Despre politică şi bani. Modelul atenian (I)
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

Despre politică şi bani. Modelul atenian (I)

GALERIE
Eugen Munteanu
  • Eugen Munteanu
- +

Având în vedere splendoarea realizărilor ei artistice, filosofice, ştiinţifice, urbanistice, se poate aprecia că Atena antică a furnizat umanităţii o cantitate de "bunuri simbolice" atât de mare, încât celebrul oraş‑stat al Eladei antice poate fi oricând evocat şi studiat ca model şi reper pentru societăţile moderne. Autorul articolului oferă o serie de reflecţii asupra poziţionării atenienilor faţă de flagelul corupţiei în raport cu avuţia publică, o temă atât de actuală pentru noi.

Un semn al decadenţei moravurilor politice în lumea noastră este şi faptul de a considera politica activă drept un mijloc "normal", adică legitim şi moral de a te îmbogăţi. Că mijloacele şi căile de îmbogăţire prin politică pot fi ilegale nu ne deranjează prea mult, de vreme ce, o dată "aleşi" parlamentari, primari, consilieri, sau numiţi miniştri, secretari de stat, prefecţi etc., stă în puterea noastră de a modifica legile şi codurile penale, în aşa fel încât să scăpăm de consecinţele faptelor noastre reprobabile, atunci când se întâmplă ca acestea să fie descoperite. Încă şi mai grav este faptul că o mare parte a "publicului" consimte la această interpretare, tacit sau explicit. De câte ori nu auzim remarci precum "ca să obţii un loc eligibil pe lista partidului X" trebuie să depui la caseria de partid atâţia sau atâţia lei, deci este normal ca bietul om să‑şi recupereze "investiţia". Când postul pe care îl râvneşti ţi‑l cumperi prin mită directă la un şef, când o afacere bănoasă cu statul implică plata pe sub mână a unui "comision", nimic mai normal, gândeşte alegătorul de rând, ca omul să‑şi recupereze banii, că doar şi eu aş fi făcut la fel. Ca să nu mai vorbim despre "dreptul" pe care suntem pregătiţi să‑l dăm ca să obţinem un favor administrativ, o aprobare sau o autorizaţie "peste rând" sau alături de lege. Important este, îşi spun membrii gloatei votante, ca politicienii care fură din avuţia statului să "ne dea şi nouă" câte ceva: pomeni electorale, ajutoare sociale nemeritate, măriri de salarii şi pensii generatoare de inflaţie etc. Când acest fel de a vedea lucrurile este atât de răspândit, ne dăm seama cu oroare şi spaimă că sintagma "lupta împotriva corupţiei" este o vorbă goală. Dezamăgiţi şi demobilizaţi, aflaţi în perpetuă minoritate, cetăţenii oneşti şi responsabili, care nu pot accepta hoţia ca mod de viaţă, se vor auto-izola, iar societatea va intra într‑o criză profundă.

Tentaţia de a se înfrupta din avutul comunităţii a existat întotdeauna în societatea umană. Nu trebuie să ne facem iluzia că ar fi existat vreodată societăţi ideale şi perfecte. Totuşi, au existat în istorie şi unele perioade sau unele cetăţi, în care corupţia, cum o numim generic, a fost foarte restrânsă, dacă nu total absentă. Potrivit datelor abundente de care dispunem, dar mai ales dacă luăm în seamă splendoarea realizărilor ei social‑politice, artistice, filosofice, ştiinţifice, urbanistice, una dintre aceste societăţi a fost Atena antică. În epoca sa clasică, aproximativ în secolele al VI‑lea - al IV‑lea î.Hr., Atena a furnizat umanităţii o cantitate de "bunuri simbolice" atât de mare, încât celebrul oraş‑stat al Eladei antice poate fi oricând evocat şi studiat ca model şi reper. Mă voi referi în cele ce urmează la o temă actuală pentru noi, tema corupţiei în raport cu averea publică, încercând să înţeleg poziţionarea atenienilor faţă de acest flagel şi modalităţile prin care statul atenian a găsit formule şi mecanisme de reducere a acestuia.

Reamintesc mai întâi cititorului că, în perioada de referinţă, Atena era o republică, bazată pe principiul democraţiei directe, în sensul că deciziile majore erau luate prin votul întregii comunităţi a cetăţenilor atenieni, cu excepţia sclavilor, a femeilor, a metecilor (foşti atenieni care renunţaseră la cetăţenie) şi a străinilor. Puterea rămânea deci constant în mâinile demos-ului, adică a cetăţenilor, şi nu era delegată altor persoane, ca în democraţiile moderne. Toţi cei care urmau să ocupe una din "funcţiile executive", cum am spune astăzi, de la cea de arhonte (număr variabil, de la doi, până la nouă), până la cea de strategós (general în armată, în număr de asemenea variabil), precum şi calitatea de membru al unui tribunal, erau aleşi dintre cetăţeni, prin votul direct al tuturor cetăţenilor, pentru o perioadă limitată, de obicei un an! Absolut admirabil, toate aceste funcţii erau prestate gratuit, o remuneraţie modică fiind introdusă foarte târziu, către sfârşitul epocii clasice!

Constituţia ateniană prevedea şi o funcţie publică denumită leitourgía, cel care o ocupa, pentru o perioadă precis determinată, purtând numele de leitourgós. Sensul primar, etimologic, al cuvântului compus leitourgía a fost conservat şi în întrebuinţarea creştină a termenului, însemnând "activitate în folosul colectivităţii; serviciu public". Cel care efectua această activitate, leitourgósul, era cetăţeanul atenian care se oferea să finanţeze din banii săi şi să organizeze acţiuni de mare suprafaţă şi însemnătate publică, cum ar fi construcţia unui templu sau a unui pod, finanţarea unei misiuni diplomatice etc. Încredinţarea de către unul dintre arhonţi, de obicei arhontele eponim (cel care împrumuta numele său anului administrativ în curs, spre a fi înregistrat în anale) sau arhontele basileus (urmaşul simbolic al regelui din epoca arhaică), era considerată un semn de mare onoare pentru cel vizat. Asumarea era de altfel voluntară şi presupunea în fapt o onorabilitate deja consolidată, precum şi mijloacele financiare necesare îndeplinirii sarcinii asumate. În mentalul atenian, averea pe care o deţineai era un dar al zeilor patriei, era deci o răsplată pentru hărnicie, onestitate, talent sau vitejie, şi nu putea proveni decât din mijloace licite, cultivarea pământului sau creşterea animalelor, minerit, meşteşuguri, comerţ sau pradă de război. Norocul tău era deci consecinţa directă a calităţii de cetăţean atenian şi depindea de gloria, puterea economică şi militară, de prestigiul şi strălucirea cetăţii, la care contribuiau nu doar războinicii şi negustorii, ci şi (mai ales!) artiştii şi tinerii sportivi. Nimic mai firesc atunci ca o parte din averea ta să se întoarcă spre folosul cetăţii. Deopotrivă sponsor şi manager - ca să folosim termeni actuali - leitourgós-ul îşi investea averea şi timpul încheierii cu succes a sarcinii asumate, ceea ce îi conferea un prestigiu enorm. Rarele cazuri de eşec erau penalizate prin dezonorarea definitivă, dar resimţite şi ca semn al mâniei zeilor.

Numărul acestor "de bine făcători" (numele filantropiei apare tot în acest context) era diferit de la an la an, în funcţie de cerinţele cetăţii. Potrivit mărturiei lui Demostene, marele orator, Atena avea nevoie în fiecare an de circa şaizeci de leitourgói. În anii mai bogaţi în evenimente, numărul lor putea ajunge până la nouăzeci. Jocurile Panatenaice, de exemplu, organizate o dată la patru ani, reclamau în plus faţă de anii obişnuiţi până la patruzeci de leitourgói, iar Sărbătorile Dionisiace între douăzeci şi treizeci de leitourgói. Nu toate aceste "liturghii" (servicii publice) aveau aceeaşi pondere şi, deci aceleaşi costuri. Pentru a ne face o idee despre cheltuielile din averea proprie ale unui filantrop atenian, menţionez aprecierile celor mai mulţi dintre istoricii care s‑au ocupat de sistemul monetar elenic. 1 talant atic avea valoarea a cca 26 kg de argint pur şi era echivalat cu circa 6000 de drahme, ceea ce însemna că o drahmă atică valora cca 4,3 gr de argint pur. Mărturiile indică faptul că 1 drahmă reprezenta salariul mediu pentru o zi de muncă a unui muncitor calificat (pietrar, dulgher, bijutier etc.) sau solda unui hoplit (infanterist echipat complet, cu armură, coif, scut mare şi lance).

Eugen Munteanu este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Politica nu este o luptă între Bine şi Rău, ci una pentru putere şi resurse

Alexandru LĂZESCU

Politica nu este o luptă între Bine şi Rău, ci una pentru putere şi resurse

Deşi în plan emoţional sunt de înţeles dezamăgirile privind formarea noii alianţe de guvernare PNL-PSD şi comportamentul lui Iohannis, acestea sunt expresia unei viziuni idilice asupra politicii, fără nici o legătură cu realitatea.

Filmuletul zilei

opinii

Curcubeul experimental al lui Robert Şerban

Nichita DANILOV

Curcubeul experimental al lui Robert Şerban

Citit cap-coadă, poemul lui Robert Şerban e cât se poate de coerent. Imaginile se leagă între ele, ideile sunt duse până la capăt. Aproape nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Şi faptul acesta e de-a dreptul fascinat. Oare de ce dadaiştii nu alegeau o temă? De ce scrisul lor e disparat, alcătuit din unghiuri, cercuri şi linii frânte ce par a nu avea prea multe puncte comune cu realitatea?? Hazardul poate fi provocat şi apelând la logică şi raţiune. La inspiraţie poetică.

Evenimente demografice - IV. Divorţialitatea

Ciprian IFTIMOAEI

Evenimente demografice - IV. Divorţialitatea

Articolul din această săptămână încheie seria dedicată evenimentelor demografice (natalitatea, mortalitatea, nupţialitatea şi divorţialitatea) analizate pe baza statisticilor oficiale, relevante la nivel naţional şi pentru judeţul Iaşi. În luna martie 2021 s-a înregistrat cel mai mare număr de divorţuri din perioada ianuarie 2020 - septembrie 2021: 2702 divorţuri, iar trendul a rămas constant, cu peste 2000 de separări de cupluri, până în iunie 2021.

Aydan Özoğuz sau diversificarea diversităţii

Michael ASTNER

Aydan Özoğuz sau diversificarea diversităţii

În loc de motto: Să luptăm pentru pace până nu mai rămâne piatră peste piatră!

pulspulspuls

Scenarii cu privire la desemnarea noului viceprimar din partea partidoiului la noi în târg

Scenarii cu privire la desemnarea noului viceprimar din partea partidoiului la noi în târg

Aventurile consilierului Balalaicu de la partidoiul ieşean, care caută un post bun pe la vreun minister, dar, desigur, s-ar mulţumi şi cu ceva pe plan local, dar care musai să producă caşcaval, aventuri pe care le-am povestit aici la gazetă exclusiv din dorinţa de a arăta cum merg lucrurile în politichia ieşeană, au stârnit un interes neaşteptat în rândul cititorilor noştri şi nu numai. 

Caricatura zilei

Moș Nicoale & Co

Editia PDF

Bancul zilei

- "Pentru o digestie buna beau bere. Daca nu am pofta de mâncare, beau vin alb. Daca am tensiunea scazuta, beau vin ros (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.