Despre viaţă, destin şi ruşi

miercuri, 11 octombrie 2023, 01:51
1 MIN
 Despre viaţă, destin şi ruşi

Destinul nu este viaţă, nu se moşteneşte şi nici nu-i molipsitor. Prin el suntem, iar când plecăm din lume îl luăm cu noi şi ne ducem cu el. Dar nimic nu se face în afara lui.

Paşii săi nu lasă urme, dar se cunoaşte locul unde s-a oprit: Acesta este un mormânt. Numai el ne singularizează şi ne dă sensul propriei noastre prezenţe. Dincolo de el nu este nimic, dar dincoace este tot. Însă oamenii, în imensa lor majoritate, nu au destin; sunt asemenea animalelor, mă scuzaţi.

Nu toate gropile sunt morminte, după cum nu toţi îngropaţii sunt înmormântaţi. Deosebirea dintre groapă şi mormâmnt este ca între „a pieri” şi „a muri”.

„A se săvârşi”, „a se pristăvi” se mai spune despre omul care a murit; „a pierit” se întrebuinţează numai în sens peiorativ, „insultător” sau când este vorba de animale. Fiindcă „pieirea” are un cu totul alt sens De altfel, Moartea, ca substantiv propriu, nu se aplică decât categoriei omeneşti, fiindcă pieirea are un cu totul alt sens şi nu se scrie niciodată cu majusculă. Deci numai omul se crede vrednic de privilegiul „morţii”? Fiindcă se bănuieşte că omul este singurul care are conştiinţa morţii. Ca şi cum elefanţii n-ar avea-o! Şi încă foarte pregnent, o dovadă este cimitirul elefanţilor. Este cunoscută panica animalului în faţa dispariţiei iminente. Aţi privit nesfârşita jale din ochii înlăcrimaţi a unui căţeluş în timpul agoniei? Descartes spunea că animalul n-are suflet, iar lumea încă mai crede că nu este vrednic de privilegiul de „a muri” şi al morţii.

Dăinuiesc aici rămăşiţele unei străvechi mentalităţi preistorice. Omul s-a tot refugiat mereu în anumite prejudecăţi pentru a-şi apăra titlul de „rege al Creaţiei”. Dar trebuie gonit de pretutindeni şi redus la proporţiile sale juste. Nu putem fi mai mult decât suntem şi, în nici un caz, în dauna animalelor. Şi animalele mor, după cum există oameni care sunt vrednici numai de pieire. Animalele însă nu au destin. Din mijlocul lor nu se pot naşte nici Oedip, nici Oreste, nici Shakespeare, nici Goethe. Aceasta este deosebirea fundamentală şi singura între om şi animal.

Iar ruşii… ce caută ruşii aici? Nici una. Destinul nostru a fost să ne naştem în coasta lor.

 

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii