anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

duminica, 05.07.2020

Decăderea referendumului (II)

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Nu se poate spune că votul din 26 mai va contribui la decăderea instituţiei referendumului, exceptând situaţia în care vor fi probleme la contabilizarea prezenţei (în condiţii de boicot) şi, mai târziu, la interpretarea conţinutului. Dar, din păcate, nici nu se poate vorbi de "închiderea" problemei, odată ce s-a făcut auzită vocea poporului suveran.

Săptămâna trecută am început naraţiunea despre decăderea referendumului ca instituţie a democraţiei, invitând cititorii să reflecteze asupra primelor patru referendumuri din isotria noastră post-decembristă: adoptarea Constituţiei (1991), revizuirea ei (2003), prima tentativă de demitere a preşedintelui Traian Băsescu (2007) şi, în fine, încercarea acestuia din urmă de a elimina Senatul şi de a reduce la 300 numărul de parlamentari (2009). După cum bine se ştie, aveau să urmeze alte momente interesante.

În vara lui 2012, USL are guvernul şi majoritatea parlamentară, astfel că îl poate suspenda lejer pe preşedintele Băsescu. Dar pragul de validare a referendumului de demitere e 50%+1 din totalul alegătorilor, aşa cum fusese şi în 2009, astfel că el trebuie eliminat, prin ordonanţa de urgenţă 41/2012, încă din primele zile ale blitzkrieg-ului instituţional. Doar că la Bruxelles nu prea se înţelege cum poţi modifica regulile în timpul jocului, astfel că premierul Victor Ponta trebuie să dea înapoi: rămâne nivelul de 50%+1.

Oricum, liderii USL speră că vor aduce oamenii la urne, pentru că preşedintele Băsescu este extrem de impopular după tăierile de salarii şi celelalte măsuri de austeritate din timpul crizei. Totuşi, pe fondul boicotului taberei prezidenţiale, nu vin la vot decât puţin peste 46 la sută din electorat, deşi USL recurge la o mobilizare despre care s-a tot vorbit (inclusiv în instanţe). Se încearcă atunci perierea post factum a formulei spre a se obţine peste 50 la sută, prin scoaterea din calcul a cetăţenilor cu domiciliul în străinătate. Dar tentativa este blocată, la limită, de Curtea Constituţională, în ciuda presiunilor politice venite dinspre PSD şi PNL. Apoi, toată lumea nu vrea decât să uite cât mai repede de aceste momente. Câteva luni mai târziu, USL legiferează un nou prag de 30% pe care societatea pare să-l accepte.

Vor trece şase ani până la următorul referendum, defăşurat în octombrie 2018. De data aceasta, avem de a face cu o tentativă de revizuire a constituţiei, iniţiată de o coaliţie civică sprijinită de principalele biserici şi - mai mult mai puţin explicit - de aproape toate partidele politice. Electoratul este chemat să susţină definirea constituţională a căsătoriei drept uniune între un bărbat şi o femeie, formulă ce este oricum consfinţită prin lege. Politicienii se tranformă în călăuze morale, oamenii bisericii în călăuze politice, dar turma rămâne relativ indiferentă. Chiar dacă durata votului este prelungită la două zile, 30% este un prag mult prea îndepărtat. În sine, procesul de consultare a populaţiei nu ridică mari probleme. Contribuţia acestui episod la erodarea instituţiei referendumului, ca instrument democratic, ţine mai ales de atmosfera din campanie.

Şi ajungem, în sfârşit, la referendumul consultativ convocat de preşedintele Klaus Iohannis duminica viitoare, în paralel cu scrutinul europarlamentar. În mod normal, cele două întrebări ar trebui să ne transforme în comentatori ai dreptului constituţional. Nu se va întâmpla, însă, aşa: alegătorii vor răspunde prin ceea ce vor şi înţeleg ei. Exact asta aşteaptă şeful statului, care s-a văzut nevoit să formuleze întrebări ce par - dar nu sunt - lipsite de "tăiş".

Dincolo de ajutorul acordat propriului partid în campanie, domnul Iohannis le răspunde celor care îl acuză de pasivitate: creează probleme PSD, delegitimează eventualele ordonanţe de urgenţă personalizate. Pune în dificultate puterea, care trebuie să le explice susţinătorilor săi de ce trebuie să refuze buletinele pentru referendum. Îşi afirmă supremaţia asupra propriei "jumătăţi de tablou" şi îşi consolidează statutul de favorit în disputa din toamnă.

Riscul unei prezenţe sub pragul de 30% este mare, iar pentru domnul Iohannis invalidarea referendumului ar fi un eşec. A considerat, însă, că e o partidă ce merită purtată exact acum, exact în acest cadru. Nu este un referendum care să sondeze voinţa populară, ci unul care să exercite presiune asupra legislativului - în caz de validare, acesta (ori succesorul său) va trebui să transpună în act voinţa populară şi, foarte probabil, va trebui să recurgă la nuanţe pe care un referendum nu le poate transmite.

Nu se poate spune că votul din 26 mai va contribui la decăderea instituţiei referendumului, exceptând situaţia în care vor fi probleme la contabilizarea prezenţei (în condiţii de boicot) şi, mai târziu, la interpretarea conţinutului. Dar, din păcate, nici nu se poate vorbi de "închiderea" problemei, odată ce s-a făcut auzită vocea poporului suveran. Ne apropiem de etapa în care democraţia nu va însemna altceva decât o perdea în spatele căreia se poartă un război civil fără arme.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Pornind de la o amintire cu Ionuţ Popa

Nicolae GRECU

Pornind de la o amintire cu Ionuţ Popa

Fotbalul nu trebuie să mai suporte umilinţa vasalităţii faţă de vremelnici politruci pe post de suzerani.

Filmuletul zilei

opinii

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (I)

Eugen MUNTEANU

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (I)

Sunt evenimente sau întâmplări în viaţa fiecăruia dintre noi care ni se imprimă definitiv în memorie datorită semnificaţiei speciale pe care le‑o acordăm. Un asemenea eveniment este, în opinia autorului, cel evocat în rândurile următoare.

Silueta oraşului

arh. Ionel OANCEA

Silueta oraşului

Prima poveste a oraşului, scrisă în secolele XII-X înainte de Hristos, este despre ideea turnului până la cer construit pentru faimă. 

Teologie cu linguriţa (IV)

pr. Constantin STURZU

Teologie cu linguriţa (IV)

Statul are datoria de a veghea la sănătatea cetăţenilor, dar şi de a respecta legi precum cea care vorbeşte despre un "mod autonom" în care se organizează cultele. Nici o reglementare a autorităţilor nu poate aduce atingere unor adevăruri de credinţă, decât dacă se încalcă această "autonomie". Ideea că interesul public poate justifica intervenţia statutului în chestiuni de ordin religios nu este nouă. 

pulspulspuls

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Să începem cu sfârşitul pe astăzi, stimaţi telespectatori, şi să vă oferim ceva de la Bucale, una bucată postare frumoasă a unui bun amic, abil cunoscător al sforăriilor din partidoi. 

Caricatura zilei

Munca în vremea pandemiei

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.