Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Despre rivalitate

GALERIE
cutitaru
  • cutitaru
- +

După o pauză scurtă, ce prevestea împingerea discuţiei pe un alt palier de semnificaţie, adăugă: „Dacă, Doamne fereşte, ajungi totuşi în situaţia de luptă directă, fii hotărât şi rapid în rezolvarea neînţelegerii! Şi să nu uiţi un lucru - după ce l-ai calmat pe derbedeu, niciodată, dar niciodată, să nu stai cu spatele la el!“.

Exerciţiul paideic m-a lăsat mai degrabă nedumerit. „Să nu te baţi“ suna aiuritor, în contextul în care eu - înzestrat de natură, dintotdeauna, cu kilograme în plus - mă „ciocneam“ frecvent cu prietenii de joacă, ieşind, relativ uşor, victorios, mai ales în lupta corp la corp. Apoi, observaţia „să nu mai stai niciodată cu spatele“ (la inamic) mi se părea o aberaţie, de vreme ce „interacţiunile“ noastre marţial-infantile, deşi dese, treceau mai repede ca ploaia de vară, întărindu-ne ulterior, într-un mod misterios, simpatiile reciproce. Bine­înţeles, anii au trecut, iar eu, crescând, am început să pun discursul patern în perspectivă.

Treptat, îi desluşeam dedesubturile, din unghiul întâmplărilor imediate ale existenţei mele iniţiatice. De pildă, în gimnaziu, se dezvoltase o rivalitate intensă între mine şi un coleg de clasă. Nu îmi amintesc exact motivul, dar bănuiala mea de adult este aceea că, fiind amândoi mai solizi decât restul băieţilor, ne dădea ghes impulsul de a vedea care dintre noi ar fi fost cu adevărat, la o adică, cel mai tare.

Confruntările fizice (numeroase) rămâ­neau însă neconcludente. Nici unul, nici celălalt nu ne arătam dispuşi să mergem până la capăt, simţind, probabil, în adversar un pericol mai mare decât cel sugerat de con­fraţii pirpirii. Toate, până într-o recreaţie, altfel banală, când rivalul meu depăşi, insolent, limita provocărilor obişnuite şi mă zgândări serios pe scoarţa reptilian-iraţională a cerebelului. Ne-am încăierat vârtos în praful de pe podea şi în chiotele delirante ale colegilor.

Enervarea mi-a dat aripi mai ceva decât taurina unui Red Bull şi, după câteva răsuciri spectaculoase, mi-am anihilat oponentul, reuşind să-l ţin imobilizat, cu gâtul răsucit, timp de mai multe minute, la pământ. S-a sunat şi am fost nevoiţi să ne ridicăm. Amân­doi, prăfuiţi iremediabil. El, roşu la faţă, ciufulit şi cu expresie umilită, eu, elibe­rat, triumfător, acceptând, cu zâmbet macho, ura­lele şi bătăile pe umăr ale amicilor. Intrase deja profesoara de matematică în clasă, aşa că s-a făcut linişte şi ne-am aşezat în bănci.

Deo­dată, s-a auzit un pocnet grotesc, de pepene aruncat de la etaj pe asfalt, iar eu am văzut, pentru o clipă, stele verzi. M-au trezit din buimăceală hohotele nestăvilite ale colegilor şi iritarea doamnei de mate: „Luca, Luca, ce-ai păţit?!? Vrei să mergem la to­varăşa directoare?“ Luca era, desigur, riva­lul neîm­păcat. În puţine secunde, m-am dumirit. Perfidul episod, derulat fără ştirea mea, se clarifică dezolant: învinsul revenise tiptil, de la banca lui din spate, şi îmi arsese, cu toată puterea, o culegere de probleme Olivotto - mare, grea, cartonată - peste cap, spre deli­ciul necruţător al „canaliei de uliţi“. Atunci am înţeles, cum­va epifanic!

Am înţeles faptul că, printr-o eschivă dibace, poţi schimba instantaneu sorţii unei bătălii. Din învins fizic, Luca a ajuns, într-o clipă de execuţie vicleană, învingător moral. Se înţelege că am rămas, perplex, în bancă, negăsind nici o variantă convenabilă de reacţie. Retorica lui padre-învăţătorul îmi de­venise, prin tribulaţie empirică, mai palpabilă ca oricând! Instinctul meu (eronat) o crzuse inutilă. Şi totuşi, în condiţii ideale, cum ar putea ajunge o astfel de mentalitate - a neîncrederii structurale în celălalt - caducă? Nu există, cred, decât un singur răspuns: prin intermediul codului unanim acceptat onoarei, care este, la rigoare, înnăscut în om şi nu dobândit.

Când îţi induci cenzura stimei de sine (o formă de demnitate umană, în ultimă instanţă) în comportamentul social, ai şanse - chiar şi în postura de om rău intenţionat ab origine - să capeţi respect pentru lege. Un duel (fie el şi încheiat cu o victimă) e etic, atâta vreme cât respectă regulile egalităţii de şanse între adversari şi se aşează în orizontul exclusivist al respectabilităţii. Rămân, prin urmare, cu o singură nedumerire legată de sfaturile tatălui meu, de acum aproape patruzeci de ani.

Dacă onoarea constituie o trăsătură înnăscută a individului, de ce simţea oare bătrânul că, pe meleag mioritic, n-ar trebui să întorci niciodată spatele celuilalt, ci, aşa cum ne învaţă şi oaia năzdrăvană, să fii mereu treaz şi să-ţi ţii „câinii bărbaţi“ aproape de tine? Nu de alta, dar am şi eu un băiat şi, din când în când, o mai fac pe shakespearianul Poloniu…

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri