Democrația în vremuri întunecate

În cei peste patru ani de când semnez articole în Ziarul de Iași am abordat tot felul de teme (sociale, demografice, economice, politice), toate din perspectiva profesiei mele de sociolog. În acest an politic și electoral, am scris articole pe teme politice într-o încercare de a clarifica o serie de concepte, probleme, evenimente care au avut un impact semnificativ în tranziția de la comunism la democrație (1990-2007) și în perioada de consolidare a democrației și economiei de piață (2007-2024). Credința mea a fost că prin aceste articole pot contribui și eu, alături de alți comentatori (sociologi, politologi, istorici, economiști, teologi, jurnaliști, scriitori, artiști etc.), la consolidarea unei culturi democratice de tip participativ.

După 35 de ani de la evenimentele anticomuniste din decembrie 1989 am sperat că în societatea românească s-a format un ADN democratic, că dispunem de imunitate suficientă contra tendințelor autoritariste ale unor actori interni sau externi, statali sau non-statali. După alegerile europarlamentare din acest an, am scris un articol despre revirimentul suveranismului în țările membre ale UE și despre patalogiile clasei politice românești, anticipând oarecum norii negri care se vor abate peste democrația românească. Era imposibil ca toată dezamăgirea față de politicieni, neîncrederea în funcționarea instituțiilor statului, frustrarea și anxietatea acumulate în toți acești ani presărați cu crize economice, pandemice, război la granița țării să nu răbufnească la un moment dat.

În timp ce economia națională se afunda în deficit, inflația era la cel mai ridicat nivel din Uniunea Europeană, cu 32% din populația țării în risc de sărăcie sau excluziune socială (circa 6 milioane de cetățeni), cu 22% din tinerii cu vârste între 15-29 de ani care nu muncesc și nici nu învață, cu un salariu mediu net pe economie care ne plasează la coada clasamentului european, politicienii noștri aveau o cu totul altă agendă. Pe cine a interesat că, în anul 2023, 48.000 dintre concetățeni au plecat definitiv din țară, dublul mediei perioadei 1990-2022, așa cum arată datele Institutului Național de Statistică? Politicienii au comasat alegerile europarlamentare cu cele locale din care nimeni nu a mai înțeles nimic. Au candidat pe liste comune ca să-și optimize rezultatele. Au fixat alegerile parlamentare chiar de Ziua Națională, încadrate de turul I și turul II pentru alegerile prezidențiale. Păreau să fie când la putere, când în opoziție. Nu s-a discutat nici despre politicile europene și relevanța acestora pentru calitatea vieții românilor, nici despre problemele locale (infrastructură, urbanizare, servicii publice). Cum să sprijine concetățenii calea europeană a României când cei care îi reprezintă nu le explică clar, concis, simplu care au fost și sunt avantajele care decurg din apartenența noastră la structurile euro-atlantice? Câți dintre europarlamentarii români din legislatura 2019-2024 au venit în fața alegătorilor să prezinte bilanțul/ rezultatele activității lor în Parlamentul European? Și ne mai mirăm că unii dintre noi asociază afacerile europene doar cu problematica LGBT… Agenda politică este configurată de așa manieră încât are prea puține corespondențe în problemele reale, concrete, zilnice cu care se confruntă populația rezidentă a acestei țări. Cei care au putere și privilegii spun că e bine și că o să fie și mai bine, cei fără de putere constată că lucrurile nu stau chiar așa. Pe cine credeți că înjură șoferii care stau în trafic circa o oră la ieșirea din Iași, zona Lețcani – Podu Iloaiei? Dar cei care coboară zilnic de pe colinele Iașului spre a-și aduce copiii la școlile din oraș și apoi se îndreaptă spre serviciul lor?

În duminica votului pentru Parlamentul României, câțiva vecini, persoane vârstnice, care discutau despre politică și politicieni au strigat după mine: „domnu’ Ciprian, dacă vă duceți la vot, să nu care cumva să votați cu homosexualii. Să votați cu patrioții, cu cei care țin la familie și au credință în Dumnezeu”. M-am oprit din drumul meu și am purtat o mică discuție cu dragii mei vecini. I-am întrebat care sunt problemele lor curente, concrete, reale. Și mi-au spus că au pensiile mici, că jumătate din pensie cheltuie pe medicamente, iar restul pe întreținerea apartamentului și alimente, că au copii plecați la muncă în străinătate și că îi revăd doar de sărbători. I-am întrebat dacă au avut vreodată de-a face cu persoane din comunitatea LGBT. Și răspunsul a fost negativ, dar că știu ei de ce sunt în stare oamenii aceștia, că Europa ne distruge familia și credința, așa cum s-a întâmplat în pandemie când ne-au interzis să mergem la Înviere. Cam așa gândesc oamenii și nu e greu de imaginat cu cine votează…

Acest decembrie, la 35 de ani de la prăbușirea comunismului, a zguduit încrederea că la nivelul societății românești funcționează anticorpii democrației. Anularea de către Curtea Consituțională din România (CCR) a întregului proces electoral pentru alegerea președintelui țării, după renumărarea voturilor din turul I de scrutin și validarea rezultatului, arată că România nu este nici pe departe o democrație consolidată. De fapt, ar trebui să ne punem întrebări serioase dacă mai îndeplinim criteriile care califică o țară pentru statutul de democrație electorală (alegeri libere, corecte și la termen). Oare cum vor arăta anul viitor evaluările Freedom House (FH), International Institute for Democracy and Electoral Assistance (International IDEA), The Economist Intelligence Unite despre starea democrației românești? Cine știe, din democrație semi-consolidată vom retrograda în categoria regimurilor hibride, un fel de democrații controlate, despre care deja scriu unii politiologi?

Ziua de 6 decembrie 2024 va rămâne ca o zi neagră a democrației din România, controversată, confuză, insuficient explicată. Cu toate acestea, decizia CCR vine într-un moment în care societatea românească ajunsese la paroxim sau un fel de nebunie socială. Anxietatea, frica, neîncrederea în instituțiile statului și actorii săi, frustrarea, dezamăgirea, lipsa unei perspective clare ne-au adus în pragul disperării. Oameni care până mai ieri păreau că se înțeleg unii cu alții, că se acceptă și se tolerează chiar dacă nu împărtășesc aceleași opinii au ajuns să se confrunte verbal, să se certe, să se urască din cauza opțiunilor politice. Am ieșit fiecare din bula noastră, a rețelelor de socializare sau din fața televizoarelor, spre a ne dușmăni. Noi, care până de curând, nu aveam mare lucru de tranșat în relațiile personale, ne certăm din cauza celor mari și puternici, dar fără minte, empație și înțelepciune. Unii dintre noi vor să se răzbune pe „sistem” și tot ceea ce înțeleg ei că reprezintă acesta. Vinerea trecută, am avut senzația că ia foc casa noastră, a tuturor, iar Vladimir Vladimirovici Putin ne privește la televizor și bea șampanie.

Decizia CCR, așa controversată cum este, va liniști apele societății pentru o perioadă. Trebuie să ne calmăm și să chibzuim la cât de important este să trăim în democrație și libertate, la cât de ușor putem pierde tot ceea ce am realizat până acum: NATO – securitate colectivă, UE – fonduri europene, Schengen – libertatea de circulație a persoanelor și bunurilor, aderarea la OECD – confirmarea unor standarde de guvernanță economică, perspectiva de a călători în SUA fără vize, prosperitatea atât cât o avem. Era cât pe ce să se facă totul praf și pulbere, să revenim la autoritarism. După ce ne liniștim, trebuie să lucrăm la un proiect de schimbare, de consolidare a democrației liberale și de realizare a bunăstării sociale. Creșterea economică trebuie să fie incluzivă, să se regăsească în buzunarele unui număr cât mai mare de oameni. Dezvoltarea economică fără bunăstare socială nu ajută procesului de consolidare democratică. Suntem prea polarizați din toate punctele de vedere: social, demografic, economic, politic, ideologic. Politicienii (aleșii) trebuie să revină în mijlocul celor fără de putere (alegătorii), să se reconecteze la problemele lor și să furnizeze soluții, să producă bunăstare.

Corpul nostru social are nevoie de anticorpii care să prevină întoarcerea la autoritarism, la dictatură, la soluții disperate, la alianțe internaționale care nu garantează nici pacea, nici prosperitatea. Eu cred că dacă vom acționa în cadrul constituțional existent, solidar, transparent, consensual față de valorile democratice, putem găsi soluții și la problemele sociale și economice care par că ne copleșesc. Și să nu uităm că avem prieteni în Occidentul democratic, civilizat, prosper, alături de Europa și America. Libertatea se poate pierde în câteva zile, dar se recâștigă în zeci de ani. Sărac sau bogat e mai bine să fii ce ești într-o democrație decât într-o dictatură, spunea filosoful francez Jean-Francois Revel.

Ciprian Iftimoaei este conferențiar universitar doctor în cadrul Facultății de Științe Politice și Administrative, Universitatea „Petre Andrei” din Iași

Publicitate și alte recomandări video