„Depresia, cauză frecventă de suicid. Bărbații o ascund”. Decesul care a zguduit mediul universitar ieșean: ce spun psihologii și psihiatrii?

Fără semne vizibile care să indice o suferință profundă, gestul neașteptat al filosofului a ridicat întrebări. „Ziarul de Iași” a consultat psihologi și psihiatri pentru a răspunde la întrebarea: cum poate o persoană fără semne evidente de suferință să ajungă la suicid?

Deși apropiații au remarcat că, după moartea tatălui său în timpul pandemiei, profesorul devenise mai retras și evita întâlnirile cu prietenii, aceste schimbări nu păreau semne clare ale unei suferințe care ar putea duce la un gest extrem. Astfel, deși cauza exactă rămâne necunoscută, specialiștii spun că există posibilitatea să fi suferit de depresie și ne îndeamnă să fim atenți la cei din jur, deoarece acesta nu este un caz izolat.

Normele sociale îi învață pe bărbați să nu își exprime vulnerabilitatea

Cristian Grigore, psiholog clinician principal la Institutul de Psihiatrie „Socola” din Iași, explică faptul că depresia este una dintre cele mai frecvente cauze ale tentativelor de suicid. Totuși, această afecțiune poate fi greu de identificat, deoarece suferința este adesea ascunsă, mai ales în cazul bărbaților. Statisticile arată că suicidul este mai frecvent în rândul bărbaților, aceștia reprezentând aproximativ 80% din cazuri. Acest lucru poate fi influențat de normele sociale și culturale care îi învață pe bărbați să nu își exprime vulnerabilitatea. Astfel, cei din jur nu au acces la suferința lor emoțională. Printre factorii declanșatori ai tentativelor de suicid se numără evenimentele de viață marcante, cum ar fi pierderea unei persoane dragi, dificultățile financiare sau problemele profesionale.

„Anumiți factori externi pot contribui la declanșarea unei depresii persistente, pe care persoana afectată încearcă să o gestioneze pe cont propriu o perioadă de timp. Însă, fără ajutor specializat din partea unui psihiatru sau psiholog clinician, depresia se poate adânci tot mai mult. Depresia nu dispare de la sine și nu este doar o simplă stare de tristețe. Așteptarea ca aceasta să treacă de la sine este adesea o iluzie. Pe măsură ce simptomele se agravează, persoana afectată poate ajunge să simtă că nu mai există soluții sau motive pentru a continua, ceea ce poate duce, în cele din urmă, la un gest extrem”, a declarat psihologul.

Ajung la urgențe doar atunci când situația devine critică

Dr. Raluca Modoranu, medic primar psihiatru la Institutul de Psihiatrie „Socola” din Iași, explică faptul că evoluția depresiei depinde în mare măsură de disponibilitatea persoanei de a solicita ajutor și de a urma un tratament. Mulți pacienți ajung la urgențe doar atunci când situația devine critică, iar în astfel de cazuri poate fi necesară internarea nevoluntară, dacă se consideră că reprezintă un pericol pentru ei înșiși sau pentru cei din jur.

Simptomele depresiei pot fi vizibile pentru apropiați, manifestându-se prin izolare socială, insomnie sau somn excesiv, stare depresivă persistentă, iritabilitate, lipsa interesului pentru activitățile obișnuite și neglijență în îngrijirea personală. În unele cazuri, însă, depresia este bine mascată, iar cei din jur nu își dau seama că persoana afectată are nevoie de ajutor.

„Există cazuri în care pacienții diagnosticați cu boli oncologice în stadii avansate, descoperite uneori întâmplător, aleg să își pună capăt zilelor. De asemenea, pierderile semnificative – fie că este vorba despre decesul unei persoane dragi, pierderea unui animal de companie, un divorț sau o separare – pot declanșa traume greu de gestionat. În unele situații, persoanele afectate reușesc să depășească aceste momente dificile, însă, în alte cazuri, depresia se agravează, crescând riscul unor gesturi extreme”, a specificat medicul.

• Citește și: „Testamentul” neștiut? O colecție de pasaje despre existență și moarte, din articole recente ale filosofului George Bondor

 Cazul Mădălina Manole

Medicul spune că, dacă un pacient ajunge într-un serviciu psihiatric și urmează un tratament adecvat – medicamentos și psihoterapeutic –, riscul de tentativă suicidară scade, deoarece medicația stabilizează dezechilibrele chimice din creier.

Însă întreruperea bruscă a tratamentului, fără aviz medical, poate duce la o agravare rapidă a simptomelor. Dr. Modoranu atrage atenția asupra faptului că există pacienți care ajung la spital cu tentative suicidare, deși anterior nu au cerut ajutor și nici nu au fost percepuți de cei din jur ca având probleme psihice. De aceea, este esențial ca persoanele apropiate să fie atente la semnele depresiei și să încurajeze căutarea sprijinului de specialitate.

„Un exemplu cunoscut este cazul Mădălinei Manole, unde s-au purtat discuții similare despre refuzul ajutorului de specialitate, fie că era vorba despre tratament medicamentos sau psihoterapie. Adesea, cei din jur nu își dau seama că o persoană intenționează să recurgă la un gest extrem, deoarece aceasta poate face tot posibilul să își ascundă intențiile. De multe ori, astfel de acțiuni sunt planificate în detaliu, pe parcursul mai multor zile, astfel încât să fie evitate suspiciunile celor apropiați”, a declarat dr. Raluca Modoranu.

Nu există corelație între tentativele de suicid și nivelul intelectual

Cristian Grigore explică faptul că nu există o corelație directă între tentativele de suicid și nivelul intelectual al unei persoane. Mai degrabă totul depinde de modul în care fiecare individ interpretează evenimentele din viața sa și de impactul pe care acestea îl au asupra sa. Fiecare persoană se naște cu un anumit bagaj genetic, care poate include o sensibilitate mai mare la stres și tristețe. Factorii de mediu joacă un rol esențial în această ecuație – un mediu securizant poate preveni agravarea suferinței, în timp ce un mediu stresant, marcat de presiuni sociale, poate accentua problemele emoționale.

Cristian Grigore subliniază că vârsta este un criteriu important în analiza riscului suicidar. Adolescenții sunt o categorie vulnerabilă, deoarece trăiesc emoții intense și, în lipsa unui suport social puternic, pot recurge la gesturi impulsive în situații de criză. De asemenea, un alt interval de risc este cel cuprins între 50 și 55 de ani, când oamenii tind să își evalueze realizările în raport cu așteptările lor. Dacă există un sentiment de eșec sau dezamăgire profundă, depresia se poate accentua, crescând riscul suicidului.

• Citește și: Sinuciderea misterioasă a filosofului George Bondor: comunitatea academică și apropiații acestuia, în stare de șoc. „Niciun semn care să dea de gândit”

„Mulți oameni își ascund suferința de teama prejudecăților”

„Mulți oameni își ascund suferința de teama prejudecăților și a judecății celor din jur. Vulnerabilitatea este adesea privită negativ, iar în unele medii, exprimarea emoțiilor poate avea consecințe nedorite. Este esențial să încurajăm deschiderea emoțională și să fim atenți la semnalele celor care suferă de depresie. De multe ori, răspunsuri precum «o să treacă» sau «fii puternic» îi fac pe cei afectați să se închidă și mai mult. În loc să judecăm, trebuie să ascultăm activ și să oferim un spațiu sigur pentru exprimare. Acceptarea și sprijinul real pot face diferența, prevenind izolarea și agravarea suferinței”, a precizat Cristian Grigore.

Psihologul subliniază că izolarea socială este unul dintre cele mai frecvente simptome ale depresiei și că trebuie să fim atenți la anumite schimbări în comportamentul celor din jur. Printre semnalele de alarmă se numără retragerea din activitățile obișnuite, pierderea interesului pentru lucrurile care înainte aduceau bucurie, oboseala constantă fără un motiv clar, tulburările de somn și dificultățile de concentrare. De asemenea, este important să fim atenți la expresii precum „nu mai suport”, „sunt o povară” sau „viața mea nu mai are sens”, precum și la orice mențiuni despre moarte sau suicid. Acestea sunt indicii serioase că persoana respectivă are nevoie de sprijin. Pentru a ajuta, este esențial să nu lăsăm persoana să se izoleze. Depresia se agravează atunci când cineva rămâne singur și pasiv, de aceea trebuie să îl implicăm în activități, să îi oferim sprijin și să fim prezenți, chiar dacă inițial refuză.

Se poate trata? Cum?

„Tratamentul depresiei include atât medicația prescrisă de medicul psihiatru, cât și psihoterapia. Medicația este esențială, mai ales în situațiile de criză, precum gândurile sau tentativele suicidare, fiind o componentă obligatorie a tratamentului. Pe lângă aceasta, cea mai bine validată științific formă de terapie este psihoterapia cognitiv-comportamentală. Aceasta ajută persoana să își analizeze gândurile, comportamentele și emoțiile, oferindu-i instrumente pentru a gestiona mai eficient suferința psihică”, spune acesta.

Psihologul explică faptul că bărbații recurg mai frecvent la spânzurare, în timp ce femeile aleg adesea ingerarea unor substanțe sau medicamente. Modul în care o persoană alege să își pună capăt vieții poate fi influențat de factori sociali și personali, însă nu există un tipar clar. Lăsarea unui bilet de adio depinde, de asemenea, de personalitatea și filosofia de viață a fiecăruia. Unele persoane premeditează actul suicidar cu mult timp înainte, își pun în ordine finanțele, redactează un testament și simt nevoia să lase un mesaj de rămas-bun. În astfel de cazuri, suicidul devine un gest ritualizat. Pe de altă parte, există și sinucideri spontane, în care decizia este luată brusc, iar persoana în cauză poate să nu se regăsească în această acțiune.

Publicitate și alte recomandări video