Cum pot „colapsa” județe vecine urmare a lipsei de autorități regionale a Iașului? Analiza unui cunoscut universitar ieșean

duminică, 23 iunie 2024, 09:00
1 MIN
 Cum pot „colapsa” județe vecine urmare a lipsei de autorități regionale a Iașului? Analiza unui cunoscut universitar ieșean

Insuficienţa unui sistem teritorial-administrativ e scoasă în evidenţă mai ales în perioadele de criză. De pildă, desfăşurarea acţiunilor privind combaterea COVID-19 a scos la iveală fragilitatea sistemelor sanitare judeţene. Nu mă refer neapărat la problemele ce erau deja evidente, cele de natură infrastructurală, cât mai ales la dificultăţile apărute în sistemul de guvernanţă din acest domeniu – un sistem căruia îi lipseşte un nivel regional de gestiune.

Informal, organizarea sistemică suprajudeţeană/ regională a sistemului sanitar funcţionează şi în perioadele normale – un bolnav ce nu poate fi tratat nici la Dorohoi şi nici la Botoşani e trimis cel mai adesea la Iaşi, unde şansele de recuperare sunt mari. Însă, din perspectiva instituţională, într-un interval de criză, aşa cum a fost perioada pandemică SARS-CoV-2, acest nivel de gestiune ar fi trebuit să funcţioneze într-o manieră oficială; chiar dacă poate să fie absent în lungile perioade de normalitate, o gestiune la nivel regional ar trebui să fie activată în intervalele de criză în domeniu pentru a nu exista sincope majore în acţiunea de combatere a epidemiilor.

Insuficiența funcțională a unor astfel de organizări teritoriale de talie mică s-a observat în 2020, în perioada pandemiei de SARS‑CoV‑2. Suceava a fost de departe cel mai afectat județ al României în perioada de debut a acesteia. În câteva săptămâni sistemul sanitar județean a intrat în colaps, după ce s-au izolat secții spitalicești, apoi s-au închis, apoi s-au închis spitalele, s-au delocalizat serviciile de urgențe în interiorul județului și toate acestea au avut loc cu o repeziciune incredibilă. Au intrat apoi în ecuația teritorială a fluxurilor de pacienți și județele vecine. Fragilul sistem sanitar al județului Botoșani a fost anihilat în câteva zile. Botoșaniul şi-a dovedit rapid limitele, în parte și din cauza concentrării excesive a sistemului spitalicesc în reședința de județ, ce a determinat o viteză sporită de infectare la nivelul municipiului. Şi toate acestea au avut loc în condițiile în care primele cazuri și cazurile grave din întreaga regiune de dezvoltare Nord‑Est au fost spitalizate în centrul medical cel mai consolidat al Moldovei: Iașul.

Dacă ar fi existat direcții regionale sanitare sau echivalentul unor prefecturi la nivel regional, cu siguranță nu ar fi fost nevoie de reacția (și aceasta întârziată a) centrului național, obligat să intervină prin intermediul instituțiilor militarizate pentru a completa vidul de putere la nivelul teritorial regional. În regiunea de dezvoltare Nord-Est au fost asigurate conduceri militarizate spitalelor județene din Suceava şi Piatra Neamț. Ceea ce e interesant e că aveam resursele necesare în interiorul regiunii pentru a reechilibra sistemele sanitare ale județelor cele mai afectate. Dovadă stă faptul că spitalele au fost redeschise și au funcționat prin detașarea în primul rând a medicilor din municipiul Iași, centrul medical ce concentrează 56% dintre medicii de spital (inclusiv diferitele categorii de centre de sănătate) ai regiunii de dezvoltare Nord‑Est.

Scara teritorială judeţeană nu e suficientă asigurării nici celei mai modeste autonomii în sistemul sanitar. Cele mai multe dintre reşedinţele de judeţ au doar dotări minimale ale spitalelor, aşa încât subsistemul lor medical nu poate funcţiona decât în strânsă relaţie cu centrele medicale şi spitaliceşti superioare – cele care drenează o parte a pacienţilor la nivel regional.

Sistemul de sănătate din România e conceput astfel încât doar medicina de familie să fie organizată exclusiv la nivel judeţean. Când ne referim la relaţiile dintre spitale, ne inserăm deja într-un ansamblu sistemic superior judeţului. Influenţa unui centru spitalicesc important depăşeşte cel mai adesea limita judeţeană.

Avem o întreagă ierarhie a centrelor spitaliceşti, unde Bucureştiul şi judeţul Ilfov (24,3 mii de paturi în spitalele publice şi private – inclusiv în centre de sănătate şi 15,8 mii medici în spitale şi în diferitele categorii de centre de sănătate – cf. TEMPO-INSSE, 2022), Iaşul (6,6 mii paturi, respectiv 4,4 mii medici în spitale şi în diferitele categorii de centre de sănătate – în aglomeraţia urbană) , Clujul (5,9 mii paturi, respectiv 3,7 mii medici– în aglomeraţia urbană) şi Timişoara (4,1 mii paturi, respectiv 4,6  mii medici) sunt cei mai consolidaţi poli la nivel naţional. La cele patru oraşe se adaugă şi alţi câţiva poli situaţi într-o poziţie intermediară (între centrele regionale şi cele judeţene), ce sunt importanţi nu numai pentru propriul judeţ, ci şi pentru unul, două sau trei judeţe vecine: Craiova, Tg. Mureş, Constanţa, Oradea sau Braşov. Toate acestea se reflectă şi în gradul de deservire teritorială. Astfel, în privinţa paturilor de spital, la nivel NUTS3 (judeţe şi municipiul Bucureşti), capitala, Clujul şi Iaşul se instalează confortabil pe primele trei locuri, cu peste 100 de paturi la 10 000 locuitori. La acelaşi indicator, Ialomiţa, Giurgiu şi Ilfov se află la coada ierarhiei cu valori de sub 30 de paturi la 10 000 locuitori. După cum putem observa, cele trei judeţe codaşe se află în proximitatea Bucureştiului, ce polarizează eficient partea de sud a ţării.

Pentru a ilustra care e măsura acestor disparităţi statistice, am să vă prezint şi situaţia regiunii de dezvoltare Nord-Est. Judeţul Iaşi are 7,9 mii paturi de spital (inclusiv în centrele de sănătate) şi concentrează 36,5% dintr-un total de 21,7 mii paturi de spital câte înregistrează întreaga regiune de dezvoltare. În privinţa medicilor care lucrează în spitale, inclusiv în diferitele categorii de centre de sănătate, concentrarea e şi mai puternică: 4,8 mii medici (majoritatea în municipiul Iaşi) – peste 60% dintr-un total de 7,8 mii medici de spital câţi înregistrează întreaga regiune de dezvoltare.

Ca şi în cazul altor servicii, marele centru are tendinţa de a concentra activităţile, lăsând periferia sistemului regional mai puţin înzestrată. Dar, să nu blamăm într-o manieră gratuită marele centru, pentru că acesta acumulează în principal servicii spitaliceşti ale unor specializări rare – unice la nivel regional, uneori supraregional, ce au nevoie de o masă critică a potenţialilor pacienţi, ce nu poate fi oferită decât de un nivel scalar superior judeţului – cel regional.

George Țurcănașu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultății de Geografie și Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii