Caută 
3 MIN
După cum scriam şi în articolul precedent, la începutul acestui an, împreună cu colegii mei am realizat un studiu de piaţă cu privire la situaţia managemnetului în companiile ieşene.
Unul din rezulatele oarecum surprinzătoare ale acestui studiu a fost să constatăm că foarte multe persoane aflate în poziţii de top management în companiile ieşene nu au pregătirea deloc în management sau au doar o pregătire formală de bază în acest domeniu.
Fenomenul se explică prin modul de dezvoltare a afacerilor autohtone care s-a realizat prin acumulări cantitative succesive făcute de nişte afaceri antreprenoriale care s-au dezvoltat din aproape în aproape într-un ritm alert. Ritmul de dezvoltare şi nevoia de rezultate pe termen scurt au dus la o insuficietă pregătire şi fundamentare a modelelor de afaceri pe măsură ce companiile au evoluat şi la o insufficientă pregătire şi dezvoltare a resurselor umane care trebuiau să gestioneze aceste afaceri. În management acest lucru a fost dublat şi de o slabă corelare a mediului academic care crează specialişti în management cu cerinţele concrete ale pieţei forţei de muncă. Astfel antreprenorii locali au fost puşi în situaţia de a improviza şi de a utiliza pe poziţii de top management persoane necalificate în funcţia de manager şi care de regulă erau persoane care s-au dovedit competente în alte domenii: producţie, vânzări, finanţe, etc.
Surprinzător a fost că majoritatea acestor manageri conjuncturali, au produs rezultate bune în perioada de boom economic şi se părea că în România s-a găsit un nou model de management în care pregătirea de specialitate în acest domeniu era facultativă. De fapt rezultatele se datorau mai ales unei conjuncturi de piaţă în care există o cerere mare nesatisfăcută şi trebuia doar să exişti pentru a putea genera nişte rezultate pozitive şi datorită disponibilităţii acestor manageri conjuncturali de a compensa lipsa de pregătire în management cu o muncă titanică şi cu sacrificarea timpului personal pe altarul organizaţie. Limitele acestui sistem şi lipsa de productivitate a acestei abordări s-a văzut abia atunci când cererea s-a restrâns odată cu apariţia crizei globale şi managerii de conjunctură nu au mai ştiut să se adapteze şi să reacţioneze la noile realităţi.
Reacţia nepotrivită a majorităţii companiilor autohtone la situaţia de criză este tocmai rezultatul lipsei unui management profesionist într-o cantitate sufficientă pentru a găsi soluţii la noile conjuncturi. Insuşi faptul că rezultatele slabe obţinute sunt puse pe seama unor factori externi ce ţin de macromediu: piaţă, statul, legislaţie, etc. este o altă dovadă a lipsei unui management de calitate.
Cu siguranţă un manager profesionist ar fi înţeles că rolul lui este tocmai de a găsi modelul de afaceri cel mai potrivit pentru noua conjunctură, model capabil să menţină performanţele organizaţiei în piaţa, să reducă riscurile asociate noii conjuncturi macroeconomice şi să crească performanţele organizaţiei raportate la concurenţa directă din piaţă. El nu ar avea cum să dea vina pe conjunctura pieţei sau pe altcineva pentru rezultatele slabe obţinute pentru că în felul acesta şi-ar nega propria plusvaloare adusă în organizaţie, aceea de a lua decizii fundamentate pe baza processării informaţiilor disponibile şi medierii între diferitele tipuri de interese ale categoriilor de persoane interesate de funcţionarea organizaţiei.
Cred că este timpul ca organizaţiile autohtone să conştientizeze că fără un management profesionist care să vină în completarea unei finanţări corecte, a unor resurse materiale şi umane de calitate, nu vor putea face niciodată performanţă pe termen lung, iar rămânerea doar în zona de supravieţuire a afacerii nu are cum să ducă la progresul societăţii în care trăim.
Publicitate și alte recomandări video
Îți recomandăm
