Caută 
1 MIN
Ce-mi place toamna dimineaţa, când găsesc câte o ceapă roşie uitată în pământ; apoi dovlecei crescuţi peste măsură, care nu mai sunt buni decât pentru animale; când câinele, Duca noastră, doarme frântă în bot în balconaş, după ce a umblat cine ştie pe unde toată noaptea; dă din picioare prin somn – cred că şi acum se bate cu vreun duşman.
Îmi place până şi joagărul pe care-l aud toată ziua (că dinţii mai trebuie ascuţiţi din când în când), nişte tipi care bat cuie în acoperişul unei case noi. Îmi plac roiurile de vrăbiuţe ce ciripesc înnebunite prin vişini, îmi plac până şi maşinile, dubiţele de toate culorile, care se duc grăbite la serviciu, de parcă se goleşte tot satul de benzină şi smog. Îmi produc o fericire nedefinită teii de la biserică, ce-şi leagănă alene frunzişul. Îmi place fântâna rămasă mai nefolosită (acum avem apă curentă), cu găleata cu frânghie rămasă mai nefolosită de ani de zile, cu iarba adunată în jur (uf, nu mai vine ăla să taie iarba; suntem acum la mâna zdrăngănitorilor ăstora cu cositorile mecanice), cu cei doi nuci ca doi papi, legănându-se. Pax vobiscum! Şi-mi place grâuşorul albit crescut prin iarba toamnei. Şi greierii nu se lasă: cântă!
Ce-mi plac prigorii care se adună pe deal într-un loc. Fac a ploaie, dar nu plouă. Cineva se aude turnând grăunţe dintr-un vas în altul. Probabil le vântură.
Maria e plecată la vecina Dumi să dea cadouri la cei mici. Maria a fost plecată în Italia la băiat şi de acolo le-a cumpărat. Se topeşte după cei mici. Aşa o ştiu dintotdeauna. Pe urmă aduce pere clapp de la Marian şi Dumi. Îmi aleg câteva: mănânc pere şi mă uit la tenis.
Gospodarii serioşi taie iarba cu cositoarea mecanică – noua modă naţională. Să nu crescă un centimetru – mama ei! Serioşi, cu burţile revărsate. Duca, căţeaua noastră, doarme neîntoarsă, nederanjată nici de cositoare ce bârâie, frate, toată ziulica, nici de ţigăncuşele care merg la magazin şi strigă cât ce pot: Hai, fa, încoa’…
Şi greierii iubăreţi cântă şi cântă. No se puede vivir sin amar, zice spaniolul. Nu se poate trăi fără a iubi.
Şi vorba Poetului: De ce-aş fi trist? Şi totuşi…
Dar mie îmi produc fiori în continure şi cărţile. Citesc Musil (iarăşi), Malcom Lowry, care a reţinut vorba spaniolă: No se puede vivir sin amar (Nu se poate trăi fără a iubi).
Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist
Publicitate și alte recomandări video
Îți recomandăm
