„Deasupra tuturor”, pădurea de zgârie-nori în centrul orașului și PUG-ul municipiului Iași

Ați urmărit animația „Deasupra tuturor” (Up – în engleză)? Dacă ați văzut filmul, vă mai amintiți povestea pusă în scenă de studiourile Pixar și regizată de Pete Docter? Personajele principale sunt: septuagenarul Carl Fredricksen și micuțul cercetaș Russell. Hărțuit de constructori/ dezvoltatori care îi înconjoară casa cu zgârie-nori, Carl își ia zborul cu tot cu casă, susținut în aer de o mulțime de baloane multicolore. Povestea este inspirată din realitate, nu vine din imaginația scenariștilor, a regizorului sau a producătorului. Filmul vorbește despre o realitate pe care o întâlnim aproape la tot pasul în municipiul Iași sau oriunde altundeva în țara asta, în cartierele vechi sau noi, unde trecutul se împletește cu planurile de viitor ale dezvoltatorilor imobiliari și creează tensiuni și dezbateri aprinse.

Plasându-ne, metaforic, „Deasupra tuturor”, putem avea o imagine de ansamblu, una care să ne ofere o viziune de mijloc: la dreapta sunt dezvoltatorii, iar la stânga micii proprietari, vecinii și orașul, în sine, cu toate vestigiile lui, unele care spun ceva, iar altele care sunt folosite doar pentru a emoționa auditoriul. Un oraș este viu și este construit în straturi; trecutul se îmbină cu prezentul și cu viitorul. Are nevoie de dezvoltare permanentă, de construcții noi, de inovație, de raționalizare a spațiului, dar, în același timp, are nevoie și de o legătură cu trecutul. Are nevoie de o ancoră care să ne ofere stabilitate, una bine prinsă de fundația din trecut. Asta nu înseamnă că trebuie să construim orice, oriunde, oricum, cu orice preț, cum nu înseamnă nici că toate clădirile vechi pot fi încadrate automat în categoria monument.

Echilibrul este, până la urmă, cea mai bună cale, iar cei puși în fruntea unei comunități – primari, viceprimari, consilieri, arhitecți, funcționari publici – trebuie să cântărească bine, în baza legislației, dacă o dezvoltare imobiliară poate fi permisă sau nu. Esențial este să se țină cont și de proprietatea privată. Să fim bine înțeleși, de la început: o persoană fizică sau juridică cumpără un teren sau o proprietate în scopuri de profit (n.r. – chiar și achiziția unei simple case tot asta înseamnă), nu doar ca să se uite la ea, să o admire sau să planteze copăcei. Natura este foarte importantă, este esențială, dar și proprietatea privată este sfântă. Desigur, interesele proprietarilor trebuie armonizate cu ale vecinilor și cu interesul general, dar nu putem să îi reducem substanța din cauză că aceasta ar echivala cu aspirațiile unei societăți comuniste, cu tot ceea ce înseamnă asta.

Plasați „Deasupra tuturor”, vedem că toate lucrurile astea pot funcționa doar pe baza unor reguli foarte clare. Tocmai asta lipsește Iașului și mai multor orașe mari din țară: un plan urbanistic general (PUG) actualizat. O constituție în domeniul imobiliar. Un PUG ar face ca dezbaterea din spațiul public să fie una constructivă și ar reuși să creeze un cadru transparent în care să se poată construi, ceea ce este esențial, ar diminua, în același timp, presiunea și ar reduce speculațiile. Dacă stabilim clar că în centrul orașului nu se poate ridica nicio clădire mai înaltă de zece etaje, atunci ar fi foarte dificil de eludat această regulă. Dacă impunem o limită de P+4 etaje în „Tudor”, atunci toată lumea va ști că acolo atât se poate construi, iar forțarea unui P+6 va fi mult mai dificilă, spre imposibilă. Mai mult, pot fi impuse reguli clare de înălțime, să spunem nu mai mult de opt metri în zona semicentrală. Odată ce regulile ar fi convenite și stabilite, atunci procesul de autorizare ar fi unul mult mai facil și mai transparent. Când însă avem doar reguli slabe, atunci toată lumea își poate încerca norocul, iar funcționarii își deschid fericiți larg buzunarele.

Trebuie să observăm că domeniul imobiliar este important, deoarece aduce valoare economică, socială și estetică atunci când lucrările sunt realizate corespunzător. Mișcă banii. O clădire de zece etaje, 20 de etaje sau 100 nu este doar un mastodont de beton și sticlă. Înseamnă locuri de muncă pentru cei care-l ridică, pentru cei care-l administrează, birouri sau spații comerciale, dar și locuințe. Lupta dusă împotriva construcțiilor noi este uneori absurdă, ascunde interese obscure și ține orașele în subdezvoltare.

Concluzia este una cât se poate de clară. Orașul are nevoie de dezvoltare, iar, în același timp, are nevoie ca zonele cu însemnătate, monumentele istorice și zonele verzi să fie protejate. Clădirile înalte și moderne pot coexista în armonie cu monumentele istorice, nu sunt neapărat în conflict; tensiunile vin, însă, din lipsa regulilor și sunt exploatate cu vârf și îndesat, uneori la limita legii, de funcționarii cu rol în eliberarea autorizațiilor. Un PUG ar face animația „Up – Deasupra tuturor” să pară doar o simplă ficțiune, un act de imaginație pură. Lipsa lui lasă loc ideilor, speculațiilor, acuzațiilor și etichetărilor.

Publicitate și alte recomandări video