Despre guvernanţa locală (II)

joi, 31 octombrie 2024, 03:01
1 MIN
 Despre guvernanţa locală (II)

Principala problemă a nivelului administrativ local e că nu își poate susține cheltuielile de funcționare. Cea mai mare parte dintre unităţile administrativ-teritoriale locale (UAT‑urile) rurale ale României se află în această situație.

Cvasitotalitatea propunerilor de eficientizare a guvernanţei locale se concentrează exclusiv pe comasarea UAT-urilor de talie mica pentru a obţine comune mai mari, sustenabile din perspectiva financiară. Adesea e vehiculată şi talia minimă a unor astfel de conglomerate administrative: 5000 de locuitori. Această valoare a fost vehiculată şi la întâlnirea organizată de Camerele de Comerț și Industrie de acum mai bine de un an, întâlnire ce viza necesitatea unei reorganizări administrativ teritoriale a României.

De ce ar fi mai eficientă plasa decât comuna în administrația locală? (continuare)

Dacă scoatem din calcul localitățile urbane și comunele mai eficiente din periurbanul marilor orașe, în privința veniturilor avem de‑a face cu o autocorelație spațială pozitivă: comunele din proximitate sunt mai asemănătoare între ele decât cu cele situate la mai mare distanță. Cu alte cuvinte, există o mică probabilitate ca în proximi­tatea unei comune sărace să găsim o comună mai bogată, care în eventualitatea unei comasări administrative să eficientizeze noua construcție teritorială LAU2 – comuna cea mare. Şi această realitate nu e specifică doar Moldovei, Olteniei sau sudului Munteniei, cum am fi tentați să credem, ci și Câmpiei Transilvaniei, situată în centrul geometric al Ardealului, Dealurilor Sălajului, chiar Banatului – mai ales a celui montan.

În zona Deltei sau în județele Caraș‑Severin și Hunedoara ar trebui poate multe comune comasate, pentru a susține teritorialitatea administrativă în logica celor invocate la întâlnirea organizată de Camerele de Comerț și Industrie. E real faptul că vom face o economie la buget, dar vorbim de una nesemnificativă. Să presupunem că vom uni o comună de aproximativ 1.000 de locuitori, care pentru cheltuielile de funcționare admi­nistrativă primește până la de 4 ori mai mulți bani de la bugetul național decât veniturile proprii, cu una de 4.000 de locuitori (asta doar dacă vom găsi așa ceva prin proximitate!), care și aceasta e subvenționată de la buget, nu vom obține o construcție teritorială capa­bilă să se susțină singură din perspectiva financiară. Noua comună va avea în continuare un primar, un viceprimar și măcar 15 consilieri, să nu mai vorbim și despre „plutonul” de funcționari și alți salariați dependenți de comună. Cu alte cuvinte, s‑a redus un post de primar, unul de viceprimar, 9 consilieri (numărul minim de consilieri pentru comunele de talie mică), poate un secretar și e posibil unul sau doi alți salariați.

Într‑o zonă cu o densitate foarte redusă a populației, ca să obținem 5.000 de locuitori pentru o comună trebuie să unim trei, patru, poate cinci comune actuale. Astfel, în Delta Dunării și în zonele montane există riscul de a crea „monstruozități” și de peste 1.000 km pătraţi, fără nici cea mai modestă coeziune teritorială și identitară la nivel local. Chiar dacă forma unui astfel de nou UAT ar fi circulară (puțin probabil) și noua reședință s‑ar afla fix în centrul geometric, un locuitor de la marginea comunei ar trebui să învingă cel puțin 17,85 km pentru a‑și rezolva problemele de birocrație. În realitate, nu numai că geometriile nu sunt apropiate de forma unui cerc și e posibil să punem între cetățeanul de la margine și centrul de comună peste 25 sau 30 km, dar și frâna distanței e una mare pentru astfel de construcții terio­riale – suprafețe lacustre în Deltă, pante greu de învins în zonele montane. În astfel de condiții, cum să mai susții dezvoltarea durabilă a comunităților pe care le‑am izolat și mai mult printr‑o astfel de intervenție administrativă?

Dacă am face o comparație între câteva localități din județul Iași, vom observa o asimetrie evidentă din perspectiva numărului de consilieri între UAT‑urile mari și cele modeste ca dimensiune. De exemplu, Pașcaniul are 45.000 de locuitori cu domiciliul stabil (această categorie e utilizată în stabilirea numărului de consilieri) și un număr de 19 consilieri locali. Un areal asemănător ca dimensiune demografică, format din orașul Hârlău și comunele din proximitate (Deleni, Scobinți, Ceplenița, Cotnari), ce însumează o populație asemănătoare (44.000 de persoane), are nici mai mult, nici mai puțin de 77 de consilieri locali.

De ce ne‑am concentrat pe zona de contact dintre Dealu Mare și zona colinară din estul acestuia? Pentru că e un spațiu ce are o teritorialitate veche și puternică, repre­zentând nucleul principal a ceea ce în istoria administrativă a Moldovei a însemnat ținutul Hârlăului. Fiind una dintre cele mai coerente structuri teritoriale supra‑locale ale județului Iași, ar putea funcționa ca plasă. Prin concentrarea atribuțiilor administra­tive principale la nivelul reședinței de plasă (Hârlău) se va efici­entiza administrația teritorială. Mai mult, numărul reprezentanților în Consiliul plășii ar putea fi de două sau trei ori mai mic în raport cu suma actuală a consilierilor locali.

Cu aproximativ 400 de astfel de entități locale la nivelul României, acest palier și‑ar putea asigura într‑o mai mare măsură cheltuielile cu întreținerea aparatului birocratic.

Înființarea nivelului administrativ intermediar (LAU1) dintre comună (LAU2) și județ (NUTS3), dar și glisarea către acest nou palier teritorial al serviciilor administra­tive locale reprezintă o cale mult mai eficientă și inteligentă în rezolvarea problemelor sustenabilității administrației locale. Că le vom numi plăși, ocoale, districte sau raioane e mai puțin important, dar 400 de astfel de organizări teritoriale locale vor simplifica structura administrativă a României. Şi, lucru foarte important, mai ales din perspectiva celor care caută modele, nu am fi primii, calea fiind deja bătută! Reforma administrativă poloneză e un exemplu de bune practici în ceea ce priveşte acest nivel scalar. (Pe data viitoare)

 

George Țurcănașu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultății de Geografie și Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii