Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Despre legitimitatea democratică

GALERIE
sorin cucerai
  • sorin cucerai
- +

Democraţiile moderne sunt de tip reprezentativ. Asta nu înseamnă, cum cred unii, că alegătorii sunt ţinuţi să aleagă în orice condiţii, ci exact invers: că instituţiile însele trebuie să fie reprezentative din punct de vedere democratic, adică să atragă o prezenţă cât mai mare la vot.

Atunci când nu o fac, legitimitatea lor democratică devine fragilă, caz în care sunt obligate să găsească soluţii pentru a-şi reface legitimitatea. Odată spuse lucrurile astea, haideţi să ne uităm pe prezenţa la vot la alegerile parlamentare din 1990 încoace. Avem aşa: 86% în 1990, 76% în 1992, 76% în 1996, 65% în 2000, 58% în 2004, 39% în 2008, 41% în 2012 şi 39% în 2016.

Parlamentele din anii ‘90 au avut un nivel foarte ridicat de legitimitate democratică (peste 70%). Cel din 2000 un nivel ridicat (peste 60%), iar cel din 2004 un nivel moderat (peste 50%).  Prin contrast, ultimele 3 parlamente au avut un nivel scăzut (sub 50%, cel din 2012), sau chiar foarte scăzut (sub 40%, cele din 2008 şi 2016) de legitimitate democratică.

Când faci parte dintr-un parlament cu un nivel scăzut sau foarte scăzut de legitimitate democratică, ai două obligaţii: să legiferezi, prudent, moderat, conştient de nisipul mişcător pe care te afli (la urma urmei, când majoritatea alegătorilor nu se simt reprezentaţi de parlamentul ţării lor şi, în consecinţă, nu participă la vot, situaţia e dramatică) - şi, în acelaşi timp, să iei acele măsuri care să conducă la restabilirea legitimităţii parlamentului şi chiar la creşterea ei.

Indiferent de culoare politică şi de compoziţia majorităţii, din 2008 încoace parlamentarii români n-au făcut nimic pentru a îndrepta lucrurile. Nici nu au legiferat cu moderaţie, cu conştiinţa că sunt nereprezentativi pentru majoritatea alegătorilor, nici nu au luat măsuri pentru a creşte legitimitatea democratică a parlamentului. Pe scurt, ultimele 3 parlamente au sabotat democraţia reprezentativă din România prin nepăsare şi inacţiune. Parlamentele, nu alegătorii.

E inadmisibil să nu încerci să refaci legitimitatea democratică necesară funcţionării parlamentului într-o democraţie reprezentativă preferând, în schimb, să îţi exerciţi puterea în moduri arbitrare şi autoritare, încălcând reguli elementare ale democraţiei parlamentare, aşa cum s-a întâmplat cu ultimele 3 parlamente.

Abia când vom recunoaşte problema reală vom putea să căutăm şi să găsim soluţii pentru a reda parlamentului legitimitatea democratică de care are nevoie. Până atunci sper măcar să ne oprim din blamarea electoratului - pentru că problema nu e la electorat, ci la parlament, care practic refuză să mai fie reprezentativ (aşa cum ar trebui să fie într-o democraţie reprezentativă).

Pentru cei care vor crede că în articol e vorba (preponderent) de partide şi nu se parlament ca instituţie care trebuie să fie legitimă, las aici o listă de posibile soluţii la problema nivelului extrem de scăzut de legitimitate al ultimelor 3 parlamente. Poate aşa se va înţelege mai bine.

1. Dărâmarea nenorocitului ăluia de gard şi transformarea zonei din jurul clădirii parlamentului în zonă pietonală. Evident, asta e doar o soluţie simbolică, dar simbolurile au putea lor. Într-o democraţie, parlamentul nu e separat de cetăţeni prin garduri. Nu e separat prin nimic.

2. Bugetul parlamentului şi indemnizaţiile parlamentarilor să nu mai fie stabilite de parlamentul însuşi, ci de o altă instituţie – de preşedinţie sau de ICCJ, de exemplu. Soluţia asta se practică prin alte ţări, şi e menită să răspundă neîncrederii naturale pe care oamenii o au în cei care-şi fixează singuri nivelul de venit. La noi, asta e una dintre principalele probleme: parlamentarii, indiferent de culoare politică, sunt percepuţi ca nişte persoane careâşi dau singuri „salariu” cât vor şi îşi mai adaugă şi nişte privilegii pe deasupra – lucru care şochează bunul simţ.

3. Opoziţia să deţină preşedinţia comisiilor parlamentare (şi asta se practică prin alte ţări), sau chiar preşedinţia camerelor (şi aici am exemple). Asta pentru că opoziţia face şi ea parte din puterea legislativă, alături de majoritate, şi trebuie să-şi poată îndeplini rolul de cenzor al exceselor majorităţii.

Altfel, dacă majoritatea e dictatorială şi necooperantă, nu văd de ce aş vota cu partidul preferat dacă ştiu că nu va face parte din majoritate. E ca şi cum aş vota ca 4 ani nişte oameni să ia bani degeaba, fiindcă nu vor putea face nimic în parlament altceva decât să ţipe şi să se plângă.

4. Elaborarea unui cod de conduită a parlamentarului (a unui cod propriu-zis, nu mă refer la mizeria aia care acum e prezentată drept cod) şi stabilirea unor mecanisme clare şi eficiente de respectare a lui.

5. Stabilirea prin cutumă sau prin regulament (preferabil prin regulament) ca anumite legi sau hotărâri să se ia doar cu majoritate calificată (cu majoritate de două treimi – sau, dacă majoritatea deţine mai mult de două treimi, cu majoritate de trei sferturi). Asta pentru a forţa cooperarea în detrimentul isteriei.

6. Introducerea principiului „cine numeşte nu demite” pentru toate instituţiile şi autorităţile publice aflate în subordinea sau sub coordonarea parlamentului. (Despre principiul ăsta am scris într-un articol precedent, nu reiau aici.)

7. Selectarea candidaţilor la funcţia de senator sau de deputat prin alegeri primare deschise – alegeri la care au dreptul să voteze toţi cetăţenii care au drept de vot, nu doar membrii de partid. (La fel ca la punctul (2): când neîncrederea publicului faţă de tine e mare, singura modalitate de a o contracara e de a permite publicului să aibă un anumit nivel de control asupra ta.)

8. Introducerea votului electronic şi a votului prin corespondenţă, pentru a permite alegătorilor să voteze simplu, de oriunde s-ar afla.

9. Înlocuirea finanţării pe procent a partidelor parlamentare cu finanţarea pe vot a tuturor partidelor care obţin la alegerile parlamentare cel puţin 1% - pentru a stimula partidele să renunţe la alectoratul captiv şi să se reorienteze către electoratul general. Eu încă nu ştiu vreun partid, parlamentar sau nu, care să propună soluţii de tipul celor de mai sus (cu excepţia probabilă a punctului (8), susţinut parcă de USR).

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri