În 2019 Iaşul a atins apogeul dezvoltării sale urbane din ultimul deceniu. La finalul anului existau peste 400 de mii de locuitori în aria urbană morfologică (Iaşul, împreună cu Miroslava, Bârnova, Valea Lupului, Rediu, Ciurea, Holboca şi Tomeşti) şi aproximativ 413 mii locuitori în aglomeraţia urbană (dacă adăugăm precedentei categorii spaţiale şi comunele Leţcani şi Aroneanu). Creşterea demografică a urmat unei consolidări economice, mai ales în zona domeniilor considerate creative şi în outsourcing, zone ce acumulează în prezent în jur de 33 de mii de salariaţi. În primul rând, după cum am abservat şi în prima parte a seriei, creşterea economică se datorează calităţii de pol de talente, universităţile ieşene contribuind decisiv la masa importantă de forţă de muncă înalt calificată, unei revigorări a stocului de biroruri, evoluţiei numărului de spaţii coworking, a consolidării antreprenoriatului local şi fără îndoială şi creşterii continue a aeroportului.

În ciuda faptului că Iaşul a recuperat mult din deficitul de modernitate în raport cu oraşele Timişoara şi Cluj, au existat în aceste evoluţii şi numeroase sincope. De exemplu, după o creştere semnificativă a numărului de studenţi în universităţile ieşene, până la peste 60 de mii, în anul 2007, urmează o scădere continuă până la aproximativ 53 de mii între 2016 şi 2018; anul 2019 a adus prima creştere consistentă - 54,7 mii de studenţi, dintre care peste 10% studenţi străini. În privinţa stocului de birouri, între trimestrul al III-lea, 2016 şi trimestrul al III-lea, 2018 nu s-a înregistrat nici o livrare împortantă. Revitalizarea acestei pieţe s-a realizat după 2018, în bună măsură prin proiecte de tip brownfield, fapt laudabil, de altfel. Clădirile noi de birouri au reapărut începând cu 2019.

În ultimii ani Iaşul a avut o singură constantă - evoluţia aeroportului. Însă, anul 2020 a adus veşti proaste şi în această direcţie - mutarea unui număr apreciabil de curse pe alte aeroporturi din regiune, fapt care va da o grea lovitură evoluţiei economice pe termen scurt şi mediu. Ce se întâmplă când decuplezi de la marile circuite internaţionale peste 30.000 de salariaţi din sectoarele cuplate la economia globală, cei care au asigurat creşterea bunăstării în oraşul nostru?! Din considerente ce ţin de perioada electorală pe care o traversăm, am să amân răspunsurile până după alegeri.

***

Însă, aş încerca o comparaţie. Reperul e o structură urbană locală cam de aceeaşi dimensiune demografică - Clujul. Nu e genul de comparaţie care să ne dea mari satisfacţii, pentru că oraşul nostru, în loc să se apropie în timp de marele oraş ardelean, acumulează noi şi noi deficite.   

Pornind de la prezentarea evoluţiei în sincope a reperelor economice şi sociale ale oraşului nostru, putem afirma, din păcate, că Iaşul nu e un oraş predictibil, în timp ce Clujul e! În evoluţia sa din ultimii ani, Iaşul a avut şi o doză importantă de inerţie, pe când oraşul ardelean pare că a evoluat organic şi durabil.

Fără îndoială, Clujul are avantaje spaţiale şi teritoriale importante, căruia Iaşului îi lipsesc: o accesibilitate bună la nucleul dur european, centralitate în interiorul regiunii, o imagine de marcă consolidată, atât la nivelul regional - ceea ce contează mult din perspectiva coeziunii teritoriale şi identitare, cât şi la nivel naţional - care-l transformă într-un oraş magnet şi pentru locuitorii altor regiuni. Dincolo de aceste tipuri de atuuri, să le catalogăm ca fiind contextuale, sunt convins că şi buna guvernanţă joacă un rol important în evoluţia unui oraş.

Am să las geografia la o parte şi nu voi scrie nici despre universităţile clujene, nici despre aeroport, spitale, stadioane, săli polivalente sau despre alte repere importante ce creează legături puternice între oraş şi exteriorul său, legături care susţin teritorialitatea, de la scara locală, la cea regională.

Să vobim puţin despre relaţiile dintre două structuri absolut indispensabile unei bune guvernanţe locale în perioada actuală: structurile locale de putere administrativă şi societatea civilă. Primele sunt adânc încrustate în teritoriu şi funcţionează în virtutea unor legi şi tradiţii care le imprimă o anumită rigiditate în planul acţiunilor - acestea sunt elementele conservatoare ale binomului, şi oricât de „talentate” ar fi, se află întotdeuna în urma trendului. La celălalt pol se află societatea civilă. Ca să nu fiu greşit înţeles, am să fac precizarea că nu mă refer la acele ONG-uri ţanţoşe şi bătăioase ce activează la scară naţională şi al cărui câmp de acţiune e zona politicului, de unde mai aflăm câtă pestă a mai produs un partid sau altul, ci la acele grupuri apolitice, ale căror acţiuni se consumă în mare parte în plan local (mai rar, regional), ce au ales să devină un partener de dialog al administraţiilor locale. Aceste grupuri civice, nefiind constrânse să acţioneze într-un cadru limitativ, mustesc de creativitate, venind cu propuneri şi proiecte inovante, mai ales din perspectiva socială şi culturală. Menirea lor în structura urbană e cea de interfaţă, de negociator între necesităţile din ce în ce mai variate ale locuitorilor şi autorităţile încremenite, cel mai adesea, în zona lor îngustă de acţiune. Nu e un reproş adus autorităţilor. Acestea nu au obligaţia de a privi la „hiturile” vremii, ci doar să fie responsabile de bunul mers al lucrurilor în interiorul limitelor administrative. În schimb, autorităţile au obligaţia să asculte şi să înţeleagă proiectele societăţii civile, pentru că fluiditatea în mişcare a acestora le ţine racordate la tendinţele globale în domenii variate. Autorităţile pot profita din plin de experienţa şi expertiza acestora pentru ca, în final, să propună comunităţii proiecte care să nu se abată de la calea dezvoltări durabile.

Teoretic, în zona acestor relaţii, Iaşul ar putea fi egalul Clujului, dar nu e! (Pe data viitoare!)

George Ţurcănaşu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi