marti, 19.03.2024
Există multe alte puncte în care noile eforturi de a crea comunităţi virtuale de tot felul pot contribui la ameliorarea calităţii sistemului democratic. Punctul de pornire trebuie să fie, însă, abandonarea iluziilor potrivit cărora progresul tehnologic (cu tot ceea ce implică el) este un aliat natural al democraţiei liberale.
S-a vorbit mult, în această perioadă de restricţii şi interdicţii, despre modul în care societăţile moderne învaţă să se adapteze unor circumstanţe noi, neaşteptate sau ostile. Soluţiile dezvoltate în această perioadă în privinţa muncii sau a studiului online - spre a menţiona doar două teme ce ne-au devenit familiare - nu vor fi uitate după revenirea la normalitate, indiferent când se va produce ea. La fel se va întâmpla cu o mulţime de alte inovaţii din diverse sfere de interacţiuni. Va exista, indiscutabil, o selecţie pe care o vor realiza chiar societăţile, printr-o gamă de mecanisme ce variază de la competiţia de pe piaţa liberă la impunerea de către autorităţi. Cu siguranţă că, nu peste mult timp, vom avea ocazia să discutăm şi despre posibilele inovaţii la capitolul guvernare democratică. Poate că la noi, în România, lucrurile vor merge mai greu, dar aceasta nu face decât să accentueze nevoia ca ele să înceapă mai repede.
Elementul cheie al democraţiei îl reprezintă, aşa cum ştim, alegerile libere şi corecte. Am asistat, în septembrie - şi nu este deloc exclus ca situaţia să se repete şi la legislative - la un proces electoral nesatisfăcător, din perspectiva standardelor unei democraţii consolidate. Fără a nega progresele în raport cu anii trecuţi, este momentul să ne punem, din nou, problema introducerii votului electronic, în completarea variantelor deja existente (votul „clasic” şi cel prin corespondenţă). Autorităţile au grijă să ne solicite impozitele, indiferent unde locuim sau unde ne aflăm. Normal ar fi să ne asigure condiţiile pentru a vota primarul localităţii de domiciliu sau parlamentarii judeţului indiferent dacă, în ziua alegerilor, ne aflăm la cinci mii de kilometri distanţă. Discuţia pe această temă a fost închisă prematur, astfel că am putea cere viitorului guvern să comande un studiu în urma căruia să aflăm cât ar costa o astfel de extindere a democraţiei şi ce probleme tehnice şi politice ar trebui surmontate. Cu siguranţă că ele există, iar decizia trebuie să fie una cumpătată. Dar nici nu se poate admite, într-o ţară membră a UE, că în anul de graţie 2024 (sau 2028) un astfel de sistem riscă să falsifice voinţa naţională pentru că seniorul politic sau şeful de la serviciu ne va obliga să votăm de faţă cu el.
O altă caracteristică esenţială a unei democraţii de calitate este transparenţa instituţiilor ei în relaţia cu cetăţenii. Este, desigur, o chestiune mai veche pe agenda publică românească. De mai bine de un sfert de secol auzim cum „informatizarea” activităţii dintr-o instituţie publică le va permite cetăţenilor să urmărească fluxul decizional şi, indirect, va reduce riscul de corupţie. A apărut apoi conceptul de e-government şi au început să fie puse în aplicare, fără prea mult entuziasm, câteva dintre componentele sale. Cu limitările şi întârzierile pe care ne-am obişnuit să le înţelegem, când e vorba de România, s-a făcut ceea ce au încercat şi alţii, în Occident. Însă reacţia publicului larg nu a fost, aproape nicăieri, cea scontată, principalii beneficiari ai deschiderilor de acest tip fiind grupurile speciale de interese - actori preocupaţi de substanţa deciziei, nu de frumuseţea procedurilor. Poate că situaţia creată în urma pandemiei îi va inspira pe cei de la vârf să închidă manualul deja prăfuit al anilor trecuţi şi să iasă în întâmpinarea populiştilor chiar pe terenul acestora. O pot face, spre exemplu, punând în aplicare mai vechea idee a unor paneluri de cetăţeni (recrutaţi după un sistem folosit la selecţia juriilor în SUA şi remuneraţi corespunzător) care să urmărească, să dezbată şi să dea un vot consultativ asupra unei propuneri de politică publică, înainte ca ea să ajungă pe agenda consiliului local sau a parlamentului. Este, desigur, o metodă ce presupune anumite costuri, dar ea poate fi o soluţie pentru întărirea participării avizate şi pentru combaterea ideilor false despre actul guvernării. Nu există niciun motiv pentru care România ar fi mai puţin pregătită decât alte ţări pentru a introduce o astfel de iniţiativă, în condiţiile în care reţelele online au devenit deja o parte importantă a vieţii multora dintre noi.
Există multe alte puncte în care noile eforturi de a crea comunităţi virtuale de tot felul pot contribui la ameliorarea calităţii sistemului democratic. Punctul de pornire trebuie să fie, însă, abandonarea iluziilor potrivit cărora progresul tehnologic (cu tot ceea ce implică el) este un aliat natural al democraţiei liberale. Nu este, mai ales atunci când aceasta din urmă se schimonoseşte în încercarea de a exclude tot ceea ce nu e politic-corect şi de a ne oferi zilnic acelaşi meniu pe bază de raţionalitate tehnocratică. Tehnologia poate deveni, însă, o cale prin care energiile civice, atâtea câte mai există, să nu se epuizeze în zadar.
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Interviu ZdI TV - Bilanț la Tomești: ce s-a construit și ce urmează
Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate
Ce relații comerciale mai are Iașul cu Rusia. S-a redus diferența dintre importuri și exporturi
Pasionații de programare și hardware se pot înscrie la concursul național iTEC
Fiscul vrea să-i scoată la mezat bunurile unei femei care a avut un atelier de confecții
Peisagiștii evită să participe la o licitație a Primăriei pentru finalizarea unor „părculețe”
FOTBAL Leo, trezeşte-te, că nenoroceşti fotbalul ieşean! Cine-i arată lui Grozavu bârna din ochi?
Lista celor 10 finaliști pentru Premiul Național pentru Proză „Ziarul de Iași” 2024
In memoriam Paulică Răileanu, un reputat profesor al Politehnicii ieșene
Lista școlilor unde pot începe lucrări: Primăria a semnat opt contracte
Bosch va monta pe tramvaiele din Iași sisteme „inteligente” pentru evitarea accidentelor
O tânără din Iaşi, designer pentru celebrul brand adidas. A absolvit London College of Fashion
Proiectul A8 a ajuns „bătaia de joc a Guvernului Ciolacu/Ciucă”
O hoaţă a atacat o femeie chiar dacă era însoţită de un bărbat
NATO, confruntarea Vestului cu Rusia, ambițiile lui Klaus Iohannis
„D-ale noastre, ale studenţilor”. Tableta de duminică: astăzi, despre „gen”, „deci” şi „fără deci”!
VIDEO Dronele ucrainene au pătruns 1.000 de km în Rusia și au aruncat în aer două rafinării
VIDEO Un român este cel care a dat ”voce” deșertului Arrakis în superproducția Dune 2. Cine este
Duelul reftorilor sau cum reftorul Tudorel a întins floreta iar reftorul Caşcaval i-a luat maul
VIDEO Explozie puternică la o rafinărie din Rusia lovită de drone ucrainene
Anual, la nivel mondial, 1 milion de persoane mor din cauza poluării atmosferice
VIDEO Meciul Alcaraz – Zverev de la Indian Wells, întrerupt din cauza unui roi de albine
Substanţă cancerigenă, descoperită în unele produse împotriva acneei
Băieții născuți din mame obeze au șanse mari să devină și ei supraponderali
Cosmin PAȘCAAlianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin? |
Briscan ZARABunici obraznici |
Cristina DANILOVNoi, femeile |
Nichita DANILOVÎntre artă şi credinţă |