţin noroc.  

 
Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii “Mihail Kogălniceanu”

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri