anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

sambata, 11.07.2020

Despre parteneriat şi ipocrizie (I)

GALERIE
lucian dirdala200
  • lucian dirdala200
- +

Cât de importantă este pentru UE relaţia cu Ucraina, Moldova şi celelalte ţări, pentru a risca un conflict, pe această temă, cu Rusia?

Dacă în zilele următoare nu se întâmplă cumva o minune, întâlnirea la vârf consacrată Parteneriatului Estic se va încheia printr-un eşec. Este o veste proastă pentru România, interesată de continuarea - şi, pe cât posibil, de accentuarea - cooperării între UE şi republicile post-sovietice din Europa de Est. Totodată, asistăm la o neplăcută confirmare a inferiorităţii UE în raport cu Rusia, în cazul unei competiţii geopolitice.

Oricât de mult ar încerca forurile de la Bruxelles să ofere un alt cadru intelectual pentru înţelegerea situaţiei, exact despre o competiţie geopolitică este vorba. Nu înseamnă că statele Parteneriatului Estic sunt actori pasivi, premii pe care le va obţine una sau alta dintre tabere. În ultimă instanţă, guvernele lor sunt cele care vor lua decizia finală în privinţa alinierii (sau nu) cu unul sau celălalt pol de putere. O vor face, însă, într-un mediu caracterizat de constrângere, ameninţări şi promisiuni - prezenţe obişnuite în cadrul unei partide geopolitice. E un sport la care Uniunea Europeană, din păcate, nu excelează.

Cum ar arăta, atunci, cu adevărat, terenul de joc? Să observăm, întâi, diferenţele faţă de procesul de apropiere şi apoi de integrare a celor zece state din Europa Centrală şi de Est (1994-2007). Atunci, SUA erau implicate, pentru că, foarte curând, extinderea UE şi cea a NATO au devenit îngemănate. Acum, America administraţiei Obama este un observator prietenos, dar pasiv. Atunci, Rusia traversa o perioadă de slăbiciune acută (prima parte a intervalului), iar după ce s-a întărit s-a văzut nevoită să constate că armele economice şi comerciale pe care le putea utiliza împotriva „celor 10” erau nesemnificative, pentru că ţările respective îşi câştigaseră un grad ridicat de autonomie. Acum, Rusia este mai puternică, iar statele Parteneriatului Estic sunt mult mai puţin autonome. Atunci, chiar dacă nu toate cele zece ţări erau bine aşezate pe temelii democratice (România, Bulgaria, într-o mai mică măsură şi Slovacia au reprezentat, o vreme, excepţii), perspectivele democratice erau, în mod evident, mai bune decât sunt astăzi în spaţiul post-sovietic.

Atunci, în toate ţările asociate şi ulterior candidate, opinia publică susţinea în mod covârşitor integrarea europeană, în timp ce astăzi, în ţările Parteneriatului Estic, lucrurile nu stau atât de bine. Există, peste tot, segmente importante - în anumite cazuri, net majoritare - de populaţie care îşi vede viitorul în afara UE. Nu neapărat într-o organizaţie dominată de Rusia, dar în afara UE. Iar factorii culturali, lingvistici, religioşi susţin, într-o anumită măsură, această linie.

Atunci, foarte important, Europa avea un proiect clar pentru Est. Nu l-a explicitat chiar din start, dar în perioada 1994-1996 toate ţările respective au depus cereri de accedere. Nici măcar nu se încheiase primul val de extindere post-Maastricht (la 1 ianuarie 1995 aderă Austria, Suedia şi Finlanda), şi solicitările lor sunt primite. Primele negocieri încep mai târziu, în 1998, dar se ştia clar că va exista o nouă extindere. Astăzi, nu se vorbeşte deloc de aşa ceva, cu atât mai puţin de termene.

Atunci, Uniunea Europeană suscita speranţă şi încredere nu doar în afara graniţelor, ci şi în interiorul lor. Probleme existau, unele erau grave şi dureroase, dar se considera că UE este marele proiect al viitorului, pe continentul european. Acum, îşi fac loc dubiile şi dezamăgirile.

Menţionam, mai sus, că încleştarea gepolitică se va tranşa prin deciziile guvernelor şi popoarelor chemate să-şi aleagă drumul. Rusia s-a manifestat în mod previzibil: a făcut uz de presiuni şi ameninţări. Europa nu poate face uz de aşa ceva - suntem cu toţii de acord. Uniunea Europeană este, ni se spune de la Bruxelles, o forţă a binelui, o superputere ad hoc animată de valori, în acţiunea sa internaţională. Atunci, apar două întrebări interesante.

Prima ar fi: este dispusă UE să poarte o adevărată competiţie geopolitică, să recurgă la sancţiuni credibile împotriva Rusiei, pentru a sili Moscova să lase ţările respective - sau măcar pe unele dintre ele, care prezintă interes pentru UE - să ia propriile hotărâri, fără ingerinţe din afară? Da sau nu? Cât de importantă este pentru UE relaţia cu Ucraina, Moldova şi celelalte ţări, pentru a risca un conflict, pe această temă, cu Rusia? Sau, în aceeaşi ordine de idei, dar într-o abordare diferită, ce concesii este UE dispusă a oferi Moscovei pentru a nu tulbura procesul de decizie de la Kiev, Chişinău şi aşa mai departe? Nu voi încerca să ofer aici un răspuns, deşi avem, fiecare dintre noi, păreri în acest sens.

Cea de-a doua întrebare este: în ce măsură putem privi cu seriozitate discursurile despre valori ale oficialilor de la Bruxelles, dacă liberul schimb - piatra de temelie a integrării europene şi, după unii, a bunei înţelegeri internaţionale - este atât de strict condiţionat politic? E cât se poate de corect să ceri guvernelor din ţările Parteneriatului Estic să respecte cu scrupulozitate drepturile omului, să facă alegeri libere şi corecte şi aşa mai departe, în momentul în care se pune problema admiterii în club. Atunci, da, trebuie să respecte aceleaşi reguli ca şi noi. În timp, trebuie să se conformeze. Dar liberul schimb trebuie să fie normalitatea în relaţiile bilaterale, mai ales când vorbim de relaţia între o hiper-economie şi un grup de economii mult mai mici. Iar dacă ele n-ar face faţă, de ce nu ar deschide UE, unilateral, propria piaţă, lăsând ţările respective să menţină, o vreme, anumite bariere? S-ar putea spune că nu se poate. Evident că se poate.

Poate că UE mai are puţin de lucru până a deveni o forţă a binelui, în raporturile internaţionale.

 
Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii “Mihail Kogălniceanu”

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Binele propriu şi răul altora

Nicolae GRECU

Binele propriu şi răul altora

La fel ca predecesoarea sa de acum 46 de ani, Politehnica actuală nu vrea degringolada unei glorii de altădată, ci propria-i salvare.

Filmuletul zilei

opinii

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

Eugen MUNTEANU

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

Autorul continuă relatarea, începută în episodul trecut, a unui eveniment istoric unic, la care a avut şansa să participe, ca martor: luarea cu asalt, de către manifestanţi, a sediului central al Securităţii din fosta Germanie comunistă (RDG).

Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

pr. Constantin STURZU

Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

Poate un creştin, în lume fiind, să ajungă la măsura sfinţeniei? Desigur, nimic nu-l împiedică. Mărturie ne sunt sinaxarele şi nu numai. Dar cineva care trăieşte în păcate grele poate săvârşi fapte comparabile cu cele ale unui pustnic care trăieşte în rugăciune şi în asceză aspră? Greu de închipuit aşa ceva. 

Nostalgii

Alexandru CĂLINESCU

Nostalgii

Toată zona - cartierul se numeşte La Goutte d Or - e de altfel multietnică. E aglomeraţie şi pe trotuare, şi pe stradă. Când ajung la Barbès autobuzele se târâie, se produc ambuteiaje îngrozitoare, rişti - dacă mergi la Gara de Nord - să pierzi trenul. Întreg cartierul rămâne o enclavă, musulmană şi africană, în plin Paris. O enclavă care avea, în Tati, un punct de reper...

pulspulspuls

Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

Pentru că ieri am rămas restanţi în ce priveşte votul din forul de conducere al filialei în privinţa desemnării noului candidat la premărie, în persoana madamei cu Camelii, haideţi să vă amărâm olecuţă sâmbăta de dimineaţă cu chestiuni sălcii ale politichiei. 

Caricatura zilei

Probleme între frați

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.