Citiți aici integral „Ziarul de Sănătate” nr. 21

Conform manualelor de specialitate, dr. Modoranu spune că depresia post-partum este clasificată ca o formă de tulburare depresivă și se manifestă ca un episod depresiv major, fie în timpul sarcinii, fie în primele 4-6 săptămâni după naștere. Dar au fost cazuri în care o astfel de cădere depresivă s-a înregistrat și la un an de când copilul s-a născut.

Deși are această denumire specifică, depresia post-partum este de fapt un simptom depresiv major. În cazurile cele mai grave, spune dr. Raluca Modoranu, poate să ducă până la ideație suicidară, cu forme de psihoze, în care mama vede copilul altfel, nu poate să mai stea cu el, nu îl mai suportă și, în cazurile foarte rare, astfel de tulburări au dus și la pruncucidere.

„Dacă pacienta are istoric psihiatric, din sfera depresiei sau a psihozei, sau are rude de gradul I cu tulburări depresive, riscul depresiei post-partum e mai mare. Și mai mare este la mamele cu primul copil, dar poate apărea și la celelalte nașteri dacă tulburarea depresivă e recurentă. Mai poate apărea și cu unele afecțiuni din sfera endocrinologiei, după afecțiuni ale glandei tiroidiene sau alte glande care au strict legătură cu partea dispozițională din psihic, dar și în urma unor medicamente pe care mamele le iau pe timpul sarcinii pentru diferite afecțiuni somatice, în special corticoterapia”, a declarat dr. Raluca Modoranu.

Cel puțin cinci simptome pentru a pune diagnosticul de depresie

Medicul spune că pentru a se pune un diagnostic de depresie trebuie să fie prezenți minimum cinci factori: pierderea interesului sau a plăcerii, lipsa de somn sau somnul mult prea mult, creșterea sau scăderea în greutate, lipsa poftei de mâncare sau mâncatul compulsiv, dacă mama este obosită mereu sau lipsită de energie, are sentimente de inutilitate sau vinovăție excesivă sau dacă apar și gânduri suicidare.

„La unele femei apare mai pregnant simptomatologia lu chiar ginecologul sau psihologul vede aceste sentimente, apar pe testele de specialitate și este trimisă la medicul psihiatru. Dar sunt femei care au această simptomatologie din timpul sarcinii pentru că au o tulburare depresivă recurentă și cu tot ce înseamnă furtună hormonală, când se schimbă sistemul de neurotransmițători, se declanșează. Sunt femei care nu au vrut sarcini, o păstrează dintr-un anumit motiv, dar nu își doresc acel copil. Dezvoltă atașament față de el pe timpul sarcinii, dar când nasc au gânduri discordante, și l-ar dori, dar totuși nu, își amintesc de fostul partener, poate au rămas însărcinate fără să vrea sau au fost victima unui abuz”, a precizat dr. Raluca Modoranu.

Aceasta a punctat că de regulă simptomele apar la mamele care se află la primul copil, fiindcă își fac multe gânduri anticipatorii care dau o stare generală de anxietate: nu vor face față să-l crească, cum vor avea grijă de el, dacă plânge, dacă nu vor putea alăpta, dacă nu va dormi noaptea etc. Dar medicul spune că nu orice perioadă de tristețe, din timpul sau de după sarcină, trebuie automat să ne ducă cu gândul la depresie post-partum.

„Pentru toate mămicile este o perioadă complicată, te adaptezi la a avea grijă de un copil, chiar dacă ai sau nu ajutor. Bebelușul plânge noaptea, se trezește, îl doare burtica, poate mama nu are destul lapte și copilul nu se satură, trebuie suplimentat, somnul nu mai este lega, starea de oboseală devine persistentă, crește ca durată în funcție de copil și de ce ajutor are mama. Adaptarea poate fi mai grea, dar toate mamele sunt obosite, asta nu înseamnă că toate au status depresiv. Toate au gânduri de vinovăție, dar nu toate plâng ușor, în marea majoritate a timpului. Da, mamele mai și plâng, e normal să facă asta și nu trebuie să se îngrijoreze”, a explicat dr. Raluca Modoranu.

Sunt multe cazuri care ajung în stare gravă direct de la maternitate

Sunt două tipuri de paciente care ajung cu depresie post-partum la medic, spune dr. Modoranu. Doar 10% vin singure în ambulatoriu, atunci când simt că au o problemă și nu mai fac față, în timp ce restul de 90% vin alături sau la solicitarea părinților sau a soțului, într-un statut depresiv ușor, după ce au identificat o serie de elemente la care pur și simplu n-au mai făcut față. Asta se întâmplă, explică specialistul, după primele patru săptămâni de la naștere.

Însă în stare foarte gravă, de urgență, vin foarte multe paciente direct de la maternități.

„Ajung în status psihotic, cu halucinații, cu tot felul de interpretări, și atunci se impune internarea de urgență, întreruperea alăptării și administrarea unui tratament medicamentos. Aceste mame au între 20 și 35 de ani, deci nu putem vorbi despre o vârstă predilectă, dar toate care au ajuns la spital sunt la primul copil, fără asociere a unei boli organice care să le agraveze statusul depresiv, fără să fi luat medicație anterior”, a punctat dr. Raluca Modoranu.

Unul dintre elementele comune la aceste paciente, spune medicul, este faptul că descriu perioada de sarcină ca una care nu le adus satisfacții, când, în general, mamele spun că lunile în care simt cum crește și dezvoltă copilul sunt printre cele mai frumoase. Dacă există de atunci o problemă de adaptare, dacă e vorba de un copil neașteptat sau neprogramat, chiar și nedorit, atunci ele ar trebui să solicite ajutor de specialitate pe partea de psihoterapie.

„Ar trebui ca un psihoterapeut să le ajute să își integreze sarcina în corpul lor, dacă sunt detașate de sarcină și de copil… Depresia aceasta poate fi tratată cu succes, dar recurența este mai mare la cei care au avut episoade depresive în trecut. Dacă tratamentul medicamentos concomitent cu cel psihoterapeutic este pe o perioadă adecvată de timp, stabilit de psihiatru și psihoterapeut, atunci riscul de recurență scade. Dacă se întrerupe tratamentul din «n» motive, atunci riscul crește, ca în orice boală psihică”, a mai spus psihiatrul.

Publicitate și alte recomandări video