Democrația românească în criză: raportul Comisiei de la Veneția (II)

miercuri, 05 februarie 2025, 03:00
1 MIN
 Democrația românească în criză: raportul Comisiei de la Veneția (II)

Mult discutata observație potrivit căreia anularea unui scrutin nu trebuie decisă decât în baza unor probe care să poată fi făcute publice – și să fie convingătoare pentru cetățeni – are implicații mai profunde decât simpla critică la adresa modului netransparent în care au lucrat factorii decizionali de la București.

În textul de săptămâna trecută am sugerat că opinia Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept (CEDD sau „Comisia de la Veneția”) evidențiază discrepanța între proceduri și substanță în cazul democrației românești, element esențial în înțelegerea crizei. În continuare vor fi oferite câteva considerații succinte despre semnificația acestui text (accesibil aici) din perspectiva stării actuale a instituțiilor democratice românești. Evident, discuții mai aprofundate vor putea avea loc după ce specialiștii în drept constituțional își vor spune părerea – și vor începe să ghideze (ar trebui să sperăm) procesul de ameliorare a cadrului electoral.

Așadar, autorii raportului – și Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, care l-a solicitat prin intermediul președintelui său – au în vedere o situație generală. Fiascoul românesc ajunge mai mult decât material didactic – ajunge obiect de studiu (deocamdată opțional, dar cu șanse de a deveni obligatoriu). S-ar putea ca această opinie să inspire măsuri pe întreg continentul, inclusiv în state cu democrație mult mai așezată decât a noastră, dar ale căror instituții ar putea avea nevoie de anumite adaptări. Pe noi ne interesează, însă, ce anume ar trebui să aibă în vedere legiuitorii români.

Așadar, pentru a da curs opiniei CEDD, ar trebui ca Biroul Electoral Central (BEC) să dobândească autoritatea de a anula parțial sau total alegerile în cazurile grave, urmând ca decizia să poată fi contestată la Curtea Constituțională, a cărei hotărâre ar urma să fie finală. Biroul Electoral Central, așa cum funcționează el acum, nu pare să aibă autoritatea de a lua decizii de asemenea anvergură. În principiu, însă, nimic nu împiedică legiuitorii să reflecteze la modalități de consolidare a ei, astfel încât eventualele decizii grave pe care ar fi silită să le ia să beneficieze de legitimitate în rândul publicului. Dar, așa cum se observă foarte ușor, în acest caz BEC s-ar transforma într-o veritabilă „curte electorală” (termen folosit și în opinie). Așa cum funcționează sistemul nostru, decizia finală nu va putea fi încredințată altui for decât Curții Constituționale.

În contextul opiniei redactate sub egida Comisiei de la Veneția, Curtea Constituțională ar trebui să primească prin Constituție o competență specifică în acest sens. Doar prin legea fundamentală se poate înzestra o instituție, fie ea și gardianul însăși al ordinii constituționale și democratice, cu puterea de a judeca dacă alegerile au fost libere și corecte, cu tot ce presupune această formulare. Întrebarea cu care ne confruntăm acum este dacă se poate realiza o punte către viitoarea reformă constituțională (absolut necesară și din alte motive, dar care va lua mult timp) printr-o modificare legislativă. Evident, este nevoie de o asemenea legiferare și pentru a ne asigura că, așa cum stipulează CEDD, doar în circumstanțele cele mai grave trebuie să se ajungă la anularea unui scrutin.

Pentru a pune în practică recomandările Comisiei de la Veneția, România are nevoie și de instituții care să stabilească rapid și într-o manieră credibilă faptele – pentru că altfel degeaba ne concentrăm asupra procedurilor de la vârful sistemului. Aici, din câte se pare, ar trebui să ne gândim nu doar la o colaborare eficace între Birourile Electorale din teritoriu și organele de impunere a legii (aceste teme țin de formele mai degrabă clasice de campanie), ci și de relația cu autorități care să înțeleagă exact amenințările din spațiul virtual și să le poată contracara sau măcar identifica. Astfel ajungem și la chestiunea reglementării comunicării pe platforme social media, greu de realizat prin acțiunea individuală a statelor. Mai mult ca sigur, această opinie a CEDD va sta și în atenția autorităților UE.

În fine, mult discutata observație potrivit căreia anularea unui scrutin nu trebuie decisă decât în baza unor probe care să poată fi făcute publice – și să fie convingătoare pentru cetățeni – are implicații mai profunde decât simpla critică la adresa modului netransparent în care au lucrat factorii decizionali de la București. Pentru ca opinia publică să fie pregătită să recepteze corect asemenea argumente, mai ales într-un moment tensionat cum ar fi cel al anulării unui scrutin, este nevoie de nici mai mult, nici mai puțin decât de o comunicare amplă și îndelungată între autorități și cetățeni – adică exact capitolul la care România stă foarte rău.

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii