Decăderea lui Alexandru Rafila. Despre ciorbă rădăuțeană, pastile de iod și ciudatul concurs de la „Sf. Spiridon”

Îmi aduc aminte că râdeam la un moment dat că cei de la Digi 24 l-au sechestrat în platou, în 2020, pe Rafila, și îl lăsau să iasă doar ca să intre pe post. Atât de des apărea la TV. Și era o gură de aer bine-venită: avea un ton moderat, intervenții echilibrate, milita pentru precauție și discernământ, nu amplifica inutil frici care, de altfel, n-au trecut nici până astăzi.

Când l-am văzut în inima țării, cred că era în Vâlcea, la Băile Govora, am cunoscut un om hâtru, cu simț al umorului și respect pentru cei din jur. Îmi aduc aminte un episod în care l-a corectat și l-a contrazis pe „marele profesor” Adrian Streinu-Cercel la discuțiile de-atunci, după ce acesta din urmă depășise niște limite de bun-simț față de jurnaliștii prezenți.

Pe seară, s-a așezat fără să fie stingherit la masă cu jurnaliștii, a făcut schimb de numere de telefon cu toată lumea, a acceptat să comenteze „on the record” mai multe probleme recurente din domeniul sănătății. Asta când alții în poziția sa alegeau să tacă. Am mâncat împreună ciorbă rădăuțeană și le-a spus chelnerilor să nu mai servească așa ceva pe post de rădăuțeană, „că-s oamenii ăștia aici din Moldova și n-ai cum să-i păcălești”.

M-a surprins când a acceptat să devină ministru al Sănătății. Nu aș fi crezut niciodată, auzindu-l cum și ce povestește cu un an înainte, că va accepta. Dar m-a bucurat oarecum, pe același principiu: dacă oamenii buni stau pe margine, nu se va schimba nimic, niciodată în această țară.

Până ieri, atunci a fost și ultima oară când Alexandru Rafila mi-a răspuns la telefon. La minister au început să apară primele decizii controversate, iar întreg sistemul s-a opacizat încet-încet. Presa a început să relateze despre legăturile controversate ale lui Rafila, de pe vremea când era președinte la Societatea Română de Microbiologie, cu industria big pharma.

Ciudata demitere și realegere a unui manager de spital

Au urmat o serie de scandaluri în care, deși n-a avut rol principal, Alexandru Rafila și-a dovedit, ca să-i spunem elegant, o inabilitate de a fi un bun mediator. A reacționat în loc să acționeze și a lăsat moștenire niște episoade extrem de ciudate. Să ne amintim doar episodul pastilelor de iod, care au fost produse, distribuite gratuit, neridicate de români etc.

În opinia mea, de Iași îl leagă două momente cheie ca ministru: eșecul proiectului pentru Institutul Inimii, petrecută în mandatul său, atunci când se construiau, din pix, prin țară, spitale noi din fonduri PNRR la care nu s-ar fi gândit nimeni înainte de pandemie. Apoi a fost episodul extrem de ciudat cu managerul de la Spitalul „Sf. Spiridon”, care se află și astăzi în funcție. Este vorba despre chirurgul Dan Timofte, criticat public pentru criza de medicamente din spital, în cazul căruia corpul de control, trimis în mod repetat la Iași, a constatat mai multe probleme.

La evaluare, Timofte a picat pe note: a obținut calificatul nesatisfăcător și a fost demis. Doar că, în premieră pentru Iași, deși demis ca manager pentru că nu a gestionat crizele din spital, a fost numit director medical. O lună mai târziu, într-o decizie nemaiîntâlnită până acum în instituțiile publice din Iași, pline de manageri interimari care stau cu anii pe posturi, postul de manager de la „Sf. Spiridon” a fost scos din nou la concurs. Candidat unic: dr. Dan Timofte, care a rămas din 2023 pe post.

Același minister, condus de Alexandru Rafila, care nu-l considera suficient de bun să fie manager cu o lună înainte, l-a uns din nou manager pe dr. Timofte la Iași.

Ne-a lăsat cum ne-a găsit: uitați de la centru, ignorați de la Parlament

Dar cel mai tare m-a surprins decizia lui Alexandru Rafila de a candida la parlamentare, chiar de pe listele PSD. O luase pe urmele lui Streinu-Cercel, care în pandemie a virat simțitor de pe orice traseu al logicii. Dar nu a candidat oriunde, ci la Iași, oraș de care nu îl lega nimic și nimeni.

Decăderea morală completă a celui care a fost una dintre puținele speranțe din ultimii ani de la Ministerul Sănătății s-a văzut în campania electorală. Când, plimbat în fruntea PSD, pe care nu l-a ajutat cu nimic, ba dimpotrivă, Rafila vorbea despre importanța Iașului și câte va primi orașul de la București după alegeri. Același om care, ministru al Sănătății fiind, nu s-a preocupat să ofere Moldovei aproape nimic relevant.

Ieri ne-am despărțit oficial de Alexandru Rafila, care nu a avut nici măcar tactul să-și termine mandatul de parlamentar de Iași, în organizația de partid care l-a ajutat să ajungă în Parlament. S-a transferat la București, în sectorul 2, unde înțeleg că Grindeanu speră la o împrospătare a partidului. Sau la un Guvern din umbră, că ajung din ce în ce mai multe discuții în public că PSD s-a decis să rupă coaliția, în plin război și cu o criza economică globală ce plutește la orizont.

Iașul n-a pierdut nimic, după cum nici n-a câștigat nimic cu Rafila. Nici ca ministru al Sănătății, nici ca parlamentar de Iași, timp în care și-a neglijat aproape complet circumscripția care l-a validat electoral. Sper doar că fostul ministru și-a amintit de propria vorbă: e greu să le vinzi moldovenilor ciorbă reîncălzită.

Publicitate și alte recomandări video