Democrația românească în criză: raportul Comisiei de la Veneția (I)

Iată că a apărut, în sfârșit, și opinia Comisiei de la Veneția pe tema anulării alegerilor. Probabil că ea va fi rapid înglobată în dezbaterea politică și, am putea spera, ne va ajuta să corectăm ce se mai poate corecta în lunile următoare, „după” ce se termină totul, „dacă” se termină. Cu puțin noroc, vom rămâne o democrație procedurală profund deficitară; fără el, putem aluneca ușor spre una de fațadă.

Lipsind o adevărată substanță democratică a corpului nostru politic, procedurile s-au corodat într-o asemenea măsură încât au devenit incapabile să-i oprească pe politicieni în încercările lor de a obține cu orice preț putere (iar la limită „puterea”). Atașamentul lor față de normele democratice este unul strategic, nu unul întemeiat pe valori. Normele sunt invocate și respectate doar de cei cărora le convin și doar cât timp le convin. Din norme decurg procedurile, dintre care cea mai importantă, cu adevărat fundamentală pentru democrație, este cea a alegerilor libere și corecte. În România, procedurile au fost transformate în instrumente pentru propriul avantaj și arme cu care să lovești în adversar, iar scrutinul nu face excepție. Totul a început, așa cum știm, cu încercările interesate ale guvernanților de modificare a calendarului electoral, întreprinse fără prea multă pudoare și soldate cu deznodământul pe care îl cunoaștem. În textul Comisiei de la Veneția găsim, așa cum era de așteptat, un eseu despre procedurile democratice, pentru că doar aici se poate interveni.

Ca în multe situații de acest gen, documentul poate fi citit în mai multe moduri, dependente și de unghiul din care privim. Ceea ce ar trebui să aibă în comun toate acestea este că documentul este deschis unor lecturi distincte, suprapuse. Evident că acum îl percepem, în funcție de propria poziționare, ca posibilă justificare sau ca posibilă condamnare a deciziei de anulare a alegerilor. Textul este redactat cu multă inteligență politică, dincolo de valoarea sa intrinsecă, pe care cel mai bine ar fi să o evalueze constituționaliștii. Era clar de la bun început că România a comis o abatere serioasă de la procedurile democratice, dar deasupra procedurilor se află o voință suverană a poporului – despre care trebuie să fim siguri că se manifestă într-o formă nealterată. De aici și posibila valoare de precedent (intelectual, nu juridic) a acestei opinii, care ar putea duce la apariția a nenumărate seturi de condiții pentru ca voința poporului să prindă contur și să se exprime fără ingerințe neavenite. Ne aflăm într-o lume periculoasă pentru democrație, iar primejdia vine nu doar de la răufăcători, ci și – cu sau fără intenție – de la paznici.

Așadar, au fost circumstanțele dinaintea primului tur al alegerilor prezidențiale atât de speciale (excepționale, în termenii raportului Comisiei de la Veneția) încât să fie atinsă însăși substanța democrației, nu doar procedurile? Este greu de spus. Din punctul de vedere al semnatarului acestor rânduri, Curtea Constituțională a României nu a reușit să argumenteze convingător această idee care, în mod necesar, trebuie să se afle la baza deciziei de anulare a primului tur.

E foarte greu, dacă nu imposibil, să susții că primul tur al prezidențialelor a fost iremediabil pervertit și trebuie anulat, iar legislativele s-au desfășurat, la doar o săptămână după aceea, într-un mediu rezonabil care satisface standardele necesare pentru validare. Fie campania ilicită internă și externă a afectat atât de grav orizontul electoral al cetățeanului încât pâcla din 24 noiembrie trebuie să fi rămas deasă și pe 1 decembrie, fie decizia Curții a fost una forțată. A spune acest lucru nu înseamnă a exprima regrete din perspectiva unui candidat oarecare, calificat sau nu în turul secund, ci regret (la singular) față de situația de criză instituțională în care a fost aruncată România.

Dar, așa cum se poate observa din lectura opiniei Comisiei de la Veneția, mai sunt elemente pe care factorii de decizie ar trebui să le ia în calcul pentru viitoarele consultări electorale – cel mai probabil, ele nu vor putea fi aplicate pentru (noul) scrutin prezidențial din primăvară. Dar, așa cum se va argumenta în textul de săptămâna viitoare, un prim pas ar fi recunoașterea situației de criză majoră în care a fost adus regimul nostru politic și a nevoii urgente de schimbare.

Publicitate și alte recomandări video