Demența vasculară reprezintă o consecință a privării de oxigen a celulei nervoase, respectiv moarte neuronală, prin afectarea vaselor cerebrale mici (subcorticale), după un accident vascular major sau o serie de infarcte cerebrale minore repetitive. Principalii factori de risc care determină afectarea vaselor sangvine sunt:

• vârsta peste 65 de ani;
• tensiunea arterială crescută;
• valori crescute ale colesterolului cu formarea de plăci ateromatoase;
• diabetul zaharat.

Istoricul de accident vascular cerebral, fumatul, infarctul miocardic cresc riscul pentru apariția unei demențe vasculare.

Demența vasculară – simptome

Debutul este lent, inițial putând fi afectată o singură funcție cognitivă. De cele mai multe ori, pacientul sesizează dificultăți de memorare sau în planificarea și organizarea acțiunilor (gătit, cumpărături), luarea deciziilor, tulburări de concentrare și episoade de dezorientare. Aceste manifestări inițiale corespund unei tulburări cognitive ușoare, cu un rol de prognostic, 40% dintre cazuri evoluând spre demență. Simptomele se accentuează, fiind evidente și pentru membrii familiei, ducând la afectarea activităților de zi cu zi. Frecvent apar modificări de comportament – apatie, iritabilitate, anxietate, agitație, depresie.

După un accident vascular cerebral, aceste manifestări pot apărea la 3 luni, cu evoluție în „trepte”.  Având în vedere afectarea structurală cerebrală, se pot asocia și tulburări de mers tip parkinsonian (mers cu pași mici), incontinență urinară, tulburări de tip sau hemipareze.

Demența vasculară – diagnostic

Sindromul demențial necesită o abordare multidisciplinară, etapizată, utilă pentru o catalogare cât mai corectă a formei de boală, dar și pentru excluderea altor cauze reversibile, astfel:

• istoric de la pacient și aparținător – detalii legate de debutul manifestărilor, relația AVC-demență;
• examen neurologic – evidențierea semnelor de focar;
• examen psihiatric – depistarea tulburărilor non-cognitive;
• analize de sânge – excludere altor cauze de demență: anemie severă, distiroidie, teste serologice pentru boli infecțioase (SIDA, sifilis, borelioză), teste specifice pentru vasculite, lupus etc;
• neuroimagistică – utilă în demența vasculară pentru a identifica modificările cerebrale și în diagnosticul diferențial (tumori, encefalite etc.);
• aprecierea afectării cognitive.

Cum se tratează demența vasculară?

Terapia în demența vasculară urmează două aspecte:

• prevenția secundară, asociind menținerea funcțiilor cognitive la un nivel optim;
• terapia nonfarmacologică.

Prevenția secundară a accidentelor vasculare cerebrale se realizează cu statine și antiagregante, alături de corectarea tuturor factorilor de risc cardiovascular modificabili.

Terapia nonfarmacologică urmărește stimularea cognitivă, terapia comportamentală și măsurile de îngrijire, supraveghere în formele avansate. Este necesar suportul familiei sau a centrelor de îngrijire specializată.

O depistare precoce a demenței vasculare (orice sindrom demențial) permite ameliorarea manifestărilor, diminuarea degradării neuropsihice și, implicit, a evoluției, cu scăderea considerabilă a riscului de alte complicații. Pentru programări, aveți la dispoziție numărul 0232 920, Call Center Arcadia.

Dr. Adrian Pietruszynski, medic specialist Neurologie, Arcadia