Deținutul care i-a înnebunit cu procesele pe judecătorii ieșeni. Găinarul, condamnat după ce a furat o sticlă de votcă, a ajuns până la Înalta Curte
Când deținuții se plictisesc, dau de lucru degeaba instanțelor. Condamnat pentru un furt mărunt, un pășcănean i-a înnebunit pentru judecători promovând contestații în anulare și cereri de revizuire a sentinței, pe care tot el și le retrăgea ulterior. Din joaca aceasta, a ajuns la instanța supremă, cu un recurs în casație. Un alt deținut ieșean dă și el de lucru magistraților Înaltei Curți de Casație și Justiție, în aceeași manieră. A fost sancționat pentru abuz de drept procesual, ceea ce însă nu l-a descurajat.
În 2023, Andrei Bîrjovanu a fost condamnat pentru furt calificat, după ce a șterpelit de la un magazin non-stop din gara Pașcani o sticlă de vodcă de 0,5 litri în valoare de 33 de lei. Mai fusese condamnat anterior, cu suspendare, așa că suspendarea a fost revocată, el urmând să petreacă doi ani în spatele gratiilor. Sentința Judecătoriei Pașcani a rămas definitivă în februarie 2024. În august, el a atacat sentința pe o cale extraordinară, contestația în anulare.
Aceasta poate fi promovată atunci când judecata în apel s-a făcut fără citarea sau participarea inculpatului, a apărătorului sau a procurorului, când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care judecase procesul pe fond, când instanța de apel nu a fost compusă potrivit legii, când ședința de judecată nu a fost publică, când inculpatul nu a fost audiat, deși era prezent sau când împotriva sa au fost pronunțate două hotărâri definitive pentru aceeași faptă. Pășcăneanul nu a invocat niciunul dintre acest motive, ci a spus că nu el se făcea vinovat de infracțiunea pentru care fusese condamnat. Aceasta, deși în timpul procesului, el își recunoscuse vina. Ca urmare, judecătorii au decis respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă. Bîrjovanu a contestat sentința. La primul termen de judecată a apelului însă, a anunțat că și-l retrage. Magistrații Curții de Apel nu au avut altceva de făcut decât să constate pe 12 martie anul trecut că deținutul renunțase la judecată și l-au obligat la plata unor cheltuieli judiciare de 400 de lei.
A atacat, tot cu o contestație în anulare, decizia Curții de Apel
După nici două luni însă, Bîrjovanu a înaintat o nouă acțiune, prin care ataca, tot cu o contestație în anulare, decizia Curții de Apel prin care se luase act de renunțarea lui la judecarea precedentei contestații. De această dată, contestația în anulare nici măcar nu viza o hotărâre penală de condamnare. „Nu poate fi atacată cu contestaţie în anulare hotărârea instanţei într-o cauză în care partea și-a manifestat voința în sensul retragerii căii de atac, aceasta nefiind o hotărâre prin care instanţa s-a pronunţat cu privire la acţiunea penală, neexistând o judecată a fondului cauzei. Instanţa apreciază că cererea dedusă prezentei judecăţi este vădit inadmisibilă în principiu”, au arătat magistrații Curții de Apel, obligându-l pe Bîrjovanu la plata a încă 400 de lei.
Departe de a dezarma, Bîrjovanu a atacat și această decizie a instanței cu o nouă contestație în anulare. De această dată, el a invocat faptul că nu ar fi fost respectate condițiile judecării în ședință publică. Familiei și prietenilor nu li s-ar fi permis accesul în sala de judecată. Adus din nou în instanță, deținutul a anunțat că își retrage plângerea. Magistrații Curții de Apel ajunseseră la limita răbdării, ba chiar și-o și depășiseră. Bârjovanu promovase începând cu data de 13 august 2024, nu mai puțin de 25 de cereri, dintre care 12 contestații în anulare, vizând aceeași decizie penală, respectiv condamnarea pentru sticla de vodcă furată. Era evident că Bîrjovanu abuza de dreptul de a se adresa instanței, așa că a primit o amendă judiciară de 1.000 de lei pentru abuz de drept. A fost sesizată și comisia de disciplină din cadrul Penitenciarului pentru a se verifica dacă nu era vorba și de o abatere disciplinară. Pronunțată în noiembrie anul trecut, și această decizie a Curții de Apel a fost contestată de Bîrjovanu la singura instanță care încă nu avusese de-a face cu el, Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ).
Un alt caz revoltător de abuz de justiție
Pe rolul acesteia a ajuns pe 4 februarie a.c. un recurs în casație promovat de deținutul pășcănean. Prin această cale extraordinară de atac, se verifică teoretic legalitatea unei hotărâri penale definitive. Pot fi vizate însă hotărârile prin care s-a dispus condamnarea, achitarea, încetarea procesului penal, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei. Cum ultima decizie a Curții de Apel nu era una penală, recursul în casație va fi fără îndoială respins și el de curtea supremă a României.
Bîrjovanu este departe de a fi singurul deținut al Penitenciarului ieșean care le dă de lucru magistraților ÎCCJ. Un altul, Cristian Galan, a sufocat și el instanțele ieșene cu diverse contestații și contestații la contestații. În ultima dintre ele, care avea să și ajungă la instanța supremă, el a cerut Tribunalului ca toate cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului, el fiind o „persoană vulnerabilă, privată de libertate”. Magistrații Tribunalului au constatat în cazul lui că în decurs de un an depusese cel puțin 10 plângeri fără o motivare reală, unele fiind retrase ulterior. Faptul că nu avea venituri nu putea reprezenta un motiv de a nu plăti cheltuielile de judecată rezultate din procesele pe care le deschisese știind că va pierde. Și Galan a primit o amendă de 1.000 de lei, hotărârea Tribunalului fiind păstrată de Curtea de Apel. În replică, Galan s-a adresat instanței supreme, cu o excepție de neconstituționalitate.
Publicitate și alte recomandări video