Democrația în era Inteligenței Artificiale și a mogulilor High-Tech

Ce este democrația, cred că știm cu toții: o formă de guvernare care este „…cea mai rea, cu excepția celorlalte care sunt și mai rele” (Winston Churchill), în cadrul căreia cetățenii cu drept de vot participă la intervale regulate de timp (alegeri) să-i desemneze pe cei puțini (elitele conducătoare) pentru a guverna în baza unui program mai mult sau mai puțin articulat ideologic, care conține o serie de direcții și propuneri de politici publice. Din practică știm că democrația nu este tocmai „guvernarea poporului, de către popor, pentru poporˮ, așa cum frumos spunea Abraham Lincoln (Gettysburg Address, 1863). Pentru a fi funcțională, în afară de alegeri libere, corecte și la termen, democrația mai are nevoie și de libertate de gândire, pluralism informațional, competiție veritabilă între idei, programe și ideologii politice, independența mass-media, educație și informații de calitate la dispoziția cetățenilor, cultură civică de tip participativ (contestare și participare la viața cetății).

Din experiența celor 36 de ani de tranziție postcomunistă și democratizare, am constatat că democrația nu produce întotdeauna satisfacție alegătorilor. De la voturile valabil exprimate la politicile publice care produc rezultate e o distanță lungă și adesea presărată cu obstacole de tot felul: controverse politice, instabilitate guvernamentală, resurse insuficiente, constrângeri legislative, presiunea unor acorduri internaționale și altele. De câte ori cei pe care i-am ales nu ne-au dezamăgit și ne-am consolat cu ideea „răului cel mai mic” sau am dezavuat democrația pe motiv că este tirania majorității asupra minorității? Cel mai mare reproș pe care cetățenii îl aduc la adresa democrației este că furnizează o ofertă politică mult sub expectanțe. Mai precis, este vorba despre politicieni care, aflați în exercițiul puterii de stat, lucrează mai degrabă pentru propriile interese decât pentru interesul general. Dezamăgiți de rezultatele guvernării democratice, oamenii sunt seduși de populismul autoritarist care își etalează promisiunile seducătoare pe rețelele de socializare administrate de platformele mogulilor high-tech.

În epoca Inteligenței Artificiale (IA) are loc o concentrare fără precedent a puterii financiare, tehnologice și informaționale în mâinile câtorva moguli high-tech care au capacitatea de a influența considerabil rezultatele jocului democratic (alegerilor) și, implicit, a celor care vor exercita efectiv puterea politică (guvernanții). Sub impactul revoluției tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC), asistăm la o reconfigurare structurală a raporturilor dintre putere, cunoaștere și cetățenie. În democrațiile veritabile (consolidate), fiecare vot contează. Avem destule exemple care ne arată că primăria unui oraș poate fi câștigată la o diferență de câteva zeci de voturi, în urma unui proces complex de înregistrare, numărare și consemnare a rezultatelor de la alegeri, de multe ori contestate și renumărate. Cu câteva decenii în urmă (1990-2010), ceea ce conta într-o campanie electorală erau dezbaterile televizate, comunicarea în media audio-vizuală, publicitatea stradală. Astăzi, discutăm despre publicitate online, marketing politic pe platformele digitale, algoritmizarea spațiului public. În România cele două moduri de a face campanie electorală (fizic și online) coexistă în continuare, apartenența la mediul de rezidență (rural vs. urban) înclinând balanța în privința preponderenței utilizării unuia sau altuia.

Democrația, aflată în plin proces de eroziune (cf. The Economist Intelligence Unit, Freedom House, The International Institute for Democracy and Electoral Assistance, 2025), se confruntă cu mari provocări în era IA, depinde de arhitectura instituțională, de reglementare și de capacitatea societăților de a integra tehnologia ținând cont de exigențele normelor democratice. În atare condiții, ne întrebăm cine controlează jocul politic: fondatorii și liderii marilor companii tehnologice (ex. Elon Musk, Mark Zuckerberg), politicienii, managerii de campanii, finanțatorii? Cine și de cine depinde, cine și pe cine influențează? Ce câștigă mogulii, politicieni, dar cetățenii din toată interacțiunea în mediul digital? În lumea Big Data, algoritmilor și Inteligenței Artificiale, poți să ai notoritate și bani, dar dacă nu corespunzi intereselor miliardarilor High-Tech, nu vei mai ajunge la publicul din mediul online. Astăzi, platformele digitale selectează, ierarhizează și amplifică informația politică. Vizibilitatea politică devine rezultatul unor modele opace de optimizare (monetizare), nu al deliberării publice. Publicitatea electorală stradală, pe care politicienii și/sau managerii de campanie cheltuiau bani odinioară, a decăzut ca importanță în economia voturilor în favoarea tehnicilor de micro-targetare politică. În ultimele campanii electorale s-au utilizat baze de date masive pentru a crea profiluri psihomorale ale alegătorilor și, ulterior, pentru a personaliza și orienta mesajele, pentru a maximiza impactul electoral al acestora.

Considerațiile de mai sus conduc la ideea unei tranziții accelerate de la democrația reprezentativă la așa-numita „democrație platformizată” (democrația mediată de platformele digitale). Democrația platformizată substituie instituțiile publice cu infrastructuri private, duce la redefinirea libertății de exprimare prin termeni și condiții comerciale, mutarea deliberării din spațiul civic în spațiul optimizării algoritmice. Această logică favorizează polarizarea, emoționalizarea discursului și slăbirea raționalității deliberative. Sper să nu fiu înțeles greșit, nu am o problemă cu tehnologiile digitale în sine, ci semnalez o problemă referitoare la decalajul dintre viteza inovației tehnologice și capacitatea statelor democratice de a reglementa utilizarea acestor tehnologii. Cu excepția, pozitivă de astfel, a birocrației de la Bruxelles care a făcut eforturi notabile în reglementarea utilizării Inteligenței Artificiale (vezi Strategia Europeană privind IA), statele încă reacționează lent, defensiv, cu rezultate nesigure. În timp ce miliardarii high-tech operează global, strategic și rapid, noi suntem deocamdată spectatori mai mult sau mai puțin angajați într-o lume bulversantă. Avem nevoie neapărat de o guvernanță democratică a IA, bazată pe transparență algoritmică, audit public, responsabilitate juridică clară. Managementul platformelor digitale nu poate fi lăsat doar la latitudinea mogulilor high-tech. Aceste platforme trebuie reglementate prin politici antitrust, care în esență înseamnă limitarea monopolurilor informaționale (democratizarea informației online). Statul trebuie să se reafirme ca garant al interesului public în spațiul digital și pentru consolidarea mecanismelor democratice.

Viitorul democrației va depinde într-o măsură considerabilă de gradul de alfabetizare digitală și de educația civică. Fără cetățeni conștienți și reactivi față de manipulare, dezinformare și propagandă, democrația este pierdută în fața tentațiilor autoritariste. Democrația în era IA depinde de capacitatea societăților de a reglementa utilizarea tehnologiilor digitale, de a supune puterea platformelor digitale controlului democratic și de a preveni transformarea mogulilor high-tech în actori politici fără mandat. În caz contrar, ne vom confrunta cu riscul autoritarismului. Și aici nu mă refer la autoritarismul clasic, pe care l-am studiat la cursurile de științe politice, ci la un autoritarism mult mai sofisticat (autoritarismul soft, profund asimetric, susținut de rețele informaționale, baze de date și algoritmi) în care cetățenii votează, deși nu mai contează.

Ciprian Iftimoaei este conferențiar universitar doctor în cadrul Facultății de Științe Politice și Administrative, Universitatea „Petre Andrei” din Iași

Publicitate și alte recomandări video