
Astăzi este ziua în care s-a născut România, pe 1 decembrie s-a întregit. Să ne bucurăm de asta cu mândrie și fără să ne scăldăm în gloria trecutului: putem și merităm mai mult. Și nu ne oprește nimeni să cerem astea de mâine.
Mă doare inima când mă uit la discuțiile din jur legate de ziua de 24 ianuarie. O zi a cărei importanță am început s-o măsurăm după cine-și mai aduce aminte de Iași și alege să vină pe-aici la ceremonii. După cine și cu ce alege să defileze. O zi care mai aduce bucurie doar prin faptul că e vineri, e liberă și toți cei care schiază pleacă încă din seara asta spre stațiuni.
O zi pe care o catalogăm „unirea mică”, când singurul lucru mic legat de ea este înțelegerea și ambiția noastră legată de acest moment. 24 ianuarie 1859 este ziua în care s-a născut România modernă, așa cum o știm astăzi. Și ea s-a născut la Iași, cu tot patetismul și patriotismul local asumat: aici a fost votat întâi Alexandru Ioan Cuza, pentru a deveni domn al Moldovei și apoi al Țării Românești.
Aici a luat naștere această idee, aici s-au făcut primele planuri.
Aici suntem și astăzi, 166 de ani mai târziu. Și putem să ne plângem despre faptul că nu prea avem autostrăzi, chiar dacă ele încep să apară. Că nu avem ieșeni în funcții de conducere în structurile relevante din capitală (am cam avea motiv și dreptate).
Dar n-ar trebui astăzi să ne uităm în gura politicienilor sau să așteptăm nimic, de la nimeni. Este ziua în care țara aceasta, cu atâtea bune și atâtea rele, a apărut atunci când nimeni nu i-ar fi dat vreo șansă să o facă. Că a obținut independența și apoi s-a întregit, în 1918, prin munca unor oameni pentru care politica însemna patriotism și datorie, nu imagine și înavuțire.
Și suntem astăzi aici, 166 de ani mai târziu, într-o poziție mai bună decât am fi crezut vreodată. În cea mai mare alianță militară internațională, într-o uniune economică europeană care ne-a adus mai mult decât ne-a cerut. Într-o poziție în care putem să stăm cu oricine la masă cu fruntea sus, fiindcă avem 166 de ani de când n-am mai plecat capul în fața nimănui.
Ne așteaptă pe toți un an complicat, plin de incertitudini, mai ales în zona economică. Dar vom răzbi împreună și peste anul acesta făcând același lucru pe care l-am făcut dintotdeauna. Fiind vigilenți, dedicați, atenți, îngrijorați de ce se întâmplă în jurul nostru. Trăgându-i la răspundere pe cei care conduc țara, așa cum știm fiecare dintre noi mai bine. Având grijă unul de altul, pentru că toate nenorocirile din jurul nostru au reușit să ne dezbine într-un mod înspăimântător.
Sigur că avem temeri că putem urma cu toții un drum extremist, îmbrăcat frumos într-o haină patriotică și națională, dar lipsit de orice substanță. Sigur că riscul nu a părut niciodată mai mare decât acum, în anii aceștia. Dar faptul că un grup de oameni și de partide și-au asumat ideile de „națiune”, „patriotism” și toate derivatele nu înseamnă că trebuie să ne ferim de ele.
Astăzi este ziua în care s-a născut România, pe 1 decembrie s-a întregit. Să ne bucurăm de asta cu mândrie și fără să ne scăldăm în gloria trecutului: putem și merităm mai mult. Și nu ne oprește nimeni să cerem astea de mâine.
Publicitate și alte recomandări video