Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Despre istoria Filarmonicii (IV)

GALERIE
Alex Vasiliu
  • Alex Vasiliu
- +

Formatul rubricii „Temă cu variaţiuni” este impropriu detalierilor, evocărilor potrivite să lumineze alte momente, fapte, personalităţi definitorii pentru istoria Filarmonicii ieşene. Ordonarea lor aproape exhaustivă, cum ar merita, pretinde câteva zeci de episoade. Relevantă îmi pare, la finalul însemnărilor pe acest subiect, luminarea, tot sintetică, a unor evenimente din perioada 1993-2022, urmată de câteva concluzii.

După scăderea interesului public pentru concertele săptămânale în avantajul spectacolului televizat de toate nivelurile oferit non-stop de televiziuni începând din 1990, la fel ca toate suratele din țară, Filarmonica ieșeană și-a recâștigat audiența. A fost normal - meandrele mai mult sau mai puțin luminoase ale politicii, filmele polițiste de duzină, șuetele, „talk-show-rile” nesfârșite în care oricine își dădea cu părerea despre orice cu o imaginară competență, dar cu o evidentă siguranță de sine, explozia jurnalismului de top sau de gang nu au putut învinge bunele obișnuințe ale publicului de a asculta vineri seara capodoperele muzicii simfonice sau camerale, dorința sa de a cunoaște creații și interpreți noi. Reîntoarcerea pe scenă a unor soliști români mult apreciați în centrele muzicale din lume dar fără drept de a fi ascultați în țara natală a constituit prima serie de evenimente. Memorabile au rămas concertele violonistului Eugen Sârbu, adevăratul festival Zilele Radu Aldulescu (2-4 octombrie 1994), concertele susținute de mezzosoprana Viorica Cortez.

Revenirea virtuozului Radu Aldulescu în România după 24 de ani de absență s-a datorat unei întâmplări și unei aniversări: Filarmonica ieșeană a fost singura instituție de acest tip din țară care l-a invitat, în toamna lui 1994 s-au împlinit 41 de ani de la debutul său în calitate de solist, cu orchestră simfonică, la Iași, sub conducerea lui Ionel Perlea, care avea să ajungă peste puțin timp un nume de referință al artei dirijorale mondiale. Chiar la începutul conversației pe care am avut-o cu Radu Aldulescu în fața camerei de luat vederi i-am ascultat mărturisirea explicabil orgolioasă despre începutul său artistic ieșean, mărturisire urmată peste puțin timp, ca un pandant, de regretul neuitatului jurnalist Iosif Sava că, în 1994, Aldulescu nu a cântat mai întâi la București. Explicabil: muzicianul nu a uitat succesele fenomenale de care s-a bucurat în străinătate și umilințele de care a avut parte în România: seria de refuzuri de a i se aproba plecarea în turnee peste hotare, lipsa de interes pentru înregistrarea pe disc a sonatelor pentru violoncel și pian de George Enescu. Tot atunci, în octombrie 1994, Radu Aldulescu s-a reîntâlnit la Iași, după mult timp, cu pianistul Albert Guttman, colaboratorul său apropiat în lunga serie de recitaluri susținute în România pînă în 1970. Aici au cântat împreună sonate de Ludwig van Beethoven, iar împreună cu violonistul Bujor Prelipcean, sub conducerea lui Gheorghe Costin, un concert de Antonio Vivaldi.

De-a lungul timpului, din 1990 până astăzi, s-a încercat la Filarmonică înființarea unor festivaluri - proiecte ce impun strategie, eforturi, finanțare, determinare și fidelitate păstrate ani mulți pentru a da roade, pentru a intra în conștiința publicului, pentru a intra în istorie. Mai întâi s-a reorganizat Festivalul Muzicii Românești, început, cum am menționat într-un episod anterior, în 1973. Dorința muzicienilor și a publicului de a se renunța la lucrările de discutabilă sau absentă valoare, obligatorii până în 1988, dorința de interpretare și audiere a creațiilor noi de calitate au fost motivele transformării Festivalului Muzicii Românești în Festum Musicae. Numerele de ediție s-au păstrat, noua titulatură având numărul 11, fiind valabilă din 11-25 iunie 1993 până în 24 mai-7 iunie 1996. Duratele generoase ale edițiilor XI-XIV, diversitatea, calitatea programelor din punctul de vedere al stilurilor, tipurilor de formații și ansambluri, al calității interpreților, pe care le-am urmărit integral împreună cu echipele de filmare de la TVR Iași, au constituit evenimente muzical-artistice de nivel național, și nu numai. Menționez doar concertul ansamblului Achaeus coordonat de regretatul compozitor, profesor și publicist Liviu Dănceanu. S-a argumentat atunci cu știință, inventivitate, respect pentru tradiție, prin gest creator echilibrat modern, și armonia imnurilor bizantine cu limbajul, cu spiritul compozițional de ultimă oră. Din păcate, Festum Musicae, ca orice sărbătoare, s-a încheiat. Dar acel festival ar fi trebuit să rămână, așa cum a fost gândit și organizat, o permanență a vieții culturale ieșene...

Altă serie de evenimente, de data aceasta strict camerale, a fost festivalul Voces și invitații săi. Muzicienii din renumitul cvartet ieșean au invitat aici interpreți de foarte bună calitate pe care i-au cunoscut, cu care au colaborat peste hotare - lista este impresionantă. Nici această serie de evenimente nu a avut viață lungă. Tot din păcate...

Viață și mai scurtă a avut Concursul internațional de vioară „Ion Voicu” (două ediții - 2008, 2009). Nu toate concursurile din lume garantează premianților afirmarea necondiționată pe plan internațional. Concursul de la Iași a lansat-o pe Alexandra Conunova, de la Chișinău, pe care am admirat-o interpretând prima parte din Concertul în re major opus 35 de Ceaikovski. Energia interioară, delicatețea, lumina solară, gingășia sunetului, expresivitatea emoționantă a cântului său le-am admirat în sala Filarmonicii ieșene, le putem admira urmărindu-i înregistrările video de pe Youtube.

Încă o efemeridă în seria evenimentelor începute și întrerupte la Iași sub egida Filarmonicii a fost Festivalul de cvartet (trei ediții: 2014-2015-2016). „Giocoso”, „Gaudeamus”, „Ad Libitum”, „Passione”, „Tiberius”, „Henschel” au fost formațiile care au stimulat interesul publicului pentru creația dedicată cvartetului de coarde, oferindu-i șase ocazii memorabile de a cunoaște stiluri diferite de interpretare, nutrindu-i dorința de a reasculta măcar anual serii întregi de muzică menită cvartetului. Cred că lipsa de interes a autorităților locale pentru subvenționarea festivalurilor evocate aici, în general pentru cultură, în special pentru festivalurile de muzică academică, a fost cauza principală a dispariției lor întristător de rapidă.

Altă tradiție întreruptă după plecarea lui Ion Baciu de la Iași (1986), tradiție care nu a fost reînnodată în cei 32 de ani trecuți din 1990, este prezența dirijorului permanent al unei orchestre de filarmonică. El poate elabora în cea mai deplină cunoștință de cauză strategia repertorială, el poate modela stilul, sonoritatea ansamblului instrumental. Dirijorii colaboratori, oricât de valoroși, nu pot, timp de câteva zile, cât pregătesc un concert, decât să-și evidențieze câteva idei. Dirijorul colaborator nu este o realitate doar la Iași, situația rămâne aceeași la alte filarmonici din țară, la multe instituții similare din străinătate. Dar peste hotare, dirijorului performant i se încheie un contract pe 4-5 ani, în destule cazuri contractul se înnoiește pe aceeași perioadă de timp, ceea ce oferă perspectiva stabilității performanței. Acest tip de colaborare pe termen mai lung poate aduce numai beneficii - orchestrei tinere, care are nevoie de un mentor, de un formator, și publicului, care merită să asculte versiuni de înaltă calitate muzical-artistică. Micro-istoria Filarmonicii din Iași, schițată în patru episoade, nu poate avea decât un final deschis, marcat de întrebarea-obsesie: când se va redeschide vechea sală de concert?

Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog şi profesor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri