anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Despre ordinea capitalistă (I)

GALERIE
sorin cucerai
  • sorin cucerai
- +

Ordinea capitalistă este una trans-finită - o ordine menită să se transceandă, să se depăşească, să se extindă prin chiar acţiunea de ordonare. Afirmaţia poate părea neobişnuită, aşa încât are nevoie de explicaţii.

La prima vedere, lucrurile stau astfel tocmai din pricina legilor economice ale cererii şi ofertei. Dacă oferta creşte şi cererea rămâne constantă, preţul bunului oferit scade. Asta se întâmplă când, datorită liberei concurenţe, apar mai mulţi ofertanţi ai aceluiaşi bun pe o anumită piaţă. Pe de altă parte, dacă cererea creşte şi oferta rămâne constantă, preţul bunului oferit creşte. Lucrul este valabil, printre altele, pentru preţul forţei de muncă: libera concurenţă nu înseamnă doar că mai mulţi întreprinzători oferă clienţilor acelaşi bun (pâine, să zicem), ci şi că aceşti întreprinzători au nevoie de mai mulţi angajaţi care să producă şi să vândă bunul respectiv.

Cu alte cuvinte, într-o economie de piaţă liberă preţul bunurilor de consum tinde să scadă, iar cel al bunurilor de producţie (forţa de muncă, printre altele) să crească. Avem astfel un cerc virtuos: o cantitate tot mai mare de bani rămâne la discreţia consumatorilor, fapt care le permite întreprinzătorilor să creeze bunuri noi pentru a încerca să extragă, sub formă de profit, o parte din acest surplus monetar; procedând astfel, întreprinzătorii dezvoltă concurenţa, ceea ce conduce la scăderea preţului bunurilor de consum şi la creşterea preţului forţei de muncă - şi tot aşa la nesfârşit.

Nu statului îi datorăm bunăstarea de care ne bucurăm astăzi, ci liberului schimb şi liberei concurenţe. Şi totuşi, dacă ne uităm cu atenţie vom constata că această explicaţie nu dă seama chiar de începutul cercului virtuos descris mai sus. Toate bune şi frumoase, dar cum e posibil un astfel de cerc? Şi de ce apare el atât de târziu în istoria umanităţii? Ştim deja cum funcţionează ordinea trans-finită - dar ce anume o face cu putinţă? Şi ce anume îi permite să subziste?

Pentru a afla răspunsul la asemenea întrebări, teoria economică nu ne e de niciun ajutor. Va trebui să ne uităm în altă parte. Va trebui, de exemplu, să constatăm că una dintre condiţiile de posibilitate ale ordinii trans-finite o constituie existenţa unei economii monetarizate. În absenţa unui mijloc universal de plată recunoscut ca atare, liberul schimb şi libera concurenţă nu prea au cum să-şi manifeste uimitoarele efecte benefice.

Pe de altă parte, haideţi să constatăm un alt lucru simplu, dar decisiv. Pentru a putea trăi, un om are nevoie de un adăpost şi de hrană. Cel care este proprietarul unei surse de hrană şi al unei locuinţe este autonom, nu depinde de alţii pentru a putea subzista. Iar dacă nu depinde de alţii, nu poate fi în niciun fel constrâns să intre în relaţii comerciale cu alţi oameni. Haideţi acum să ne reamintim că idealul clasic de om era individul autonom. Autonomia - capacitatea de auto-întreţinere, deci de hrănire din resurse proprii - reprezenta, în lumea greco-latină, o valoare fundamentală - până într-acolo încât cetăţenilor le era interzis prin lege să vândă sau să înstrăineze în orice alt fel o bucată de pământ dacă aceea era singura lor proprietate şi le asigura hrana.

Fiecare cetăţean era împroprietărit cu o bucată de pământ suficientă pentru a-i asigura subzistenţa (în cazul în care nu era deja proprietar). Nu puteai fi cetăţean dacă nu erai un om liber, şi nu puteai fi considerat liber dacă nu erai proprietarul unei surse de hrană. Tocmai din acest motiv o parte dintre cetăţenii unui polis ajungeau să colonizeze teritorii noi, unde întemeiau alte polis-uri: pur şi simplu nu mai era suficient pământ care să asigure subzistenţa tuturor cetăţenilor din polis-ul iniţial.

Autonomia (în sensul de capacitate de a-ţi asigura singur subzistenţa prin faptul de a fi proprietarul unei surse de hrană) a rămas un ideal până la începutul epocii moderne. Chiar şi în perioada feudală, dacă un om era proprietarul unei surse de hrană, era considerat liber şi tratat ca atare, de unde şi puternica dorinţă de împroprietărire nutrită de ţăranii lipsiţi de pământ. În întreaga perioadă premodernă, unul dintre sensurile libertăţii a fost acela de absenţă a obligaţiei de a intra în relaţii comerciale cu cineva pentru a-ţi asigura hrana zilnică.

Din acest punct de vedere, şerbii erau consideraţi (şi se considerau ei înşişi) liberi - erau „servi“, nu „sclavi“ - pentru că ei nu plăteau dări seniorului şi nu munceau pământurile sale decât pentru dreptul de a locui acolo. În măsura în care aceste dări erau plătite, pământul pe care locuiau era al lor. Ei aveau (şi le era recunoscut) un drept de proprietate asupra acelui pământ, deşi nu unul absolut, precum cel al nobililor sau al ţăranilor liberi, ci unul condiţionat. Şi tot din acest punct de vedere, comercianţii, bancherii, intelectualii, artiştii şi meşteşugarii, oricât de bogaţi ar fi fost şi de oricât prestigiu s-ar fi bucurat, aveau un statut social incert, pentru că nu erau autonomi.

Sorin Cucerai este traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Gazoductul Nord Stream 2 şi securitatea Europei

Alexandru LĂZESCU

Gazoductul Nord Stream 2 şi securitatea Europei

Pentru Germania gazoductul şi relaţiile cu Rusia par să aibă prioritate în faţa intereselor de securitate ale Europei de Est şi legăturilor transatlantice.

Filmuletul zilei

opinii

Pe faţă şi pe dos

Nichita DANILOV

Pe faţă şi pe dos

Dincolo de ieşirea în aparenţă viscerală şi acuzaţiile halucinante ale preşedintelui Iohannis la adresa PSD-ului, ghicim un calcul politic rece. Atacând PSD-ul, dar şi UDMR-ul, preşedintele Iohannis a făcut o mişcare neaşteptată pe tabla de şah a spectrului politic românesc.

Patru pastile de vară covidată

Michael ASTNER

Patru pastile de vară covidată

Of de feisbuchist răzvrătit

Cum e posibil un stat minimal? (1)

Sorin CUCERAI

Cum e posibil un stat minimal? (1)

Fiindcă suntem deja în august şi ca să mai uităm de pandemie, le propun cititorilor mei un joc intelectual: cum ar fi posibil un stat minimal? Nu pentru că aş milita în favoarea unui astfel de stat, ci mai degrabă ca un joc cu mărgelele de sticlă.

pulspulspuls

Hopaa: ce avem noi aicea?

PULS

Hopaa: ce avem noi aicea?

Iacătă, stimaţi telespectatori şi simpatice telespectatoriţe, ce a putut surprinde pe una din străduţele lăturalnice din zona domiţilului, alaltăseară, în timpul preumblărilor de după cină recomandate de medic pentru digestie, amicul nostru Archibald Tănase! 

Caricatura zilei

LetsKanya

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.