Referitor la virusul hepatic B - este prezent cam la 30% din populația globului și aproximativ  400 milioane pacienți au hepatită cronică, din care 25% le dezvoltă ciroză sau cancer hepatic.

În prezent există alternative de tratament ale infecției cu virusul hepatic B - terapia cu administrare orală - 1 tabletă / zi pentru o perioadă nedefinită de timp în funcție de parametrii paraclinici care se determină la anumite intervale de timp. Trebuie subliniat faptul că până în momentul de față nu avem soluție de vindecare a acestei infecții, întrucât acidul nucleic( ADN) viral se integrează în acidul nucleic al celulei hepatice, ceea ce face imposibilă extragerea sa. Există în prezent diverse soluții terapeutice aflate în fază de studiu clinic experimental.

Dacă analizăm situația virusului hepatic B, nu trebuie uitat de virusul hepatic  D, care traiește numai în prezența virusului B. Pentru aceasta infecție mixtă B+D, soluțiile terapeutice sunt extrem de restrânse ( se administrează interferon α ,1 an ) și cu rezultate nu din cele mai favorabile.

În ceea ce privește virusul hepatic C, incidența la nivel european este de 2,5-3%, cu valori ușor mai mari în România: 3-4 % și peste, în zona de N-E a țării și în Dobrogea. Din fericire, în prezent această infecție poate fi vindecată cu noua terapie ,,INTERFERON FREE,,. Trebuie subliniat că prin acest tratament vindecăm infecția și nu hepatita cronică, de aceea pacientul trebuie în continuare monitorizat de medicul curant.

Aceste virusuri  hepatitice au aceleași căi de transmitere: prin sânge ( transfuzii, instrumentar medical nesteril, administrarea de droguri pe cale iv, pearcing, tatuaj ), pe cale sexuală, dar și de la mamă la făt. Ca în cazul oricărei infecții, este important să diagnosticăm boala cât mai precoce și să o tratăm. Ca urmare, toți care cred că ar fi avut factori de risc pentru transmiterea unei astfel de infecții ar fi de dorit să se testeze.

În plus, există persoane cu risc de expunere - cum este personalul medical care trebuie să se protejeze în primul rând prin vaccinare anti - B; pentru virusul hepatic C nu există vaccin. Pacienții cu infecții cronice ale ficatului trebuie monitorizați și consiliați în ceea ce privește tratamentul și regimul igieno-dietetic; intervenția unui psiholog ar fi necesară în astfel de cazuri în special la cei cu tratament de lungă durată, ca cei cu hepatită cronică B.

Literatura de specialitate de ultimă oră arată eforturile depuse pentru a ameliora funcția hepatică în cazul acestor afecțiuni. Ar fi de dorit să reținem că de regulă ,,ficatul nu doare,, - o astfel de suferință cronică se manifestă necaracteristic: senzatie de oboseală, lipsa poftei de mancare, greață, dureri articulare - simptome înșelătoare, care pot duce pacientul spre alte specialități, ceea ce poate întârzia diagnosticul.

În sprijinul acestor pacienți, proiectul dezvoltat de Spitalul Clinic de Boli Infecțioase Iași în colaborare și cu susținerea Consiliului Județean Iași - „Hepatita cronică C în zona de N-E a țării” vine în sprijinul direct al populației. Ficatul poate fi ținta și altor infecții virale: virusul varicelei, virusul care determină mononucleoza infecțioasă, virusul citomegal; dar și bacterii, de exemplu, afectarea hepatică din leptospiroză, boală Lyme, sepsis.

Aceste câteva date sunt doar noțiuni sumare privind posibila afectare a ficatului, organ esențial în economia organismului. Ca urmare, a verifica funcția hepatică prin examen de laborator, dar și examen imagistic periodic ar fi indicat, în special în situația identificării unor factori de risc.

Prof.dr. Carmen Mihaela DOROBĂȚ