De ceva vreme, prognozele macroeconomice pentru România încep să arate bine şi în previziunile oamenilor de afaceri încep să apară note mai optimiste. Întâlnesc din ce în ce mai des proiecte de dezvoltare care dacă vor fi finanţate şi implementate vor duce organizaţiile respective la un alt nivel. Creşterea accelerată a organizaţiilor însă nu este un lucru neapar uşor şi ascunde foarte multe riscuri.

Primul dintre ele ar putea fi cel al optimismului exacerbat sau a nerespectării principiului prudenţei în bugetarea noului model de creştere. De regulă o creştere accelerată se face cu invetitii mari sau cu cheltuieli mai susţinute în special în ceea ce priveşte costul cu forţa de muncă. Aceste investiţii şi cheltuieli pun presiune pe venituri şi oamenii de afaceri vor tinde să uite de principiul prudenţei şi îşi vor asuma ţinte de vânzare superoptimiste care în momentul în care nu se vor întâmpla vor genera fie conflicte interne între cei responsabili de vânzări şi cei care au finanţat afacerea, fie o slăbire a organizaţiei generate de demotivarea personalului care ar trebui să fie motorul creşterii afacerii.

Un alt posibil risc este cel de conflict generat de repoziţionări politice între echipa veche care va tinde să păstreze status quo-ul organizaţiei şi oamenii noi care se vor alătura organizaţiei şi care vor dori să devină relevanţi cât mai curând în interiorul echipei. Acest lucru poate duce la deteriorarea climatului organizaţional, nealinierea şi pierderea de rezultate printr-un consum de resurse inutil generat de conflictele frecvente.

Ca şi o consecinţă directă a manifestării riscului de mai sus poate apărea un altul: cel al performanţelor mai slabe manageriale. Asta înseamnă că deşi organizaţia a crescut, are mai multe vânzări şi mai mulţi oameni, rezultatele ei, reflectate în special în rata profitului sau în cea a rentabilităţii investiţiilor, scad. În felul acesta scade entuziasmul finanţatorilor şi proprietarilor pentru susţinerea în continuare a creşterii şi pot apărea conflicte cu managementul oganizaţiei.

Odată cu creşterea organizaţiei cel mai important risc care se manifestă, aproape de fiecare dată, este reducerea sau chiar pierderea controlului direcţiei şi rezultatelor. Mai ales dacă organizaţia este una antreprenorială, în care proprietarul era cel care juca mai multe roluri active: de acţionar, manager, administrator şi eventual şi de specialist în ramură de activitate respectivă, sentimentul pierderii controlului poate fi unul acut şi cu manifestări imediate în comportamentul leader-ului organizaţiei şi în rezultatele imediate ale companiei.

În cazul manifestării riscului de mai sus, cel mai rău lucru care se poate întâmpla este pierderea consistenţei deciziilor manageriale ulterioare. Este un fenomen des răspândit în rândul companiilor antreprenoriale, care au crescut accelerat, să se confrunte cu decizii contractorii şi nealiniate care pot duce la fluctuaţii majore de personal şi la schimbări frecvente de strategie care pot bulversa piaţa, angajaţii, parterii şi clienţii companiei.