Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Aidoma, bănuiesc, oricărui ins normal, nu-mi plac „adunările“, „mulţimile“, deşi, paradoxal, prin profesia mea de universitar, stau de când mă ştiu înaintea lor şi le mai şi vorbesc sistematic. E, cred, în natura umană o nevoie firească de recluziune, de intimitate, menită să-ţi recompună identitatea alterată de numeroasele interacţiuni de peste zi şi manifestă, de aceea, periodic. Totuşi, în ciuda acestui impuls natural, omul, precum „confratele“ său bestial, aflat ocazional în interiorul unui grup, dezvoltă instincte diametral opuse înclinaţiei - repet, naturale! - pentru linişte şi se transformă într-o creatură bizar-zgomotoasă şi agitată, greu de recunoscut ori clasificat.
„Individul din mulţime“ va fi întotdeauna iritat, agresiv, „degrabă vărsătoriu de sânge nevinovat“, vorba cronicarului, posesor de piept bombat şi voce ridicată, stupid-gregar (cu spirit, carevasăzică, „de turmă“), ridicol-entuziasmat (adică exaltat în faţa tuturor idioţeniilor impuse de multitudine, fără discernământ), obtuz, defazat, derutat şi, ca atare, să admitem împreună, în totalitate iraţional. Similaritatea cu lumea faunei se află dincolo de orice dubiu. Cu puţine excepţii (ale speciilor definite de solitudine), animalele devin într-adevăr feroce doar atunci când se reunesc „în cete“, cum ar veni. Gândiţi-vă la felinele mari, lupi, gorile şi elefanţi! Împreună, sunt devastatoare, ajung „să funcţioneze“ asemenea unor „detaşamente“ ale morţii, deşi, luat singular, fiecare dintre exponeţii grupurilor, fiecare exemplar component al turmei s-ar dovedi, într-un context schimbat, capabil de blândeţe, tandreţe şi chiar duioşie. În sfârşit, nu vreau să filozofez excesiv. Ştiu, desigur, că, la animale, gregaritatea reprezintă o chestiune de supravieţuire. La om însă, mă întreb, ce este ea? Un atavism, o legătură a noastră subliminală cu propriu-ne trecut reptilian? Posibil. Răspunsul totuşi nu anulează observaţiile de mai sus şi nici nu neutralizează o concluzie predictibilă: instinctul gregar constituie, în structura societăţii, calea cea mai sigură către distrugerea, deopotrivă, a civilităţii şi civilizaţiei.
Mi-am amintit deunăzi, în conversaţia cu un prieten, de Cenaclul Flacăra, condus, în anii ceauşismului, de Adrian Păunescu. Nu vedeţi, cu certitudine, legătura, dar vă asigur că există una. Să precizez mai întâi că eu eram cam snob în copilărie şi adolescenţă. Nu puteam să sufăr muzica folk românească, muzică definitorie pentru amintitul cenaclu (ascultam, în contrapartidă, Pink Floyd, Led Zeppelin, Queen şi, în anumite cazuri, puteam fi mulţumit cu The Beatles sau Elvis Presley!). Pricepeam aşadar extrem de greu de ce mulţi dintre tovarăşii mei de joacă fugeau disperaţi, joia seara, să vadă la televizor „Flacăra lui Păunescu“, spectacol transmis, în prima parte a anilor optzeci, săptămânal, din diverse municipii ale patriei... În pofida inaderenţei mele structurale la folk-ul autohton totuşi, pe când aveam vreo paisprezece ani, iar gigantica „manifestare culturală“ poposise la Iaşi, m-am asociat „turmei“, acceptând să merg, alături de o gaşcă juvenilă imensă, la Casa Sindicatelor, unde avea loc megalomana reprezentaţie păunesciană. Cum să nu fiu şi eu părtaş la unul dintre rarele evenimente cool ale oraşului? Ceva epifanic s-a întâmplat atunci în forul meu interior. În nebunia generală (inevitabilă pe parcursul show-urilor în cauză - cei mai vârtstnici nu au uitat, sunt convins!), i-am observat pe mulţi dintre prietenii mei, băieţi inteligenţi, educaţi, din familii bune, cu gusturi rafinate, formate deja de acasă, pierzându-şi, pur şi simplu, uzul raţiunii şi transformându-se în făpturi complet diferite de profilul lor mental real. Îl detestau pe Ceauşescu cel puţin la fel de mult ca şi mine (eram „decreţeii“, nota bene, generaţia creată prin forţă de Titanul din Scorniceşti şi, întocmai ca în tragediile antice, întoarsă ultimativ, fatal, împotriva lui!), spuneau bancuri subversive şi imitau gângăveala grotescă a secretarului general al PCR spre exasperarea părinţilor lor. Inexplicabil, în euforia cretinoidă declanşată de cântecele inepte, aceşti copii deştepţi au uitat de sine şi s-au cocoţat pe scaune, urlând lozinci din rărunchi, sub bagheta bardului de pe scenă.
„Trăiască Ceauşescu, trăiască România, trăiască Tricolorul şi Conducătorul!“ răsuna, din mii de piepturi, în cadenţa unui blestem ezoteric incaş. Dacă o minte diabolică le-ar fi pus atunci arme în mâini tinerilor respectivi şi le-ar fi ordonat să-şi ucidă rudele în numele lui Ceauşescu, mă tem că unii ar fi făcut-o cu pathos proletar. Am înţeles un lucru trist în momentul menţionat. Apăsat pe „pedala“ instinctuală potrivită - în speţă, a spiritului gregar -, „doctorul Jekyll“ din noi îl va elibera, năvalnic, pe monstruosul „domn Hyde“. Morala? Urmăriţi, vă rog cu atenţie cum se face actuala politică de succes din România! Trecutul, aidoma viitorului, este o iluzie. Care poate însă deveni oricând realitate în prezent.
Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi
Cuvinte cheie: + opinii, multime, universitar, adunari
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Ghici cine este blondina din acest tandem liberal indestructibil?
Publicitatea convenției matrimoniale și modificarea acesteia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |