Despre cum am petrecut în luna octombrie

Graţie tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, astăzi, poţi accesa evenimente profesionale, academice, business, relaxare, în genul tururilor virtuale prin muzee şi galerii de artă, oriunde în lume. Cu toate acestea, pentru ceea ce se cheamă networking, prezenţa fizică este încă valorizată. Lumea se pune la cale face-to-face. Colaborările, proiectele, afacerile se tratează în coffee break-uri, lunch-uri, afterparty-uri, separeuri de lux.

Am îndrăgit atât de mult Copoul Iaşului în lunile de mai, cu parfumul de salcâm, tei şi flori de primăvară, în octombrie cu veşmintele colorate ale Grădinii Botanice, încât mi-am promis că, după terminarea facultăţii, nu voi mai susţine examene, că voi reduce la minimum activitatea când e cel mai frumos timp din an pentru a-ţi clăti ochii sufletului. Nici pe munte, mare mea dragoste, nu reuşesc să ajung în lunile mai şi octombrie. Parcă un personaj malefic înghesuie toate evenimentele importante când e mai frumos să stai în natură: FILIT, Operă sau Teatru, concerte în aer liber sau dulcea leneveală trântit în şezlongul unei terase de pe Lăpuşeanu. Prin urmare, în articolul pentru această săptămână vă povestesc despre cum am petrecut în luna octombrie.

Prima conferinţă la care am participat a fost organizată de Institutul de Cercetări Economice şi Sociale „Gh. Zane”, Academia Română – Filiala Iaşi, având ca temă principală Dezvoltarea Economico-Socială Durabilă a Euroregiunilor şi a Zonelor Transfrontaliere. Cu acest prilej, am participat la conferinţa ajunsă la ediţia a XIX-a, împreună cu colegii Vicenţiu-Robert Gabor şi Ionuţ-Cristian Baciu, cu o cercetare privind Romanian tourism before and after the Covid-19 pandemic. A geostatistical analysis. La începutul pandemiei, industria turismului era profund afectată de restricţiile privind mobilitatea turiştilor, creând incertitudine în sector. În conformitate cu datele statistice oficiale, în anul 2019, România nu ocupa o poziţie-cheie în cadrul economiei turismului la nivelul Uniunii Europene. Piaţa turismului din UE era dominată de Franţa, care înregistra 217 milioane de sosiri turistice, reprezentând 22,5% din cota europeană şi contribuind cu 9,1% la piaţa globală a turismului. Pe următoarele poziţii ale clasamentului Uniunii Europene (UE-28) se aflau Spania, cu 126,1 milioane de sosiri, Italia, cu 95,4 milioane, şi Polonia, care atrăgea 88,5 milioane de turişti. Deosebit de surprinzătoare, poziţia Poloniei în fruntea acestui clasament serveşte drept model pentru alte state mai puţin dezvoltate din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte industria turistică.

La nivelul spaţiului geografic al României, sunt prezente o serie de disparităţi teritoriale în ceea ce priveşte atractivitatea turistică. Numărul de sosiri turistice nu este distribuit uniform pe întreg cuprinsul ţării, cele mai multe sosiri turistice în anul 2019 au fost înregistrate în localităţile: Bucureşti (2 milioane de sosiri turistice), Braşov (681.244 de sosiri), Constanţa (618.755), Cluj (488.742) şi Sibiu (415.836). Cele cinci localităţi enumerate la un loc au cuprins 16,48% din fluxurile turistice de la nivelul României. Intensitatea fluxurilor reprezintă o consecinţă a potenţialului natural şi antropic prezent în aceste areale geografice. Pandemia de COVID-19 a avut un impact major asupra turismului românesc, ducând la o scădere drastică a numărului de turişti în anul 2020. Cu toate acestea, ţara noastră a obţinut cea mai mare contribuţie a turismului la PIB în anul 2019. În perioada 2020-2021, turismul intern a crescut semnificativ din cauza restricţiilor de călătorie internaţională. Acest lucru a stimulat interesul pentru călătoriile interne şi pentru zonele turistice mai puţin cunoscute. Turismul românesc se confruntă cu mai multe probleme structurale, cum ar fi ponderea scăzută a turiştilor străini, numărul redus de înnoptări în structurile de primire turistică, calitatea necompetitivă a serviciilor, atracţiile turistice insuficient promovate şi lipsa unei cooperări eficiente între actorii relevanţi. În ciuda provocărilor, datele INS arată că turismul a revenit în 2022.

Al doilea eveniment academic la care am participat a fost prilejuit de lucrările celei de-a XLIII-a ediţie a Seminarului Geografic Internaţional „Dimitrie Cantemir” desfăşurate în perioada 27-29 octombrie 2023, la Universitatea „Al. I Cuza” din Iaşi. Beneficiind de coordonarea profesorului Octavian Groza de la Facultatea de Geografie şi Geologie a universităţii ieşene, de implicarea consistentă pe partea de cartografie şi vizualizare a datelor din partea colegului dr. Vicenţiu-Robert Gabor, ne-am prezentat cu o „Analiză exploratorie a designului zonelor metropolitane din România”. Analiza noastră, centrată pe elemente de dinamică şi de structură demografică, precum şi pe câţiva indicatori economici, are drept scop testarea viabilităţii actuale a designului teritorial propus de Legea nr. 246/2022, în vederea sesizării traiectoriilor viitoare ale zonelor metropolitane. Studiul este centrat mai ales pe zonele metropolitane ale municipiilor reşedinţă de judeţ, deoarece structurile lor spaţiale sunt mai complexe şi permit o analiză mai consistentă a dinamicilor demografice şi economice. Rezultatele cercetărilor, în măsura posibilului, vor fi extrapolate şi asupra zonelor metropolitane propuse pentru municipiile nereşedinţă de judeţ.

Datele prezentate în analiză subliniază importanţa planificării detaliate pentru viitoarele politici de dezvoltare durabilă a localităţilor din zonele metropolitane. Această abordare ar putea să ofere un cadru adecvat pentru implementarea proiectelor de dezvoltare urbană şi locală. Rezultatele preliminare indică că zonele metropolitane din România sunt poli ai dezvoltării economice, dar şi generatori de inechităţi sociale care cresc costul vieţii şi influenţează negativ spaţiul rural.

Beneficiind de tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, am participat în format online la Conferinţa Internaţională „Calitatea vieţii academice. Cât de bine ne este la şcoală?”, organizată de Facultatea de Sociologie şi Psihologie de la Universitatea de Vest din Timişoara (27 octombrie 2023). La acest eveniment am contribuit cu lucrarea Assessing the needs of entrepreneurship education among technical science students, o cercetare realizată în urmă cu 2 ani în cadrul proiectului „Dezvoltarea culturii antreprenoriale a studenţilor de la inginerie şi arhitectură prin crearea unei reţele de centre de pregătire în antreprenoriat – Antreprenoring”, finanţat prin POCU. În afară de cursurile de formare în antreprenoriat, prin acest proiect s-a dorit transmiterea unei atitudini proactive faţă de antreprenoriat, un domeniu despre care se vorbeşte tot mai mult ca fiind o soluţie la creşterea ocupării în muncă, la dezvoltare economică şi bunăstare socială. Evaluarea percepţiilor studenţilor de la ştiinţe tehnice care au participat la proiectul Antreprenoring derulat de Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iaşi s-a realizat prin intermediul unor focus group-uri şi un chestionar aplicat studenţilor.

În perioda 2-3 noiembrie 2023, am participat la Social Work International Conference, organizată de Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială a Universităţii Bucureşti cu studiul The Employment of Persons with Disabilities. The Role of Digital Skills, Assistive Technologies and Reasonable Accommodation. Acest studiu este rezultatul unei cercetări empirice privind rolul competenţelor digitale, a dispozitivelor de acomodare şi a tehnologiilor asistive în angajarea persoanelor cu dizabilităţi. Cercetarea de faţă a fost realizată de o echipă de cercetători din cadrul Fundaţiei „Alături de Voiˮ România pentru a identifica şi analiza problemele cu care se confruntă persoanele cu dizabilităţi pe piaţa muncii din România, parte a unui proiect mai amplu derulat de European Disability Forum (EDF). Mai mult de jumătate din persoanele cu dizabilităţi din Europa nu au un loc de muncă, deşi multe dintre acestea au disponibilitatea de a munci. Persoanele cu diabilităţi care doresc să lucreze nu cunosc toate facilităţile furnizate de cadrul legislativ european şi naţional.

În prezent, numărul persoanelor cu dizabilităţi aflate în evidenţa autorităţilor din România este de 12 ori mai mare faţă de anul 1992, când numărul acestora era de 74053 persoane cu dizabilităţi. Din totalul de 886950 persoane cu dizabilităţi înregistrate în 2023, 870661 persoane cu dizabilităţi sunt neinstituţionalizate (98%) şi 16289 persoane cu dizabilităţi beneficiază de servicii în cadrul sistemului instituţionalizat (2%). Problema sărăciei, deprivarea materială severă, lipsa unor politici şi tehnologii asistive pentru persoanele cu dizabilităţi constituie obstacole în angajarea pe piaţa muncii, faţă de persoanele care nu au niciun fel de limitare a activităţii. Chiar dacă un loc de muncă nu garantează ieşirea din starea de sărăcie, totuşi creează premisele îmbunătăţirii calităţii vieţii individuale (independenţa/ autonomia) şi în comunitate (incluziunea). Creşterea ocupării persoanelor cu dizabilităţi reduce dependenţa de suportul celorlalţi, marginalizarea sau excluziunea socială. În prezent, România se confruntă cu o criză a forţei de muncă determinată de scăderea natalităţii, migraţia externă şi îmbătrânirea populaţiei. Prin urmare, integrarea socioprofesională a persoanelor cu dizabilităţi ar putea genera beneficii economice pe termen mediu şi lung.

Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Direcţia Judeţeană de Statistică Iaşi şi lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi

Publicitate și alte recomandări video