Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Despre copilărie (I)

GALERIE
radu parpauta
  • radu parpauta
- +

Copilăria mea a coincis cu primii ani ai deschiderii „domniei” lui Ceauşescu, când se instaurase o efervescenţă în societatea românească. M-am gândit să povestesc despre perioada aceea, fiindcă este bine să nu uităm învăţămintele de atunci. 

Mă rog, aşa scriu autorii serioşi: că să nu uităm, că să învăţăm, vax! Omenirea nu învaţă niciodată nimic - aşa mi se pare. Sigur, poţi afla lucrurile şi din cărţile de istorie, cu date şi informaţii ştiinţifice, dar poate că astfel, de la coada vacii, ca să zic aşa, este mai util, învăţăm mai multe, dacă e musai să învăţăm ceva. Multă lume atunci, în special tânără - ca întotdeauna de altfel - chiar credea într-o schimbare în bine, fapt care părea să fie confirmat de unele măsuri pozitive pe care le luau cei de la putere, de oamenii noi, mai cinstiţi, mai harnici, care preluau frâiele puterii şi, în general, de un suflu nou în societate, o boare plină de promisiuni benefice. Iar regimul Ceauşescu în primii ani arăta mult mai bine decât regimul Dej. Asta din multe motive, în primul rând din faptul că Ceauşescu, legând prietenii efemere cu americanii şi occidentalii, a avut curajul să se lepede de bolşevicii ruşi. Dar a fost doar o boare, după cum bine se ştie... Bolşevicii ruşi au fost înlocuiţi cu bolşevici români sadea şi mai căpăţânoşi.

La colhozuri această schimbare s-a manifestat prin faptul că pământurile arabile, viile şi livezile au fost date de colhozuri (se tot schimbau aceste denumiri, dar „tot un drac” era, spunea tata, care i-a spus mereu „colhoz”) la oameni, dar asta mai târziu, ca să le lucreze în schimbul unei cote parte, pe care aceştia o dădeau la CAP. Vasăzică, pământurile fuseseră luate cu hapca de la oameni cu ani în urmă, iar acum erau date înapoi, dar numai cu ţârâita. În schimbul muncii prestate pe pământurile lor, oamenii primeau doar o cotă parte. Cam asta era „deschiderea” ceauşistă la sate. Repet ca să se înţeleagă mai bine: După ce statul comunist hoţ furase pământurile prin 62, acum (nemaifiind în stare să le poată munci, mai ales aici, unde majoritatea oamenilor plecase să lucreze la oraş) se dădea numai o parte înapoi, în schimbul muncii. Adică Hoţul dădea o parte din bunuri omului de la care furase: Na, băi, şi ţie, ca să nu mori de foame!

Dar oamenii erau mulţumiţi şi aşa, să dea Hoţului-stat comunist o parte din bunul lor. Oricum, era un pas înainte, faţă de anii când colhozurile furau tot în schimbul unor aşa-zise „zile-muncă” care, spunea tata, nu erau nici „de zama ouălor”, iar pământurile rămâneau pârloagă. Nu ştiu cum va fi fost prin satele mai depărtate de oraş, dar aici, în coasta Iaşilor, majoritatea, în special tinerii, părinţii şi bunicii noştri, au luat calea fabricilor şi uzinelor ieşene, devenind din ţărani muncitori. E drept, tinerii au putut învăţa în şcolile ieşene, ceea ce nu a fost de ici-colea. Cel care vă scrie a fost unul dintre aceştia. Naveta, prieteniile legate atunci, în condiţii de navetă, iubirile abia îmbobocite, minunaţii profesori de la liceul „Racoviţă” care m-au marcat definitiv şi benefic în viaţă (citesc în presă că şi acum liceul cu pricina este primul-ntâi între liceele ieşene), nu pot fi uitaţi. Dar despre anii aceştia de liceu voi scrie, poate, altă dată.

Iar copilul care eram nu puteam fi decât cum spune Bădia Ion: „Ce-i pasă copilului când mama şi tata se gândesc la neajunsurile vieţii, la ce poate să le aducă ziua de mâine, sau că-i frământă alte gânduri pline de îngrijire. Copilul, încălecat pe băţul său, gândeşte că se află călare pe un cal dintre cei mai straşnici, pe care aleargă cu voie-bună, şi-l bate cu biciul, şi-l struneşte cu tot dinadinsu, şi răcneşte la el din toată inima, de-ţi ie auzul; şi de cade jos, crede că l-a trântit calul, şi pe băţ îşi descarcă mânia în toată puterea cuvântului... Aşa eram eu la vârsta cea fericită şi aşa cred că au fost toţi copiii, de când îi lumea şi pământul, măcar să zică cine ce-a zice”. După cum vedeţi, am scris şi eu, în fine, ceva memorabil: citatul din Creangă!

În fine, după această introducere cam lungă, ajung la problematica acestui articol: la copilăria mea. De fapt, nu este o problemă, e mai mult o încopilărire pe baza copilăriei mele. Să nu credeţi că aceasta a fost numai chiu şi vai, asemenea vieţii părinţilor mei în primii ani de colectivizare, care au pierdut pământurile, averea. Nu! A fost o copilărie ca toate copilăriile din lume - fericită, cu jocurile ei, cu tot felul de colburi şi izlasuri, cu prietenii, pe care, dacă, vai! n-au murit deja, îi am şi acum.

Sigur, copilăria, frumuseţile ei, ne condiţionează viaţa ulterioară - spun o banalitate. Probabil că mi-a rămas în suflet ceva din zaţul comunist de atunci, dar cafeaua dulce şi aburindă a copilăriei a fost dominantă. Şi a rămas! Vai de cei care nu mai păstrează aburul cald al copilăriei şi adolescenţei în suflete! (Va urma)

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri