Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

De Ziua Tatălui

GALERIE
michael astner
  • michael astner
- +

În august 2011, am scris un text dedicat memoriei tatălui meu, o baladă bilingvă în germană şi-n săseşte (varianta amnăşană). Anul trecut, într-una din lungile seri de noiembrie (la Amnaş fiind), am tradus balada.

Cu oareşce uimire am constatat recent că şi în România s-a stabilit (printr-o lege iniţiată de „un grup de parlamentari români, printre care Ludovic Orban, Mircia Giurgiu şi Liana Dumitrescu”, conform Wikipedia) o Zi a Tatălui pentru a două duminică a lunii mai. Prima dată s-a sărbătorit pe 9 mai 2010, iar cum calendarul de acum 11 ani se suprapune perfect cu cel de anul acesta, ieri a fost, deci, Ziua Tatălui. Ca fapt divers, în Germania Ziua Tatălui (Vatertag) se sărbătoreşte de Înălţarea Domnului (sărbătoare legală), care anul acesta va fi câteva zile mai târziu, pe 13 mai.

Trăim într-o lume în care pe de-o parte cred că nu mai există zi a anului care să nu fie dedicată cuiva, vreunui eveniment sau vreunei valori (precum recenta Zi Mondială a Libertăţii Presei, în 3 mai), dar în care pe de altă parte chiar ideea de mamă şi tată pare, dar ce vorbesc: se află sub un asediu ideologic, de vreme ce există deja ţări (Franţa, de pildă) în care oficial noţiunile de mamă şi tată, sub presiunea ideii progresiste de „incluziune” şi remodelarea limbii printr-un „limbaj incluziv”, au fost înlocuite cu „părinte 1” şi „părinte 2”. Ce să mai, încă de când am auzit termenii ăştia, printre altele asta mi-a trecut prin cap: bine, bine, dar cine va fi „părinte 1”, cine „părinte 2”? Logic, precis va trebui la un moment dat legiferată şi asta cumva, nu-i aşa? O nebunie, ce să mai.

baladă pentru tatăl meu

îmi umplu înainte de micul dejun
un ştamperl, iar după încă unul,
vărsînd o gură de limpezaş
dar mă consolez după obicei românesc:
Dout eas fuir den Tatt!
asta-i pentru tata!

aşa obişnuiesc românii -
şi ce se varsă capătă sens
fiind dedicat pomenirii
unei rude, cuiva apropiat decedat!
iar tata, da, a fost un mar
băutor în faţa Domnului.

nu te-am uitat, tată
şi nici n-o voi face.
ai fost un om bun -
i-ai ajutat mereu pe toţi
c-o fost în Rusia, la Apoldu de Sus ori la Amnaş
c-o fost ca frate, morar ori şofer -

doar pe tine
n-ai mai putut să te ajuţi
să te laşi de băut...
ai avut o moarte frumoasă
cum s-a spus mai apoi
pur şi simplu ai închis ochii

la nuntă
abia în a doua ei zi
pe cînd era deja pe terminate...
acuşi vine Mişu‘ nostru
asta ai spus în timpul nunţii
în repetate rînduri -

aşa cum mi-a povestit mama plîngînd
o zi mai tîrziu, după-nmormîntare
dar Miş al nostru n-a mai venit!
nu, n-am mai venit
cît ai mai fost în viaţă.
nu te-am mai văzut decît într-o poză

ulterior, după săptămîni bune
pus în sicriu în odaia bună -
şi trăiesc acum cu această mică
piatră de moară pe suflet
şi mă consolez cu ideea
că astea ţi-au fost ultimele cuvinte.

PS. Nu vreau să-mi „explic” balada, dar ţin să ofer contextul absenţei mele de la înmormântarea tatălui meu: în aprilie 1989, când tata şi-a dat ultima suflare (în data de 9 aprilie, o zi de duminică) la o nuntă la care, desigur, şi eu fusesem invitat, eu eram proaspăt profesor de germană la Zalău şi mă aflam în vacanţa de primăvară. Am ajuns cu trenul la Deva, în ideea de-a face o vizită sorei mele care era căsătorită acolo. Nu ştiu dacă am dat în prealabil un telefon, poate am sunat, dar cum nu mi-a răspuns nimeni, mi-am zis că, de, or fi ieşit în oraş - uitasem complet de nuntă, iar ea (cu soţul şi cei doi copii) era plecată, desigur, la aceeaşi nuntă de la Amnaş.

Ştiţi ce-am făcut? M-am întors la gară şi mi-am luat bilet de Iaşi, să vizitez nişte prieteni încă studenţi. M-au căutat ai mei ce m-au căutat, dând telefoane la Zalău (la şcoală), la Iaşi (la UAIC), dar n-au reuşit să dea de mine. Înmormântarea a fost marţi, eu am ajuns miercuri. Cea mai mare ironie? Unul din fraţii tatălui meu, trăitor deja în Germania, a ajuns la funeralii.

Dar ştiţi ce mai e trist de ironic? Că, la o adică, şi-n ziua de azi s-ar putea să ajungi, dacă nu mai repede, măcar mai uşor din Germania la Amnaş, decât de la Iaşi...

Michael Astner este poet, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri