La începutul săptămânii, Ziarul de Iaşi a publicat un material ce aborda tema echilibrului de gen în politica românească - o chestiune ce nu figurează, să o recunoaştem, pe lista scurtă a urgenţelor zilei, dar pentru care găsirea unei soluţii elegante ar fi binevenită.

Articolul menţiona proiectul de lege prin care ar urma să se instituie o cotă de minimum 33 la sută pentru femei, la alegerile parlamentare, precum şi eforturile Comisiei europene de a promova reprezentarea de tip „fermoar” pe listele pentru viitorul scrutin paneuropean (un candidat să fie precedat şi urmat de o candidată). Desigur, este interesant de văzut care va fi soluţia adoptată la Bruxelles, pentru că alegerile se apropie. Şi mai semnificativă este, însă, dezbaterea internă, mai ales pentru că tema genului stârneşte emoţii puternice în anumite zone ale spectrului politic.

Pentru semnatarul acestor rânduri, ideea unui act normativ care să fixeze un prag de reprezentare pentru femei pe listele de la alegerile parlamentare este una acceptabilă, în acest moment al dezvoltării noastre democratice. Ideal ar fi să nu existe nevoia unui astfel de prag, dar, acum, lucrurile nu stau deloc aşa. Pe termen lung, s-ar putea spera că o competiţie onestă bazată pe merit va produce, în interiorul partidelor, un echilibru de gen în reprezentarea parlamentară sau în structurile interne de conducere politică. Dar nu ne putem preface că avem de-a face cu organizaţii meritocratice care, iată, ar fi ameninţate de corecţiile impuse printr-o lege de acest tip. Nu se va întâmpla nimic rău cu partidele româneşti dacă se introduce o cotă de gen pentru legislative.

După cum se ştie, în trecut, toate încercările de a adopta un asemenea sistem de cote au eşuat. Cititorii îşi pot aminti, probabil, că aleşi de ambele genuri, din toate ungherele spectrului politic, au respins propunerea cu ardoare meritocratică. Multe doamne s-au autoprezentat drept exemple vii ale ideii că nimic nu poate sta în calea ascensiunii politice, dacă există calităţi. Acum, în vremuri de mare coaliţie politicoasă cu Bruxelles-ul, este de presupus că liderii de partide le vor atrage atenţia parlamentarilor să se abţină de la etalarea propriilor concepţii în materie de filosofie socială, şi să voteze ce trebuie.    

„Fermoarul” propus în textul proiectului, corect înveşmântat în limbajul non-discriminării (se garantează şi bărbaţilor acces la minimum o treime din locuri) este potrivit pentru alegerile în circumscripţia utilizată la legislative - judeţul. În principiu, un partid care speră la un sfert din mandatele din judeţul Iaşi ar trebui să avanseze cel puţin două nume de doamne care să însemne ceva în politica acestui spaţiu. Este foarte bine, iar faptul că această prevedere ar duce la o competiţie în interiorul componentei feminine a partidului, care poate fi sau nu agregată într-o organizaţie de femei, este îmbucurător.

Se pune, atunci, întrebarea dacă nu ar fi utilă, în perspectivă, adoptarea unei legi similare pentru celelalte alegeri desfăşurate într-o asemenea circumscripţie, cele pentru consiliul judeţean. Pentru consiliile locale, o prevedere de acest tip ar putea părea exagerată în cazul localităţilor mici, cu organizaţii de partid formate, practic, din câţiva oameni. În cazul consiliilor judeţene, însă, sistemul ar putea funcţiona. Revenind la exemplul unui partid care ar obţine un sfert din mandate, probabil că ar fi nevoie ca el să poată prezenta trei nume de doamne cu o activitate politică demnă de luat în seamă.

În principiu, nu ar trebui să ne iluzionăm că introducerea cotelor de gen ar perturba prea mult mecanismele clientelare care continuă să inspire, în România, recrutarea şi promovarea politică. Dar, dacă se va reuşi o cât de mică stimulare a participării feminine, se poate spune că proiectul cotelor de gen şi-a atins cel de-al treilea scop important. Primul ar trebui să fie, desigur, o ameliorare a legitimităţii forurilor reprezentative, iar cel de-al doilea are de a face cu multiplicarea opiniilor şi argumentelor formulate din perspectivă feminină, în procesul de legiferare. Dacă avem aşteptări modeste, am putea curând constata că rezultatele vor fi rezonabile.