Despre teama de a-i jigni pe proşti şi alte apropouri

luni, 01 aprilie 2024, 02:50
1 MIN
 Despre teama de a-i jigni pe proşti şi alte apropouri

Însemnări mai mult sau mai puţin (ne)însemnate

Ştire de România

Primarul şi viceprimarul comunei Bălcăuţi din judeţul Suceava conduc pe rând microbuzul şcolar pentru că şoferul a rămas fără permis de conducere. (Digi24)

Despre teama de a-i jigni pe proşti

„Toleranţa va ajunge la un asemenea nivel, încât oamenilor inteligenţi li se va interzice gândirea ca să nu-i jignească pe idioţi.” (trad. din germană)

A spus-o Fiodor Dostoievski (1821-1881).

Vizionar, nu?

Movie Line

„Când înţeleptul arată spre lună, prostul priveşte degetul.”

Morgane Alvaro (jucată de Audrey Fleurot) într-un episod din serialul francez Haut Potentiel Intellectuel, în care era vorba de clasica distragere a atenţiei practicată de iluzionişti – şi, desigur, de criminalii iscusiţi.

Apropo de prostie

„Să fii tâmp încă e cea mai bună temelie pentru o viaţă relaxată.” A spus-o cabaretistul Dieter Nuhr în Nuhr m Ersten din 1 februarie.

Emisiune în care a ieşit în evidenţă cabaretista Simone Solga (o est-germană care a prins şi RDG-ul). Ale cărei săgeţi au ţintit politicieni de vârf şi colegi deopotrivă, când a zis că primii cabaretişti deja ar schimba macazul şi-ar trece la pantomimă, ce-i sigur e sigur, n-ai cum să mai spui ceva greşit (citeşte: supărător).

Oricum, mulţi ar cam evita să vorbească despre politică, de pildă despre biografia cancelarului Olaf Scholz şi ale sale Erinnerungen (amintiri care ar încăpea pe o foaie A4, aluzie la un scandal financiar bancar-fiscal pe când era prim-primar al Hamburgului), de teama aplauzelor din tabăra greşită. Concluzia în mare a Simonei Solga: „Cred că frica este chitul care ţine ţara asta laolaltă. Frica te face docil, asta o ştie orice soţie de succes, căci cine are pantalonii plini, nu mai face cine ştie salturi mari.” Treabă (destul de) general valabilă, de altfel.

În fine, din spintecările moderatorului Nuhr aş mai reţine aşa: că americanii au de ales la sfârşitul anului între o mumie şi un nebun; că Trump l-a considerat pe Viktor Orban drept liderul Turciei; că ¼ dintre nemţi ar împărţi, împreună cu Sarah Wagenknecht (politiciană fostă la Die Linke/Stânga, care a înfiinţat un nou partid ce se cheamă „decât” Bündnis /Alianţa/ Sarah Wagenknecht) şi Putin, Ucraina sau ar desfiinţa împreună cu AfD (Alternativa pentru Germania) statul multipartit.

A, şi una simpatică a lui Nuhr din realitatea decadenţei apolitice: „Wellness e când la finalul concediului nu mai ştii dacă să mănânci salata de fructe sau să te ungi cu ea.”

Life Style Eco-Schickimicki

Oare de ce am impresia că stilul de viaţă ultra-eco, ultra-„sănătos” (între ghilimele, pentru că se înmulţesc zi de zi tot felul de idei de viaţă cică mai sănătoasă şi salvatoare de climă şi planetă deopotrivă) e compus dintr-o sarabandă de fiţe şi fonfleuri care transformă veganismul, de pildă, într-o mantră mai degrabă Schickimicki, cum ar zice nemţii mai bătrâni. Într-un cuvânt cum numai în germană e posibil: Klimarettungsschickimickilifestyle.

Schickimicki înseamnă, de altfel, chestiuţe, mărunţişuri modice/la modă.

Reclama care zgârie bunul simţ

Un clip publicitar pentru apa minerală Perla Harghitei se încheie după cum urmează: „Apă de bine / pentru oameni ca tine!”

Mor când aud vorbindu-se de oameni de bine şi mă zgarie rău pe creier şi parafraza asta „apă de bine”: s-o bea Ion Iliescu cât trăieşte, băi publicitari leneşi şi lipsiţi de memorie istorică.

Apropo de amintiri

Postare FB din 6 februarie 2023: Ferice de cel ce ajunge să se înţeleagă măcar pe sine însuşi.

Apropo de Facebook

Aflu cu oareşce întârziere (via Dilema veche, După 20 de ani: cît ne-a schimbat Facebook vieţile?, articol de Stela Giurgeanu) că, iată, omenirea are deja două decenii cu FB! Eu unul mi-am făcut cont în iunie 2011, pe când butonul Like exista deja de doi ani …

Un referendum cu un mare semn de întrebare

E vorba de cel din Paris pentru triplarea costului orei de parcare pentru SUVuri („nerezistente”). Pare o miză pe cât de frivolă, pe tot atât de costisitoare. Dar a avut loc şi a trecut. Acuma, ceea ce mă contrariază e că prezenţa a fost mică, chiar micuţă, adică de doar 5,7%, iar din cei 5,7% de parizieni, 54,6% au votat pentru!?

Comparativ, la Berlin a avut loc anul trecut un referendum prin care s-a vrut fixarea prin lege ca până în 2030 capitala Germaniei să devină neutră climatic, amprenta de carbon să fie 0. A picat însă din lipsă de cvorum (30%)! Hm, ăştia la Paris n-au (avut) cvorum? Sau te pomeneşti că e de 5%…

Ştiţi ce-i periculos? Ca acest gen de referendum să devină o modă în încercarea activiştilor de bine (aici merge „de bine”, căci tot activistul se trage dintr-un „om de bine” iliescian, generic vorbind) de a salva clima, planeta, omenirea. Forţând „salvarea” prin lege, la o adică chiar şi în ciuda legilor fizice, în ciuda economiei, în ciuda oricărui bun simţ social.

 

Michael Astner este poet, traducător şi publicist

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii