Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Despre (im)posibilitatea schimbării clasei politice

GALERIE
Iftimoaei Ciprian_Foto
  • Iftimoaei Ciprian_Foto
- +

Clasa politică nu se poate schimba tam-nesam, nici chiar prin implicarea masivă a tinerilor, deoarece sistemul se reproduce pe sine. Chiar dacă tinerii se vor implica în politică aceştia vor fi formaţi după chipul şi asemănarea celor care conduc acum. Vor împărtăşi aceleaşi valori, atitudini şi comportamente faţă de funcţionarea statului, rezolvarea problemelor cetăţenilor, interesul public. Într-o democraţie, partidele politice asigură recrutarea şi selecţia cadrelor. Politicienii de mâine, care se vor selecta din rândul tinerilor de azi, constituie rezultatul socializării politice. Pe scurt, sunt sceptic în ceea ce priveşte primenirea clasei politice. Noi suntem cum am fost şi vom fi cum suntem.

Pe când eram student în ultimul an de facultate (1998-1999), la intrarea în Corpul A al Universităţii „Al. I. Cuza”, am dat peste un afiş care anunţa prezenţa jurnalistului Cristian Tudor Popescu în Iaşi şi disponibilitatea sa de a discuta cu studenţii pe diverse teme de actualitate. Cum nu ratam astfel de evenimente, m-am dus la dezbaterea cu pricina, care s-a ţinut în Corpul E al Universităţii ieşene, clădire de patrimoniu aflată într-o stare avansată de degradare. Cunoscută sub numele de casa „Canano”, Corpul E a fost cea mai veche închisoare din Iaşi, funcţionabilă în perioada 1830-1916.

Domnul C.T. Popescu s-a înfăţişat la dezbatere în cunoscuta-i vestimentaţie: geacă sport, blugi şi adidaşi. S-a aşezat pe o masă care ţinea loc de catedră şi, după o introducere pe tema necesităţii schimbării clasei politice în România postcomunistă, a dat startul la întrebări şi comentarii din partea studenţilor. Din iureşul dezbaterii se degaja un consens evident în jurul ideii cum că trebuie să schimbăm hic et nunc „actuala clasă politică”. Se invocau tot felul de criterii pentru promovarea în funcţiile de demnitate publică sau de conducere în administraţia statului, unele mai meritocratice decât altele. Ridic şi eu o mână pentru a interveni în discuţie, domnul Popescu mă observă şi mă invită la cuvânt:

- Clasa politică nu se poate schimba tam-nesam, nici chiar prin implicarea masivă a tinerilor, deoarece sistemul se reproduce pe sine. Chiar dacă tinerii se vor implica în politică aceştia vor fi formaţi după chipul şi asemănarea celor care conduc acum. Vor împărtăşi aceleaşi valori, atitudini şi comportamente faţă de funcţionarea statului, rezolvarea problemelor cetăţenilor, interesul public. Într-o democraţie, partidele politice asigură recrutarea şi selecţia cadrelor. Politicienii de mâine, care se vor selecta din rândul tinerilor de azi, constituie rezultatul socializării politice. Pe scurt, sunt sceptic în ceea ce priveşte primenirea clasei politice. Noi suntem cum am fost şi vom fi cum suntem.

- Cum se poate să susţii aşa ceva, tinere?!, mă întrerupe oarecum iritat domnul Popescu. Este incredibil, dacă toţi tinerii ar fi sceptici ca tine atunci chiar este gravă situaţia.

Dezbaterea se purta în contexul unei perioade agitate politic, dezastruoase economic, pe finalul guvernării celor 15.000 de specialişti din „Contractul cu România” cu care CDR şi aliaţii săi câştigaseră alegerile din 1996. La câteva luni după această dezbatere, am asistat cu toţii la mineriada din ianuarie 1999, la „bătălia de la Costeşti” dintre forţele de ordine şi mineri, urmată de „pacea de la Cozia” încheiată în urma negocierilor dintre prim-ministrul Radu Vasile şi liderul minerilor Miron Cozma.

De la discuţia cu domnul C.T. Popescu a trecut un deceniu, dar problema primenirii clasei politice în România a rămas o preocupare pentru toţi cei care (încă) sunt interesaţi de politică. Politicienii şi instituţiile politice ocupă ultimele poziţii în ceea ce priveşte încrederea cetăţenilor. Prezenţa de numai 31,84% la alegerile parlamentare din 6 decembrie se adaugă la capitolul „neîncredere în politicieni şi partide”. Ce legitimitate are un partid politic care obţine la alegerile parlamentare un scor electoral de 30% raportat la o prezenţă la vot de 32% din alegătorii înscrişi pe listele electorale, într-o perioadă de criză pademică, extrem de complicată socioeconomic? Poporul consideră că merită o altă clasă politică, în timp ce politicienii se arată dezamăgiţi faţă de participarea la vot. Se pare că poporul şi clasa politică se află într-o cursă pe contrasens.

În problema schimbării/ reformării clasei politice, cheia trebuie căutată la partidele politice, mai exact la mecanismele de recrutare, selecţie şi desemnare a membrilor de partid pentru demnităţi publice (senatori, deputaţi, primari, miniştri etc.) sau pentru funcţii publice de conducere (secretari generali în ministere, prefecţi, subprefecţi, directori de instituţii). Referindu-se la recrutarea membrilor clasei politice, sociologul John Nagle apreciază că acest proces se desfăşoară într-o manieră care conduce la auto-reproducerea elementelor din stratul superior al societăţii care, în virtutea unor resurse moştenite sau dobândite, a unor abilităţi organizaţionale, se manifestă autonom şi conservator în exercitarea puterii asupra maselor. Cu alte cuvine, să nu ne amăgim că înscrierea într-un partid politic şi activismul fervent conduce ineluctabil la ocuparea unei poziţii de putere (demnitar sau înalt funcţionar public). Afară-i vopsit gardul (partidului), înăuntru-i leopardul (liderul politic).

În cercetarea procesului de recrutare şi selecţie a membrilor clasei (elitei) politice se impune să ne centrăm atenţia nu numai pe „recrutarea ca rezultat” (calitatea oamenilor politici), ci şi pe „recrutarea ca proces” (mecanismele recrutării). Adesea ne întrebăm cum a fost posibil ca cutărescu să ajungă prim-ministru sau candidat la funcţia supremă în stat. Recrutarea ca proces se referă la modalităţile de acces, procedurile şi criteriile de selecţie a membrilor clasei politice, precum şi la timpul accederii într-o poziţie de conducere. Recrutarea ca rezultat se referă la impactul recrutării ca proces asupra performanţelor guvernării, sistemului politic în ansamblul său. Canalele de acces în cadrul clasei politice, de promovare în interiorul partidelor şi de desemnare a candidaturilor pentru funcţii publice, sunt impermeabile pentru spectatorii jocului politic. Liderul, mahărul, ayatollahul politic decide cine trece şi cine este eliminat. O relaţie de rudenie, o recomandare sau banii la purtător contează mult mai mult decât toată pregătirea profesională şi munca politică prestată pentru organizaţia de partid.

Mecanismele de recrutare şi selecţie din cadrul partidelor politice constituie un melanj de proceduri formale şi informale, în care informalul domină de cele mai multe ori formalul (statutul partidului). Prin vot putem schimba pe cei care se află la putere la un moment dat sau configuraţia guvernamentală, însă calitatea clasei politice în ansamblul său este o chestiune care scapă controlului democratic al cetăţenilor: „Ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele... esenţiale”.

Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Direcţia Judeţeană de Statistică Iaşi şi lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri