1. Care sunt domeniile creative?

Când vorbim despre creativi, gândul ne zboară automat către cei ce lucrează în IT. Însă relaţiile, hai să le spunem topologice, dintre domeniile creative şi cele IT nu sunt atât de simple. Pe de o parte, nu întregul IT poate fi considerat creativ - o bună parte a acestor domenii localizate în estul Europei, de exemplu, activează în sistemul serviciilor externalizate (outsourcing), aşa cum domeniile creative nu se limitează doar la IT. Începând cu 2001, Department of Culture, Media and Sport (DCMS) recunoaşte 9 sectoare creative: publicitate şi marketing, arhitectură, artizanat, design - grafică şi fashion design, film, televiziune, video, radio şi fotografie, IT, software şi servicii informatice, edituri, muzee, galerii şi biblioteci. La această listă, John Howkins (2001, The Creative Economy: How People Make Money From Ideas) adaugă şi alte activităţi: jucării şi jocuri, dar şi zona mult mai largă de cercetare şi dezvoltare în domeniul ştiinţei şi tehnologiei. De asemenea, se susţine din ce în ce mai des în lumea actuală că şi gastronomia ar fi un domeniu al creativităţii.

Aşadar, industriile creative reprezintă o sumă de domenii aparent deconectate din punctul de vedere al taxonomiilor economice clasice (CAEN). Aceste domenii au în comun faptul că sunt animate de creativi, iar produsele lor, impregnate de creativitate, sunt adesea personalizate. Standardizarea, specifică industriior tradiţionale, nu reprezintă neapărat un obiectiv al creativilor. Aceştia nu rămân captivi rutinei!

2. Difuzia domeniilor creative şi o dilemă - mai poate fi considerat creativ un proces externalizat al unui domeniu creativ?

Aceasta e o întrebare al cărui răspuns nu este uşor de dat, în absenţa totală a unor statistici care să separe zona creativă sau măcar dezvoltatorii produselor proprii de activităţile de outsourcing, activităţi specifice în cea mai mare măsură implantărilor de tip offshore sau nearshore ale firmelor multinaţionale. Doar câteva aprecieri vagi ne pot lămuri cât de creativ (sau nu!) e un sector sau altul dintre cele încadrate în linii mai mult decât generale în zona creativă. Iată cazul IT-ului românesc: „[…] suntem departe de a fi un Silicon Valley al Europei de Est. Noi, din interiorul industriei, nu considerăm că suntem în acel model. În Silicon Valley există foarte mulţi bani alocaţi pentru cercetare-dezvoltare şi se creează în primul rând produse, în timp ce peste 90% din industria IT românească este formată din outsourcing”, spune Valerica Dragomir, până în 2019 preşedintele Asociaţiei Naţionale a Industriei de Software - ANIS (Voinea M., Muntean, D., 2018 - aici). Iar Traian Luca, antreprenor şi patronul companiei ieşene GeminiCAD Systems, care-şi dezvoltă propriile produse, aprecia în 2018 că doar ceva mai mult de 5% dintre companiile IT din Iaşi îşi dezvoltă propriul produs, restul încadrându-se în zona outsourcingului.

„IT-ul din România nu putea creşte altfel decât mizând pe partea de outsourcing”, crede Valerica Dragomir, în timp ce antreprenorul IT Alex Lăpuşan afirmă că „outsourcingul e o etapă normală, care ne-a ajutat să ne formăm o educaţie anteprenoprială. […] Cred că acum e important să creştem generaţii noi de firme care să ofere valoare adăugată şi în zona de produs. E dificil şi pentru că piaţa locală este mică şi nu permite firmelor să testeze anumite produse şi apoi să iasă cu ele afară”.

Într-o atare situaţie, mai pot fi numiti creativi persoanele angrenate în sectoarele economice considerate creative, din perspectiva taxonomică clasică, dar care practică o muncă de rutină? Logica ne spune că nu, dar faptul că din punctul de vedere statistic e imposibilă separarea departamentelor creative de cele unde rutina e predominantă, nu putem decât să nuanţăm referinţele la această categorie de persoane - nu îi vom mai numi creativi, ci creativi şi creativi potenţiali.

3. Domeniile IT&Outsourcing şi industriile creative sunt activităţi concurente sau activităţi complemetare?

În sprijinul complementarităţii vine definiţia spin-off-urilor, tip mai rar de dezvoltare în spaţiul central şi est european, dar nu inexistent; acestea sunt prin excelenţă entităţi creative, fiind generate de persoane indispensabile marilor multinaţionale, ce sunt implicate în activitatea creativă. Pe de altă parte, un număr important de start-upuri, prin definiţie afaceri antreprenoriale, sunt înfiinţate de către cei ce şi-au desfăşurat anterior activitatea în companiile multinaţionale; experienţa în multinaţionale reprezintă chiar un avantaj, mai ales în ceea ce priveşte educaţia anteprenoprială. Deşi o parte dintre aceste noi companii aleg să-şi dezvolte propriile produse, o altă parte se vor insera într-un sistem de cooperare şi producţie cu marile companii multinaţionale - fie direct, fie prin intermediul firmelor de outsourcing implantate în statele central şi est-europene. Aceste mici companii pot deveni uneori nucleul unei dezvoltări de tip outsourcing, prin preluarea de către o companie globală a afacerii iniţial antreprenorială. De asemenea, o parte dintre afacerile antreprenoriale ce şi-au început activitatea într-un sistem de cooperare cu marile companii globale, ajung să-şi dezvolte propriile produse, luând loc la masa celor mari. Cel mai bun exemplu din industria românească de profil e compania Bitdefender. Marele producător mondial de soluţii antivirus e o companie multilocalizată. În România, alături de sediul central din Bucureşti, funcţionează şi punctele de lucru de la Iaşi, Timişoara şi Cluj, iar la nivel mondial are implantări şi birouri în peste 100 de state.

Teoretic, concurenţa se manifestă cel mai adesea la nivelul atragerii forţei de muncă şi aproape întotdeauna e tranşată în favoarea multinaţionalelor. Cu alte cuvinte, apariţia unor mari companii în interiorul unei structuri locale de tip Sistem Creativ Local (SCL) sau dezvoltarea companiilor multinaţionale implantate în anii anteriori pot deveni factori ce se vor reflecta în diminuarea numărului de start-upuri cu potenţial creativ pentru o anumită perioadă. De asemenea, micşorarea presiunii asupra forţei de muncă poate fi şi un factor favorizant al creşterii numărului de start-upuri cu potenţial creativ, mai ales în cazul SCL generate de oraşe situate la vârful ierarhiei urbane, al metropolelor naţionale şi regionale, care au o capacitate de rezilienţă superioară. (Pe data viitoare)

George Ţurcănaşu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi