Despre guvernanţa locală (III)

Powiatul – modelul polonez de guvernanţă locală

Scriam în textul de săptămâna trecută că înființarea nivelului administrativ intermediar (LAU1) dintre comună (LAU2) și județ (NUTS3), dar și glisarea către acest nou palier teritorial al serviciilor administra­tive locale reprezintă o cale mult mai eficientă și inteligentă în rezolvarea problemelor sustenabilității administrației locale. Şi, lucru foarte important, mai ales din perspectiva celor care caută modele, nu am fi primii, calea fiind deja bătută! Reforma administrativă poloneză e un exemplu de bune practici în ceea ce priveşte acest nivel scalar.

Cu cât coborâm la scări inferioare, teritoriile devin din ce în ce mai omogene din punctele de vedere fizico‑geografic, al vectorilor de polarizare urbană și din perspectivă identitară. Nivelurile inferioare scalar reclamă un tip de guvernanță locală specific. Polonia a înțeles extrem de bine acest lucru, alcătuind powiaturi – echivalentul vechi­lor plase sau ocoale din istoria administrativă a României, respectiv a Moldovei.

Pornind reforma administrativă de jos în sus, aceste powiaturi au fost elementele de bază ale proiectului regionalizării în Polonia.

În administraţia locală poloneză la nivelul LAU1funcţionează trei tipuri de powiaturi:

– unele sunt powiaturi urbane, ce înglobează o singură gmina urbană (nivelul LAU2 polonez – echivalentul comunelor, orașelor sau municipiilor); acestea sunt oraşe cu dimensiuni mari sau medii; cea mai mică astfel de structură administrativă e oraşul Sopot (31,9 mii locuitori), iar cea mai mare e Capitala, Varşovia (peste 1,8 milioane de locuitori). Celelalte structuri administrative urbane au între 40 de mii de locuitori şi 806,2 mii locuitori (Cracovia);

– powiaturi periurbane grupează gminele rurale sau urbane din proximitatea marilor orașe; cea mai mare astfel de structură e powiatul periurban al Poznanului – 448,2 mii locuitori –, iar cele mai mici coboară rar sub 60 de mii de locuitori; unele dintre acestea din urmă înconjoară powiaturilor urbane de talie mai modestă, iar altele se află în proximitatea marilor oraşe ce sunt situate în zone mai fragmentate din perspectiva cadrului natural; oraşe precum Varşovia, Wroclaw, Lodz sau Cracovia sunt înconjurate de mai multe astfel de structuri teritoriale;

– powiaturile predominant rurale grupează gminele rurale în jurul unei gmine urbane de talie medie sau mică, situate la o distanță cev amai mare de centrele urbane importante. Talia demografică a acestor structuri e mai modestă decât în cazul categoriilor prezentate anterior, existând peste 40 de entităţi ce coboară sub 40 de mii de locuitori, unele dintre acestea având și sub 20 de mii de locuitori.

379 de powiaturi grupează palierul LAU1polonez, talia medie a acestora fiind destul de importantă – aproape100 de mii locuitori, iar mediana (o măsură poate mai importantă decât media în cazul în care avem de-a face cu entităţi teritoriale atât de diferite dimensional) e de 73 de mii locuitori.

Powiaturile nu au apărut din neant. Acestea au făcut parte din tradiţia administrativă a spaţiului polonez medieval, modern şi interbelic, indiferent de formele frontierelor ce s-au succedat. Însă, configuraţiile teritoriale prezente sunt diferite în raport cu mai vechile powiaturi, ţinând cont de zonele de polarizare ale locurilor centrale actuale (oraşe mici, mijlocii, mari şi foarte mari).

Din perspectiva competenţelor administrative, powiaturile au preluat o parte din funcţiile teritoriale ale vechilor voievodate (fostul nivel echivalent NUTS3), dar şi o parte dintre competenţele gminelor, care au rămas cu funcţii administrative importante, având şi o talie medie de peste 15 mii locuitori (mai mare de 2,5 ori decât nivelul LAU2 din România – comune, oraşe și municipii).

Spre deosebire de reforma administrativă a statului polonez, ce a conservat la nivel comunal (gmina), o bună parte a competențelor administrației locale, powiatul acaparând forță teritorială și prin transferul de competențe de la vechiul nivel voievodal, România ar trebui să se concentreze pe transferul exclusiv al competențelor de la nivel comunal – ceva mai pulverizat în țara noastră decât în Polonia. Din această cauză ar fi indicat ca entitățile LAU1 ale României să fie ceva mai mici decât cele poloneze. (Pe data viitoare)

George Țurcănașu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultății de Geografie și Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Publicitate și alte recomandări video