Caută 
1 MIN
În ciuda faptului că populaţia României a înregistrat o repliere importantă în ultimele trei decenii şi jumătate, numărul unităţilor teritorial-administrative locale (UAT-uri) – municipii, oraşe şi comune – a crescut simţitor (2947 – la finalul anilor ’90; 3181 în prezent). O creştere a numărului de UAT-uri de 234 de unităţi; cu alte cuvinte, un plus de aproximativ 8 % faţă de anii ’90.
Sursa exclusivă a acestei evoluţii e apariţia de noi comune. Intenţia mea e departe de a critica aceste acţiuni legislative de înfiinţare de noi UAT-uri locale, mai ales că unele dintre comunele nou înfiinţate (foarte puţine, e drept!) îşi pot susţine activitatea administrativă chiar din veniturile proprii.
Ce înseamnă din perspectiva cheltuielilor cele 234 de comune?
Susţinerea unui aparat birocratic important şi mare cheltuitor de resurse bugetare, ale cărui servicii sunt cel mai adesea ineficiente la nivelul scalar local, devine anevoioasă. Nu avem o statistică a numărului de angajaţi din domeniul public din fiecare UAT în parte, însă avem acces la informaţii, precum numărul de consilieri locali, numărul de primari, eventual viceprimari. 9 e numărul minim de consilieri pentru comunele de talie mică (sub 2000 de locuitori). Dacă toate comunele nou înfiinţate ar fi sub 2000 de locuitori (puţin probabil!), avem un plus de cel puţin 2106 de consilieri locali. Dar multe dintre comunele nou înfiinţate, mai ales cele din proximitatea oraşelor mari şi mijlocii, au o populaţie superioară. De exemplu, comuna Valea Lupului avea 14,5 mii locuitori la RPL 2021 şi un număr de 17 consilieri. Cu alte cuvinte, dacă am înainta o cifră de aproximativ 2500 de posturi de consilieri locali, am fi mai aproape de realitate. La aceştia mai trebuie să adăugăm primarii, viceprimarii, secretarii de primărie şi alte categorii de persoane implicate în guvernanţa locală.
În cazul unor comune vechi, dar depopulate în decursul timpului, precum Bătrâna (Hunedoara), ce mai are doar 88 de locuitori la RPL 2021 sau Brebu Nou (Caraş-Severin), cu 166 de locuitori, numărul de consilieri ajunge să reprezinte o fracţiune importantă din populaţie – 10,2%, respectiv 5,4%. Dacă adăugăm primarii, viceprimarii şi secretarii de primărie, numărul de persoane implicate în guvernanţa locală din comuna Bâtrăna trece binişor de 12% din populaţia totală, iar în Brebu Nou se ajunge la peste 7,2%. Având în vedere că majoritatea covârşitoare a populaţiei e de peste 65 de ani, n-ar fi exclus ca astfel de comune să apeleze pentru a asigura guvernanţa locală la persoane ce locuiesc de facto în comune sau oraşe vecine.
La nivelul țării, dintre cele 3181 de UAT-uri locale, 464 au sub 1500 de locuitori, această cifră fiind reperul demografic minimal utilizat în acţiunea de înfiinţare a noilor comune.
De ce ar fi mai eficientă plasa decât comuna în administrația locală?
Lăsând nivelul teritorial naţional la o parte, sistemul european statistic şi administrativ e alcătuit din cinci paliere dispuse transscalar (de la scara supra-regională şi regională, la cea locală): NUTS 1, NUTS 2, NUTS 3, LAU 1 şi LAU 2. NUTS reprezintă Nomenclatorul Unităţilor Teritoriale pentru Statistică, iar LAU (abrevierea în limba engleză) – Unităţile Administrative Locale. Nu toate statele UE au aceste nivele statistice oficializate ca teritorii administrative. România, de exemplu, deşi colectează datele la aproape toate nivelele, nu are oficializate din perspectivă administrativă nici NUTS1 (Macroregiune), nici NUTS2 (Regiunea de dezvoltare) şi nici LAU1 (teritoriu intermediar între comună şi judeţ – de tip raion, plasă).
În iulie 2021, la Alba Iulia, premierul din acea vreme, Cîțu, a făcut următoarea declarație privind o eventuală reorganizare administrativ‑teritorială la nivelul UAT‑urilor locale (comune, orașe, municipii): „Aș vrea să creăm motivația să se realizeze natural reorganizarea administrativ‑teritorială, nu printr‑o lege. Să creăm proiecte în jurul cărora aceste UAT‑uri să se unească. Dacă venim într‑o zonă și finanțăm școală, spital, să se unească natural”.
Dacă nu dorim schimbări reale din perspectiva administrativ‑teritorială locală, exact așa ar trebui să și procedăm! Franța, deținătoarea a peste 1/3 din comunele UE (unitățile LAU2), a aplicat acest tip de politică teritorială. Începând din 1962, și‑a redus numărul de comune de la 37.962 la 34.836 în 2021. Adică, după 59 de ani, Franța are cu 3.126 de comune mai puțin. Sunt convins că autoritățile franceze nu și‑au atins ținta, având în vedere că numărul de comune s‑a redus cu doar 8,2%. Erorile Franței pot fi evitate. (Pe data viitoare)
George Țurcănașu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultății de Geografie și Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Publicitate și alte recomandări video
Îți recomandăm
