Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Despre ordinea capitalistă (III)

GALERIE
sorin cucerai
  • sorin cucerai
- +

(continuare de săptămâna trecută)

Ordinea capitalistă este o ordine a schimbului comercial universal şi inevitabil (cum am spus deja, inevitabilitatea rezultă din obligaţia impusă tuturor de a plăti taxe şi impozite în monedă). Aranjamentul instituţional necesar menţinerii ordinii capitaliste este conceput să facă un singur lucru: să blocheze tendinţa naturală a oamenilor de a-şi însuşi o sursă de hrană şi un adăpost, astfel încât indivizii să nu mai aibă acces la hrană şi la adăpost decât prin intermediul unui venit monetar. Tocmai blocarea acestei tendinţe naturale, care derivă spontan din instinctul de conservare, face posibil capitalismul. În absenţa acestui blocaj impus din exterior, piaţa (monetarizată sau nu) s-ar restrânge semnificativ, iar potenţialilor întreprinzători le-ar fi mult mai greu să găsească mână de lucru. Capitalismul ar redeveni în mod spontan ceea ce a fost de-a lungul întregii istorii premoderne: o ordine periferică, expresia unui mod de acţiune util în anumite circumstanţe, dar nenecesar.

Faptul că, pentru a se menţine, ordinea capitalistă are nevoie de un aranjament instituţional exterior ei care să impună blocajul descris mai sus are câteva consecinţe remarcabile. Cea mai importantă dintre ele este necesitatea de a impune şi de a menţine o distincţie netă între stat şi piaţă. Statul modern este un instrument de blocaj. Tocmai de aceea este necesar ca el să nu blocheze mai mult decât trebuie pentru buna funcţionare a pieţei. Cu alte cuvinte, statul trebuie să fie un garant al liberului schimb şi al liberei concurenţe. Ori de câte ori încearcă să fie mai mult decât atât, el micşorează (şi, la limită, anulează) beneficiile fără precedent pe care ordinea capitalistă le face posibile. Dar, procedând astfel, ajunge să îşi piardă raţiunea de a fi - pentru că în absenţa respectivelor beneficii tipul modern de stat nu mai are nicio justificare.

De aici nu rezultă însă că statul nu trebuie să intervină pe piaţă. Dimpotrivă. Atâta vreme cât, în ordinea capitalistă, oamenii nu pot avea acces la hrană şi la adăpost decât prin intermediul unui venit monetar, comportamentul acestora va fi în mod natural orientat către obţinerea unui venit sigur (sau, în limbaj economic, către obţinerea venitului dintr-o specie sau alta de rentă). Ei vor căuta aşadar să descopere mijloace prin care să-şi asigure un număr (eventual cât mai mare) de clienţi captivi. Libera concurenţă este la fel de nenaturală ca şi capitalismul însuşi.

Însă libera concurenţă este cea care face posibil cercul virtuos descris la început. În absenţa ei nu am mai putea vorbi cu adevărat de capitalism. Prin urmare, statul modern este ţinut să intervină pe piaţă pentru a preveni formarea de rente şi pentru a le desfiinţa pe cele deja formate. Cu alte cuvinte, statul modern este ţinut să reglementeze activităţile economice în sensul garantării liberei concurenţe (inclusiv, bunăoară, prin obligarea furnizorilor de bunuri şi servicii de a oferi potenţialilor clienţi toate informaţiile relevante legate de bunul sau serviciul respectiv).

Pe de altă parte, instituţiile statului modern nu trebuie judecate după criteriile de eficienţă ale unei firme private. Teza potrivit căreia nu există servicii furnizate de stat pe care piaţa să nu le poată furniza mai bine e demonstrabil falsă. Există cel puţin două servicii pe care statul modern le furnizează mai bine decât orice agent privat - blocarea accesului direct la sursa de hrană şi la locuinţă şi blocarea formării de rente - şi asta pentru simplul motiv că niciun agent privat nu le poate furniza, iar în absenţa acestor două servicii ordinea capitalistă ar înceta practic să mai existe.

Ideea de a privi statul ca pe o firmă sau ca pe un ansamblu de firme în competiţie cu alte firme e funestă ordinii capitaliste, pentru că dizolvă statul în ansamblul relaţiilor de piaţă şi astfel îl împiedică să îşi exercite funcţiile sale care, prin însăşi natura lor, sunt exterioare pieţei, dar necesare subzistenţei acesteia. De vreme ce ordinea capitalistă nu este o ordine naturală, capabilă să subziste prin ea însăşi, ci depinde de un aranjament instituţional exterior ei, care o face cu putinţă, "privatizarea statului" are drept consecinţă necesară dispariţia ordinii capitaliste. Prin urmare, menţinerea unei distincţii nete, a unei graniţe ferme între statul modern şi ordinea capitalistă este o condiţie necesară pentru ca ambele să poată supravieţui.

Ajuns aici, aş vrea să elimin o posibilă neînţelegere. Afirmaţia potrivit căreia ordinea capitalistă nu este o ordine naturală nu este în niciun fel o critică la adresa acestui tip de ordine. Dimpotrivă, descoperirea faptului că prosperitatea şi libertăţile ei sunt posibile doar prin frustrarea instinctului de conservare, prin refuzul accesului direct la hrană şi la adăpost, prin introducerea unui mediator între noi înşine şi propria noastră natură mi se pare una dintre cele mai remarcabile descoperiri din istoria umanităţii. Breşa creată între noi şi natura noastră - şi astfel între noi şi natură în general - deschide un spaţiu necunoscut anterior al libertăţii specific umane (deci non-animale) şi este, în consecinţă, o formă de civilizare.

Nu este însă mai puţin adevărat că frustrarea unui instinct atât de puternic precum cel de conservare contrariază şi nemulţumeşte. Orice individ care locuieşte în ordinea capitalistă este, din acest motiv, o fiinţă fundamental precară, de o radicală fragilitate. Tocmai această precaritate a celui care nu (mai) are pământ ferm sub tălpi este, cred eu, sursa ultimă din care provin toate criticile la adresa ordinii capitaliste. La drept vorbind însă, nu doar locuitorii ordinii capitaliste suferă de această precaritate. Ea este comună locuitorilor oricărui tip de ordine modernă.

Principala diferenţă dintre statul modern şi orice altă formă de organizare politică anterioară lui constă în faptul că primul este menit să permită indivizilor accesul la hrană şi la adăpost doar indirect, prin intermediul unei surse de venit monetar - iar obţinerea unui venit monetar devine obligatorie din pricină că statul îşi obligă cetăţenii să plătească impozitele şi taxele exclusiv în monedă. Din acest punct de vedere, omul modern este în mod necesar neliniştit, nesigur, întrucât este primul tip de om care nu îşi mai poate satisface nemijlocit instinctul de conservare.

Sorin Cucerai este traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri